1. Introducere
Problematica reducerilor de preț și a campaniilor promoționale reprezintă un domeniu sensibil în materia dreptului consumului, având în vedere că se interconectează, atât cu interesele economice legitime ale comercianților, cât și cu protecția consumatorilor față de practicile comerciale incorecte. În aceste condiții, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (denumită în continuare “ANPC”) joacă un rol esențial, în special în contextul interpretării și aplicării corecte a normelor legale.
Regimul juridic al vânzărilor cu preț redus suscită multiple dezbateri practice, mai ales în situațiile în care autoritățile de control competente califică drept practici comerciale incorecte anumite mecanisme promoționale, în sensul Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor (denumită în continuare “Legea nr. 363/2007”).
În jurisprudența recentă s-au conturat totuși spețe în care sancțiunile aplicate de ANPC au fost anulate de instanțe pe motivul unei interpretări eronate și extensive a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață (denumită în continuare “OG nr. 99/2000”), coroborate cu prevederile din Legea nr. 363/2007.
2. Context
Un consumator reclamă mecanismul unei campanii promoționale prin care, utilizând puncte de fidelitate acordate în virtutea achizițiilor anterioare de produse/servicii, acesta poate cumpăra alte produse la „preț redus”. Astfel, consumatorul achiziționează un anumit produs utilizând punctele colectate, însă constată că un produs similar este disponibil în comerț la un preț mai mic decât cel „promoțional” oferit prin mecanismul campaniei promoționale cu punctele colectate.
În urma verificărilor, autoritatea de control competentă concluzionează că reducerea de preț anunțată în promoție, cu utilizarea punctelor de fidelitate colectate, ar fi fost înșelătoare, întrucât produsul vizat nu ar fi fost comercializat anterior promoției, iar „prețul de referință” nu ar fi existat în realitate. Pe acest temei, se apreciază că se săvârșește o practică comercială incorectă (conform dispozițiilor Legii nr. 363/2007 raportate la prevederile OG nr. 99/2000) și se aplică o sancțiune contravențională.
3. Problema de drept
Nucleul problemei este dacă, în ipoteza unor produse ce sunt oferite pentru prima dată în același spațiu de comercializare și care nu au mai fost anterior comercializate de către operatorul economic în același spațiu cu 30 de zile anterior, art. 33 alin. (1) lit. a) din OG 99/2000 ar impune totuși comerciantului obligația de a expune produsul respectiv la comercializare – mai înainte de a-l oferi la un preț redus pe baza utilizării punctelor din campania promoțională – la un preț de referință, cu 30 de zile anterior lansării promoției, astfel încât reducerea ulterioară, acordată în baza punctelor menționate, să fie considerată legală.
De asemenea, survine întrebarea dacă aplicabilitatea art. 33 alin. (1) lit. g) OG 99/2000 – care sancționează publicitatea înșelătoare – ar putea fi reținută în lipsa unui preț de referință efectiv și dacă, în circumstanțe similare, se poate vorbi despre o practică comercială incorectă în sensul Legii nr. 363/2007.
Necesitatea prezentei analize rezultă din practică, unde s-a ridicat problema interpretării corecte a art. 33 din OG nr. 99/2000, respectiv dacă dispozițiile privind prețul de referință sunt aplicabile și în cazul produselor oferite pentru prima dată de către un comerciant, exclusiv în cadrul unei campanii promoționale.
4. Analiza juridică
Interpretarea Autorității se bazează pe ideea că produsul ar fi trebuit să fie expus cu 30 de zile înainte de campania promoțională, la un preț de referință. Or, art. 33 alin. (1) lit. a) din OG nr. 99/2000 nu consacră o asemenea obligație.
Dimpotrivă, textul definește „prețul de referință” drept „cel mai scăzut preț practicat în același spațiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării prețului redus”, iar acest “preț de referință” reprezintă prețul practicat în același spațiu de vânzare pentru produse sau servicii identice.
Rezultă că norma se aplică doar atunci când un produs sau serviciu identic era comercializat anterior în același spațiu de vânzare, iar comerciantul decide să reducă prețul.
Or, situația supusă analizei vizează ipoteza în care produsul este oferit pentru prima dată exclusiv în cadrul și ca parte a unei promoții. Nu exista, așadar, anterior campaniei, nici produsul la comercializare și, evident, niciun preț anterior practicat pentru acesta, ceea ce face inaplicabil art. 33 alin. (1) lit. a) OG nr. 99/2000. Reducerea comunicată consumatorilor pe baza punctelor promoției este calculată prin raportare la prețul recomandat de producător, care reprezintă un reper obiectiv, inclusiv din punct de vedere concurențial. În plus, mecanismul promoției – bazat pe acumularea punctelor de fidelitate – este detaliat și accesibil consumatorilor, printr-un regulament autentificat la notar, public și transparent.
Sub aspectul art. 33 alin. (1) lit. g) OG 99/2000 referitor la publicitate înșelătoare, acesta privește strict situațiile în care reducerea comunicată nu corespunde reducerii efective. Astfel, dacă reducerea efectiv aplicată este reală, iar rezultatul calculului matematic confirmă exact prețul promoțional afișat, nu se poate vorbi despre publicitate înșelătoare.
În fine, invocarea Legii nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte nu se justifică, întrucât consumatorii sunt informați corect asupra condițiilor promoției, putând lua o decizie de tranzacționare în cunoștință de cauză.
