Ascensiunea fulgurantă a tehnologiilor de inteligență artificială (IA) și implicațiile lor pentru societate ridică numeroase probleme, a căror soluționare presupune și o reacție juridică adecvată. În mod cert, cadrul legal preexistent nu oferă răspunsuri suficiente și pe deplin eficiente, ceea ce implică, deopotrivă, adaptarea sa la particularitățile domeniului și mai ales dezvoltări suplimentare corespunzătoare și pe deplin adecvate cadrului juridic european și internațional pertinent. Obiectivele reglementare aferente privesc cu prioritate: conturarea, particularizarea și consolidarea statutului României în cadrul contextului european de dezvoltare a IA; asigurarea protecției drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății economice, respectarea democrației și a exigențelor statului de drept; întărirea încrederii populației în IA și a utilizărilor sale benefice.
Aceste dezvoltări se circumscriu guvernanței inteligenței artificiale, înțeleasă ca ansamblul cadrelor normative (tehnice), juridice și instituționale stabilite spre a încadra dezvoltarea, utilizările și impactul respectivelor tehnologii. Ea se singularizează prin caracterul rapid evolutiv al aplicațiilor pertinente, ale căror efecte strategice, politice, societale, economice și etice rămân dificil predictibile. Aceasta necesită elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii naționale în materie, bine fundamentată, conectată la realitățile interne și contextul european și mondial pertinent care să surprindă prioritățile și să stabilească obiectivele, precum și măsurile de natură reglementară, instituțională și financiară de atingere a acestora.
Dimensiunea sa juridică devine esențială, fiind chemată să marcheze opțiunea pentru o IA reglementată, inclusivă, responsabilă și de încredere. În acest scop e nevoie de o analiză specializată, competentă a stării legislației existente în raport cu exigențele IA, transpunerii și acțiunii în plan național a AI Act și ale altor reglementări unional-europene pertinente, spre surprinderea perspectivelor de dezvoltare și prefigurarea obiectivelor de urmărit. Este absolut necesar a se desprinde astfel provocările și prospectiva unui cadru juridic complex, structurat la nivel național, în strânsă conexiune cu modelul reglementar european, sub cele două fațete fundamentale ale sale, cea de drept al UE, configurat de Regulamentul (UE) 2024/1689 din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (AI Act sau RIA) și legislația unional-europeană conexă și, respectiv, cea de drept internațional, consacrată de Convenția-cadru a Consiliului Europei privind inteligența artificială și drepturile omului, democrația și statul de drept, din 5 septembrie 2024 (Convenția-cadru), aflate într-o ecuație dinamică.
O strategie națională privind IA „născută moartă”
Conform calendarului de elaborare și adoptare, și așa cum se degajă chiar din analiza conținutului său intrinsec, Strategia națională în domeniul inteligenței artificiale 2024–2027 (SN-IA) a fost aprobată prin H.G. nr. 832 din 11 iulie 2024 și realizată practic „într-un unghi mort” al evoluțiilor în materie, inclusiv cele politico-reglementare, în sensul că, atunci când a fost adoptată prin hotărâre de guvern, viziunea și o mare parte a substanței sale concrete erau deja depășite de avansurile înregistrate la nivel european și internațional, în cadrul preocupărilor de gen. Lentoarea procedurii antamate nu a ținut ritmul cu rapiditatea dinamicilor din planul politicilor, strategiilor și reglementărilor aferente, în primul rând ale celor unional-europene.
Așa se face că documentul român, dorit a fi strategic pentru dezvoltarea IA pentru următorii trei ani, a ratat înseși reperele indispensabile, majore și definitorii ale cadrului juridic european instituit, înainte de toate, prin Regulamentul (UE) 2024/1689 din 13 iunie 2024 și, respectiv, Convenția-cadru a Consiliului Europei, care au putut să fie cel mult evocate, cu raportare la proiectele în curs de definitivare, rămânând ancorat în perspectivele unor documente orientative de acum 5 ani, devenite, prin forța lucrurilor, caduce.
