Curtea Constituțională a României (CCR), prin Decizia 640/2024, a declarat această cotă de 100% ca fiind neconstituțională, asimilând-o unei măsuri de confiscare care încalcă dreptul de proprietate. Suma vizată este de circa 20 de miliarde de lei (4 miliarde de Euro) colectate în această perioadă. Decizia CCR a obligat Guvernul să stabilească un „cuantum just” al contribuției și să reglementeze o procedură de restituire a diferențelor plătite în exces.
Soluția Guvernului: Cotă de 80% și dreptul la restituire
Prin adoptarea OUG nr. 33/2025, Guvernul a stabilit retroactiv că „cuantumul just” al contribuției pentru perioada neconstituțională (septembrie 2022 – martie 2025) este de 80% din venitul suplimentar. Implicația financiară: Operatorii economici devin, teoretic, îndreptățiți la restituirea sau compensarea diferenței de 20% din totalul sumelor achitate. Executivul a redus taxa de la 100% la 80%, dar producatorii de energie se tem că noul act normativ este doar o „amânare a problemei”, nu o soluție reală.
Critici Majore: Riscul procedural și echitatea fiscală
Deși OUG 33/2025 oferă o soluție legislativă post-CCR, aceasta ridică semne de întrebare semnificative cu privire la corectitudine și eficiență.
1. Rata de 80% rămâne discutabilă
Reducerea cotei la 80% nu oferă o garanție certă că noul cuantum îndeplinește criteriul de „proporționalitate” cerut de CCR. Nu este clar documentat modul în care Guvernul a echilibrat interesul public (nevoia bugetară) cu dreptul de proprietate al companiilor, argumentând că 80% este just din punct de vedere fiscal. Experții avertizează că, fără o justificare clară, pragul de 80% ar putea fi perceput ca o „mini-confiscare”, riscând un nou eșec la Curtea Constituțională.
2. Baza de calcul ignoră costurile
OUG 33/2025 nu modifică modul de calcul al bazei de impozitare. Astfel, contribuția continuă să fie aplicată asupra unui venit (brut) suplimentar, fără a lua în considerare costurile de investiții și dezvoltare ale producătorilor sau impozitul pe profit deja plătit. Această omisiune continuă să afecteze principiul justeței impunerii. Producătorii reclamă că taxa de 80% continuă să ignore realitățile economice, fiind aplicată pe un venit brut, nu pe profit, sufocând investițiile strategice.
3. Procedura de restituire, nerealistă ca durată
CCR a cerut un „termen rezonabil” pentru restituire. OUG 33/2025 instituie o procedură administrativă complexă (cerere la ANAF, decizie, contestație, urmată eventual de litigiu în instanță). Analiza duratei etapelor administrative și judiciare indică faptul că obținerea unei soluții definitive de restituire/compensare ar putea dura până la 4 ani (48 de luni). Acest termen excesiv de lung pentru un remediu constituțional este considerat nerezonabil și afectează principiul proporționalității măsurii.
Deși CCR a cerut rapiditate, birocrația impusă de OUG 33/2025 ar putea bloca restituirea sumelor timp de ani, transformând dreptul companiilor într-o promisiune îndepărtată.
Implicațiile asupra litigiilor în curs
Pentru companiile care au deja procese în derulare pentru restituirea sumelor, situația procedurală este complicată. OUG 33/2025, deși adoptată ca urmare a Deciziei CCR, instituie o procedură separată și un nou cuantum. Se ridică întrebarea dacă instanțele care judecă litigiile inițiale vor aplica direct prevederile OUG 33/2025 sau dacă acestea din urmă vor deveni obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, având în vedere viciile procedurale și de fond identificate.
OUG 33/2025 nu pare sa puna capăt incertitudinii, ci riscă să mute bătălia din piața energiei direct în sălile de judecată, deschizând un nou front de litigii care testeaza din nou rezistenta producatorilor si a intregului sistem energetic.
Un material Legal Marketing