Deci, art. 33 din OG nr. 99/2000 nu impune expunerea unui produs cu 30 de zile înainte de aplicarea unei reduceri dacă acest produs nu era comercializat anterior în același spațiu de vânzare și este oferit prima dată ca parte a unei campanii promoționale, ci doar raportarea la prețul de referință dar doar atunci când acesta există. Dimpotrivă, dacă produsul este oferit pentru prima dată de un comerciant prin mecanismul promoțional menționat (al punctelor de fidelitate) și este astfel expus la vânzare la prețul redus (promoțional), este evident că nu poate exista un preț anterior practicat (preț de referință). În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea art. 33 din OG nr. 99/2000.
Pe de altă parte, acceptând teza conform căreia comerciantul nu ar putea vinde la “preț redus” un produs care se oferă prima dată la vânzare într-un spațiu de comercializare, s-ar ajunge de fapt la crearea unor dezavantaje reale pentru consumatori, dar și la imposibilitatea unui comerciant de a fideliza consumatorul prin intermediul unor mecanisme de loialitate.
Această concluzie se susține, mai ales dacă o campanie are chiar natura unei oferte de fidelizare, condiționată de acumularea de puncte pe baza achizițiilor de produse vândute în mod obișnuit de un comerciant. Apreciem că astfel de campanii promoționale sunt admisibile și în conformitate cu legea, însă condiționate de informarea în mod transparent a consumatorilor asupra mecanismului printr-un regulament public.
În acest context, nu se poate susține că unui comerciant i-ar putea fi imputată o pretinsă practică comercială incorectă, atât timp cât lipsesc, atât inducerea în eroare a consumatorilor, cât și procurarea unui avantaj fictiv.
5. Jurisprudență relevantă
Instanțele naționale au confirmat inaplicabilitatea art. 33 alin. (1) lit. a) OG 99/2000 în situațiile în care produsele sunt introduse pentru prima dată în cadrul unei promoții. Mai multe hotărâri definitive semnificative în acest sens au dat câștig de cauză demersurilor judiciare promovate de comercianți împotriva proceselor-verbale emise de ANPC – în unul dintre cazuri, ulterior emiterii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost emisă inclusiv o Decizie de încetare a practicilor comerciale incorecte, de asemenea anulată pe calea contenciosului administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
A fost astfel confirmat că, în asemenea cazuri, nu există o încălcare a prevederilor privind prețul de referință și publicitatea înșelătoare, dar nici o practică comercială incorectă împotriva căreia s-ar putea dispune emiterea, în condiții de legalitate și temeinicie, o decizie de încetare a practicilor comerciale incorecte.
Aceste decizii reflectă în mod clar orientarea instanțelor de a proteja mecanismele comerciale promoționale legitime atunci când produsele sunt oferite pentru prima dată ca partea a unei campanii de fidelizare iar reducerea de preț este reală și efectivă, consumatorii beneficiind de avantaje veritabile prin mecanismele promoționale promovate de comercianți.
6. Concluzii
Cazul analizat demonstrează că aplicarea rigidă și formalistă a dispozițiilor privind reducerile de preț conduce la sancțiuni nelegale. Instanțele au dispus anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, reținând că autoritatea competentă a aplicat greșit noțiunea de „preț de referință” și a calificat incorect campaniile ca practici comerciale incorecte. Astfel de soluții contribuie la conturarea unei jurisprudențe necesare pentru delimitarea corectă a sferelor de aplicare a OG nr. 99/2000, Legii nr. 363/2007 și a legislației privind protecția consumatorilor.
Apreciem, de altfel, ca aplicarea eronată a prevederilor OG nr. 99/2000, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 363/2007 și prin raportare la situațiile de fapt și de drept analizate, își are sorgintea în faptul că art. 33 din OG nr. 99/2000 este desuet și nu mai ține pasul cu realitățile sociale și economice din prezent. Pentru evitarea repetării unor astfel de situații (precum cea supusă analizei), credem că este indispensabilă adaptarea art. 33 din OG nr. 99/2000 la aceste realități, a căror apariție era inevitabilă ținând cont de dinamica socio-economică din ultimii ani.
Revenind la obiectul analizei, situația de fapt și de drept analizate evidențiază o problemă recurentă: extinderea nejustificată a noțiunii de „preț de referință” și calificarea unor mecanisme de fidelizare drept practici comerciale incorecte. Însă, interpretarea corectă a art. 33 alin. (1) din OG nr. 99/2000 impune distincția între:
- situațiile în care comerciantul reduce prețul unui produs comercializat anterior, caz în care reducerea trebuie raportată la cel mai mic preț practicat în ultimele 30 de zile; și
- situațiile în care produsul este introdus pe piață (sau în spațiul de vânzare al comerciantului) pentru prima dată printr-o campanie promoțională, caz în care nu există un preț de referință anterior.
Instanțele au confirmat că, în această a doua ipoteză, sancțiunile aplicate de autoritatea de control sunt lipsite de temei. Articolul de față ilustrează necesitatea unei interpretări riguroase și echilibrate a normelor privind protecția consumatorilor, pentru a evita sancționarea nejustificată a unor mecanisme comerciale legitime de fidelizare și care, în plus, creează și avantaje financiare pentru consumatori.
Bibliografie
– OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață,
– Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte,
– Jurisprudență relevantă a instanțelor naționale.
Un material Legal Marketing