Așa cum se menționează în chiar textul său, „sursa” documentului ce se dorea a fi programatic a fost reprezentată de Strategia europeană privind IA din 2018, Comunicarea CE privind datele din 2020, Planul coordonat privind IA din aprilie 2021 sau Planul de acțiune pentru educația digitală (2021) și au fost luate în considerare „recomandări concrete formulate de organizațiile internaționale, în special pentru cazurile în care statele demarează procese de dezvoltare a strategiilor”.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât perioada sa de implementare 2024–2027 se impunea a fi strâns legată de etape importante ale punerii în aplicare a AI Act. În plus, dinamica conjuncturilor mondială și europeană a inclus AI Act în categoria actelor legislative supuse simplificării, la 6 iunie a.c. Comisarul pentru suveranitatea digitală a emis posibilitatea, sub condiție, de activare a mecanismului „Stop the clock” pentru diferențierea intrării în aplicare a anumitor obligații prevăzute de acesta, ceea ce presupune ajustări corespunzătoare și în reacția națională aferentă.
Nu în ultimul rând, în contextul Summitului de la Paris privind IA (februarie 2025) UE și-a restructurat radical strategia în domeniu, cu implicații majore și pentru ipostazele sale interne, aferente statelor membre. De altfel, demersul respectiv a fost practic abandonat de chiar promotorii săi, nemaifiind urmat, așa cum ni se promitea, de „Foaia de parcurs” în care să se stabilească „termene de realizare și orice alte informații considerate necesare pentru implementare” [art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 832/2024].
Tot într-o atare perspectivă ar putea fi explicată, cel mai probabil și o anumită inadecvare în surprinderea și tratarea problematicii IA, care apare ca un aspect (marginal!), văzut alături de BigData și IoT în cadrul priorităților politice de transformare digitală și ca aferente actelor normative de organizare și de funcționare a unor structuri administrative (respectiv, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării sau Autoritatea pentru Digitalizare).
Caracterul depășit, incomplet și inadecvat al cadrului strategic privind reglementarea IA
În contextul unei înțelegeri și utilizări deficitare, aproximative a noțiunilor-cheie, precum cele de guvernanță și de reglementare, atât Strategia, cât și documentele preparatorii (în special nota de fundamentare a hotărârii de guvern de aprobare a sa) indică repere reglementare (ca „piloni de bază”) devenite caduce, incomplete mai ales în privința orizonturilor reglementării juridice a IA în domeniu și neluarea în seamă, prin forța temporală a lucrurilor, a reperelor definitorii ale cadrului juridic european în materie (AI Act și, respectiv, Convenția-cadru a Consiliului Europei privind IA).
Totodată, nici preconizatul Plan de acțiuni și cadru de guvernanță nu a mai fost elaborat ulterior, iar obiectivul general nr. 6 al SN-IA Dezvoltarea unui sistem de guvernanță și de reglementare a IA se impune a fi reevaluat și revizuit ca atare. La rândul lor, analizele de fundamentare realizate în cadrul preparator referitoare la reglementările pentru domeniul IA și, respectiv, la abordările europene și a inițiativelor în aceeași materie la nivel internațional devin cel puțin incomplete și se impun tratate într-o asemenea perspectivă.
Din această perspectivă considerăm, fără teama de a greși, că se impune abandonarea rapidă a documentului și urgenta elaborare a unei strategii naționale în domeniul IA, care să răspundă noilor coordonate europene și internaționale în domeniu și să cuprindă un capitol relevant privind guvernanța și reglementarea juridică ale IA.
O schiță a stării actuale a reglementării IA în România
Inteligența artificială s-a dezvoltat rapid și aplicațiile sale s-au diseminat exponențial la nivelul societății în ultimii ani. După lansarea IA generative (noiembrie 2022), precum ChatGPT, marele public se interesează și se implică tot mai intens în problematica aferentă. Noua tehnologie oferă oportunități importante și în România, ca parte a UE și spațiu național de dezvoltare economică și de inovație tehnico-științifică.
În același timp, ea prezintă mari provocări juridice, precum, de exemplu, în materie de transparență și de trasabilitate a deciziilor bazate pe IA. La nivel internațional și european au fost elaborate reglementări fondatoare, în frunte cu Convenția-cadru a Consiliului Europei privind IA și drepturile omului, democrația și statul de drept (2024) și Regulamentul (UE) nr. 2024/1689 din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială, care stabilesc un cadru normativ comun european cu vocație universală și valoare de model mondial în materie.
Ca stat membru al celor două structuri instituționale de cooperare și, respectiv, de integrare economică România receptează și transpune, în mod specific cele două acte normative, printr-un semnificativ „filtru” unional-european, în condițiile în care nu dispune în prezent de nicio legislație transversală specifică privind IA, ceea ce ridică o serie de probleme asupra regimului juridic aferent. Pe lângă aspectele, preponderent de ordin tehnic ale amenajării aplicării directe a regulamentului și măsurile de conformare la angajamentele internaționale pertinente asumate, se ridică probleme specifice de drept intern, deopotrivă în sens reglementar, jurisprudențial și doctrinal.
Mai întâi, se impune a analiza și a stabili măsura în care cadrul juridic existent, chiar și marcat în mare măsură de cel european recent instituit, are capacitatea de a face față, în ce fel și proporție noilor provocări tehnologico-societale. Apoi, și în consonanță cu aceasta, se impune evaluată nevoia dezvoltărilor și completărilor menite a răspunde cât mai complet și adecvat exigențelor conformării externe și realităților dezvoltării interne. În pofida neutralității sale (tehnice) IA se concepe și, mai ales, se utilizează cu implicațiile juridice aferente, în contexte naționale particulare, ceea ce presupune dezvoltări și adaptări creatoare spre a se garanta eficiența economico-tehnologică așteptată și a se asigura securitatea juridică necesară.
Strategia națională în domeniul IA se pronunță pentru „analize și repere reglementare, într-un efort etapizat și coordonat” și, în acest sens, relevă „necesitatea de reglementare specifică în acest domeniu și nu doar prin reglementări conexe (protecția datelor, protecția consumatorilor)”, ceea ce trimite la ideea instituirii unei reglementări speciale privind IA, cu caracter transversal, „alinierea la eforturile de stabilire a standardelor europene și internaționale în domeniul gestionării tehnologiilor bazate pe IA”, care, în pofida impreciziei juridice intrinseci poate trimite, totuși, la preluarea și transpunerea concretă a cadrului european instituit și, apoi, un ansamblu de cerințe generale de conținut impuse de garantarea faptului că „avansul inovativ să continue și respecte libertățile fundamentale și să dea încredere societății în tehnologiile IA”, precum: „noi repere… vizând tehnologiile IA permise pentru utilizarea, standarde de transparență ex ante și ex post privind aplicațiile create și utilizate de companii, obligații de comunicare publică privind datele utilizate în aplicații, scopul acestora, informarea persoanelor vizate, crearea cadrului de guvernanță și alocarea resurselor necesare supravegherii domeniului.”
În mod evident, deopotrivă adoptarea sa într-o perioadă în care cadrul european în materie nu se fixase definitiv și conținutul incomplet, lapidar și necorelat suficient cu contextul regional și internațional pertinent, necesită nu numai „consolidarea guvernanței și a reglementării” ci chiar revizuirea, completarea și structurarea bazelor reglementare ale Strategiei naționale în domeniul IA.
Nu în ultimul rând, dreptul inteligenței artificiale (DIA), ca nouă ramură a sistemului juridic și inedită disciplină juridică impune propriile exigențe conceptual-normative în evoluția dispozitivului aferent domeniului. Din această perspectivă, Starea actuală a reglementării IA în România urmărește ca obiective: consolidarea statutului țării ca spațiu al inovării tehnologice, în contextul abordării și preocupărilor UE și CE; prezervarea protecției drepturilor fundamentale, inclusiv libertatea economică; întărirea încrederii populației în IA și binefacerile progresului tehnologic; prefigurarea bazelor și reperelor transpunerii în dreptul român a modelului (cadrului) european privind inteligența artificială.
Premise europene
Elaborarea și adoptarea unei noi strategii naționale în domeniu se impun și având în vedere evoluțiile intervenite în abordarea și preocupările UE aferente. Potrivit Raportului Draghi privind competitivitatea (9 septembrie 2024), peste 80% din tehnologiile digitale cheie ale Uniunii Europene provin din exterior, în special din SUA și China. Această dependență a fost pusă în evidență și de o anchetă germană, întreprinsă la începutul anului 2025 care releva faptul că 92% din întreprinderi și-ar înceta activitatea, în numai doi ani, dacă importurile digitale s-ar opri.
Din această perspectivă, liderii europeni au subliniat, în cadrul AI Action Summit de la Paris, din februarie 2025, necesitatea ca UE să joace un rol de prim plan în domeniul inteligenței artificiale, sprijinindu-se pe investiții țintite în infrastructuri, formarea talentelor și pe polii de excelență. Președinta Comisiei Europene s-a pronunțat, în același context, în favoarea unui cadru reglementar fondat pe valori, încrederea și securitatea europene. Ideea unui „EuroStack” a dobândit amploare, după emiterea sa la o conferință a Parlamentului European din 2024, și e reluată și dezvoltată, un an mai târziu, într-un raport al Fundației Bertelsmann, coordonat de profesoara Francesca Bria.
El formulează chiar o „foaie de parcurs” concretă, ce vizează a asigura autonomia strategică a Europei în materie de infrastructură digitală. Această abordare descrie și rezumă, totodată, interdependențele dintre toate straturile tehnologice, semiconductorii în spațiile de date, trecând prin IA.
Diversitatea culturală, lingvistică și industrială a Europei reprezintă un atu inestimabil, dar sub-utilizat; ea alimentează, în mod direct, inovația digitală și tehnologică, continentul nostru dispunând astfel de un avantaj unic în dezvoltarea IA, cu condiția de a surmonta fragmentarea sa actuală în materie de infrastructuri. Pentru a mobiliza acest potențial, sunt esențiale investițiile substanțiale în acest domeniu, în structuri deschise și interoperabile. Aceasta ar permite o utilizare responsabilă a vastelor resurse de date ale UE, cu un acces exclusiv pentru cei care rămân fideli valorilor sale fundamentale.
Inițiativa „EuroStack” a definit o strategie clară în acest sens: o aliniere a politicii digitale asupra strategiei europene mai largi în materie de securitate și de apărare; crearea unui fond unional-european pentru tehnologii suverane; implementarea de servicii digitale, pe calea unui concurs, la nivel european; preferința acordată infrastructurilor digitale construite în Europa pe piețele publice; dezvoltarea unei IA suverane și de spații de date federate.
Planul de acțiune continental privind IA, lansat la 9 aprilie 2025 și având ca obiectiv devenirea Europei ca lider mondial în domeniul inteligenței artificiale, prevede, la capitolul privind simplificarea reglementărilor, instituirea „ghișeului pentru Regulamentul privind IA” pentru a ajuta întreprinderile să-l respecte și care va putea fi utilizat ca punct central de contact și centrul de informare și orientare în legătură cu RIA. Acordurile existente (precum Tratatul de la Aix-la Chapelle din 2019 dintre Franța și Germania) oferă, deja, un cadru european pentru cooperarea transfrontalieră în domeniul de gestiune securizată a datelor. Desigur, o atare cooperare se impune a fi extinsă la nivel european, spre a răspunde pe deplin nevoilor strategice ale continentului.
Nu e vorba de protecționism, ci de a îndrăzni a propune o viziune nealiniată a evoluției digitale. Stabilirea acestor elemente de guvernanță și de tehnologie vor avea o rezonanță corespunzătoare în privința poziționărilor alianțelor de profil, la nivel mondial și reglementărilor juridice de adoptat. Declarația privind o inteligență artificială incluzivă și durabilă pentru popoare și Planetă din 11 februarie 2025 consemnează angajamentul statelor și a organizațiilor internaționale semnatare de a-și intensifica cooperarea în materie de securitate a IA, precum și ca aceasta să fie „incluzivă, sigură și demnă de încredere”.
În mod evident, reglementarea juridică ține cont de concurența economică, așa încât legislatorul unional-european a urmărit prin adoptarea RIA realizarea unei piețe unice, evitând fragmentările nefaste pentru dezvoltarea economică. Totodată, concurența economică se dublează cu una normativă. Între dereglementarea americană și supra- reglementarea chineză, cea de-a treia cale, cea europeană, adaptată contextului continental poate constitui, în cele din urmă, un avantaj competitiv.
De altfel, noul multilateralism menit să relanseze colaborarea globală pentru rezolvarea durabilă și echitabilă a crizelor planetare, inclusiv a celei a afirmării noilor tehnologii digitale, va trebui să păstreze printre fundamentele sale, adaptate noilor realități, bazele ferme ale dreptului internațional, reperele unei coalizări a țărilor lumii, conștiente de riscurile majore ale epocii și determinate să acționeze în mod colectiv și dacă se poate și solidar.
Dacă nu se va face nimic consistent și relevant pentru a guverna și reglementa la timp și adecvat avântul digitalului global și amplificarea puterii de oligopol a Big Tech, criza financiară, cea a locurilor de muncă și a vidului etic și, poate, înainte de toate, impactul imprevizibil asupra drepturilor umane, democrației și a statului de drept vor cunoaște dimensiuni inacceptabile, un curs ireversibil și consecințe dezastruoase pentru civilizația umană.
Centrarea reglementării pe și dezvoltarea sa în prelungirea nucleului unional-european
Intrat în vigoare la 1 august 2024, dar cu o eșalonare în aplicare până în 2027, la rându-i, foarte probabil supusă reevaluării, RIA se caracterizează prin abordarea de tip piramidal – foarte diferită de cea a Regulamentului General de Protecția Datelor (RGPD) –, rezultată din „noua abordare” ori „noul cadru legislativ”. Totuși, AI Act nu are vocația de a fi singura normă aplicabilă întreprinderilor în legătură cu inteligența artificială.
El se integrează într-un corpus juridic, mult mai întins căruia i se atașează în mod integrat, într-un complex de interacțiuni. În consecință, față de caracterul potențialmente omniprezent al acestei tehnologii, reglementarea IA lato sensu e menită să acopere nenumărate sectoare ale dreptului. Este vorba în acest sens, în mod specific de texte ce protejează datele, fie că e în discuție reglementarea datelor cu caracter personal – RGPD și legislația națională de dezvoltare pertinentă – ori de dreptul de proprietate intelectuală, precum cel care rezultă din Directiva nr. 2019/790 din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală.
Se știe faptul că exploatarea masivă de date e indispensabilă dezvoltării și antrenamentului modelelor, calitatea lor constituind una din mizele ce au fost avute în vedere la redactarea RIA, în particular a prevederilor vizând domeniul IA cu grad ridicat de risc, antrenamentul modelelor plecând de la date sintetice conducând, după cum se știe, la degenerescența acestora.
În fine, intrarea în vigoare și punerea în aplicare a AI Act va ridica, de asemenea, dificultăți în materia dreptului afacerilor, unde practicile contractuale și operațiunile de „due diligence” generează, în mod necesar, îndatorirea (obligația) de a integra riscurile inedite suscitate de aceste unelte tehnologice, în special în privința răspunderii civile și penale, precum și în cea aferentă domeniului dreptului administrativ.
Dacă e cert că sporirea în putere a utilizărilor de IA și intrarea progresivă în vigoare a AI Act vor bulversa progresiv numeroase sectoare ale dreptului, rămâne încă dificil de stabilit măsurile necesare pentru gestionarea unui atare fenomen așa încât să se asigure soluțiile adecvate și securitatea juridică cuvenită. În orice caz, se va impune ca strategia juridică privind IA să preconizeze o viziune globală coerentă și operațională a legislației menite să guverneze materia IA și să prefigureze dezvoltările sale viitoare, într-o perspectivă pe termen scurt, mediu și lung.
O atenție deosebită se va impune a fi acordată evaluării și valorificării cadrului unitar instituit de regulament, în deplinătatea semnificațiilor sale, ce constituie nucleul corpului juridic pertinent și care se cuvine a fi percepute prin prisma ramificațiilor lor în domenii precum protecția datelor cu caracter personal, dreptul proprietății intelectuale și dreptului afacerilor. Nu în ultimul rând, abordarea și viziunea astfel conturate și afirmate vor contribui la structurarea normativă a dreptului inteligenței artificiale ca nouă ramură a sistemului juridic, iar aceasta, și tocmai de aceea nu poate rămâne indiferentă conceptelor și principiilor ce o caracterizează ca inedită disciplină științifică.
Un prim demers indispensabil
Punctul de plecare în pregătirea și elaborarea dimensiunii juridice a noii strategii naționale în domeniul IA, adecvată și eficientă e reprezentat de realizarea unei analize aprofundate asupra Situației reglementării inteligenței artificiale.
După o introducere (care să stabilească contextul, să enunțe obiectivul asumat și să precizeze procedura urmată) demersul se va concentra, în prima sa parte, asupra analizei de bază, care va avea ca aspecte definitorii: înțelegerea implicațiilor IA în domeniu, reglementarea inteligenței artificiale în planul dreptului comparat, cu concluziile și reperele degajate, evaluarea și studiul cadrului fundamental al modelului european (Convenția-cadru a Consiliului Europei privind IA, AI Act al UE, alte domenii ale dreptului afectate în mod transversal), activitățile de reglementare sectorială, norme tehnice internaționale, considerații de politici economice și europene (consecințele RIA la nivel unional-european și intern, influența externă prin „efectul Bruxelles”, priorități românești, măsuri de inovare și de susținere a noilor tehnologii etc.), și un element intermediar.
Cea de-a doua parte va viza măsurile de întreprins, începând cu elaborarea principiilor și obiectivelor reglementării generale, continuând cu prezentarea abordărilor reglementare posibile (cele normative și caracteristici instituționale posibile, continuarea activităților de reglementare tematice și sectoriale, transpunerea/receptarea legislației europene, alte măsuri de reglementare posibile în afara abordărilor reglementare, consecințe de natură financiară) și conchizând cu rezumatul analizei și urmările cuvenite. Desigur, referințele documentar-bibliografice ar putea încheia din punct de vedere tehnico-metodologic o analiză densă, pertinentă și utilă demersului de structurare a unei dimensiuni juridice durabile a Strategiei naționale privind guvernanța IA.
Instituirea și dezvoltarea unui Observator național al dreptului inteligenței artificiale (ODIA)
Dezvoltarea rapidă a aplicațiilor inteligenței artificiale evidențiază urgența stabilirii de mecanisme de guvernanță robuste și efective în vederea unui control etic și juridic eficient cu precădere asupra utilizărilor sale. Acesta presupune, cu titlu preliminar, cunoașterea, în multidimensionalitatea lor, a sistemelor de guvernanță în domeniu, practicilor afirmate, experiențelor generate, concluziilor desprinse și ce se cuvin a fi valorificate în vederea dezvoltării și adecvării lor pertinente, și cât mai depline, la particularitățile aplicațiilor noilor tehnologii. Formula cea mai uzitată este cea a creării a așa-numitelor hub-uri de cunoștințe, practici și proceduri.
Cel mai adesea, reglementarea și guvernanța sunt prezentate precum componente ale unui ansamblu mai amplu, menit să furnizeze cercetări, studii și analize necesare în materie de IA, în vederea oferirii datelor de fundamentare și a clarificărilor necesare în luarea deciziei pertinente, prompte și adecvate, precum Observatorul Global al IA (GAIO) – inițiativa asupra inteligenței artificiale și egalitatea (2023) al Carnegie Council menit „să furnizeze o bază de date, de modele și de interpretări pentru a ghida politica și, în sens mai larg, luarea deciziilor în materie de IA”.
Al cincilea din cele 6 domenii principale de activitate ale sale vizează a propune guvernelor naționale opțiuni în privința reglementărilor și politicilor publice, precum și o asistență legislativă potențială în furnizarea de (proiecte) de legi și alte reglementări model, susceptibile a fi adaptate la diferite contexte. Semnificative sunt și inițiativele de cartografiere a opțiunilor de guvernanță și de reglementare mai avansate, analiza și prezentarea comparativă, conexiuni regionale și internaționale, tendințe și evoluții în domeniu. Într-o manieră similară acționează, în plan național entități precum Hub France IA, care publică, din 2020, periodic, cartografii ale startup-urilor și furnizorilor învățării în IA, în cadrul național și în cel european.
Într-o tentă mai specializată se prezintă Observatorul de politici privind inteligența artificială al OCDE care, așa cum rezultă și din titulatura sa, se preocupă prioritar cu analize referitoare la politicile publice și abordările etice (principii, carte, recomandări) în domeniul de referință. În fine, cu destinație juridică propriu-zisă, inițiativele sunt pe cale a se dezvolta sub diferite formule, cu deschideri generale, de guvernanță sau pentru profesioniștii domeniului. În această ultimă privință un exemplu îl reprezintă belgianul GenIA-L care prezintă cinci funcționalități (răspunsuri standard, simplificate, chestiuni alternative, sinteze și analize de document). De asemenea, inițiat în mai 2024, Observatorul Dreptului Inteligenței Artificiale (ODIA), realizat de Universitatea Ecologică din București (UEB) în parteneriat cu Wolters Kluwer România, oferă analize, studii și informații asupra reglementărilor, jurisprudenței și doctrinei în materie, în primul rând profesioniștilor dreptului, dar și cu o deschidere mai largă.
Din perspectiva a ce ne interesează în mod direct, și în consonanță cu obiectivele unui hub general național privind IA, un hub legislativ-normativ pentru guvernanța în materie nu numai că ar fi binevenit, dar reprezintă o necesitate. Sectoarele aferente ar putea viza reglementările propriu-zise, jurisprudența, doctrina și actualități. O importanță deosebită s-ar putea acorda analizelor, datelor și informațiilor vizând intrarea în vigoare și punerea în aplicare treptată a RIA și a reglementărilor subsecvente, precum și altor dezvoltări de drept comparat.
Instituirea unui atare instrument se impune și ca efect al noutății domeniului, al nevoii cunoașterii sale treptate și adecvate, precum și al complexității aspectelor abordate, aflate adeseori la interfața dintre tehnologic și juridic, național și european/internațional, etic, tehnic și drept.
Un material Legal Marketing
