Potrivit lui Radu Nemeș, Managing Partner al ONV LAW, decizia de a crea această practică nu a fost determinată de o simplă tendință din piață, ci de o schimbare structurală a modului în care funcționează business-ul în economia digitală.
Radu Nemeș
„Am lansat Code/Lex nu pentru că realitatea economică a evoluat mai rapid decât cadrul legislativ. Tehnologia nu așteaptă, iar companiile operează deja în această realitate. Vedem tot mai multe proiecte în care tehnologia nu mai este un element secundar, ci infrastructura de bază a businessului, de la produse digitale, platforme, AI până la soluții fintech, procese automatizate. În aceste contexte, componenta juridică nu poate rămâne „clasică”.
Code/Lex nu a apărut ca un exercițiu de branding, ci ca un răspuns la o schimbare structurală. A fost gândită ca o practică interdisciplinară pentru companii care implementează AI în procese critice.
Chiar dacă legislația nu este mereu sincronizată cu ritmul inovării, cadrul juridic există și evoluează. Avem reglementări europene din ce în ce mai sofisticate, de la GDPR la pachetul legislativ privind serviciile digitale și inteligența artificială, cu un impact direct în piața locală. În plus, într-un mediu legislativ imperfect, rolul avocatului devine cu atât mai important.
Pentru noi, Code/Lex înseamnă o specializare reală la intersecția dintre drept și tehnologie. Nu doar consultanță juridică, ci o înțelegere a ecosistemului digital și a riscurilor specifice acestuia”, încheie Radu Nemeș.
Practica este susținută de o echipă cu experiență în proiecte tehnologice complexe la nivel european, inclusiv în jurisdicția britanică, unde activează și Flavia Kenyon, avocat specializat în litigii legate de blockchain și active digitale.
Flavia Kenyon
Ea arată că, la nivelul Uniunii Europene, sectorul cripto a intrat într-o etapă decisivă de reglementare.
„În întreaga Uniune Europeană, blockchain-ul și criptoactivele au intrat într-o fază decisivă de reglementare. Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului privind pietele criptoactivelor (MiCA), a Travel Rule și a Regulamentului privind reziliența operațională digitală (DORA), dezbaterea s-a mutat de la întrebarea dacă domeniul cripto ar trebui reglementat la modul în care afacerile din zona activelor digitale operează în cadrul unui sistem complet de servicii financiare.
Principalele puncte de presiune juridică vizează guvernanța, custodia și protejarea activelor clienților, clasificarea stablecoinurilor, reziliența operațională, conformitatea transfrontalieră și, mai nou, obligațiile de divulgare.
În temeiul MiCA, anumite emitențe de criptoactive trebuie să publice white paper-uri reglementate, care nu sunt documente de marketing, ci declarații cu potențial de atragere a răspunderii. Acestea includ cerințe de transparență privind impactul tehnologiei asupra mediului și climei, ceea ce transformă sustenabilitatea într-o componentă formală de reglementare pentru afacerile bazate pe blockchain.”
Potrivit acesteia, cererea pentru consultanță juridică specializată în domeniul criptoactivelor este în creștere accelerată la nivel european.
„La nivelul UE, cererea pentru servicii juridice specializate în blockchain și criptoactive nu mai este una de nișă; este structurală. MiCA, Travel Rule și DORA au transformat afacerile din zona cripto în actori financiari reglementați, generând nevoi imediat legate de autorizare, cadre de guvernanță, arhitecturi de custodie și protejare a activelor, sisteme AML, reziliență operațională și strategii transfrontaliere.
Regimul de pașapoarte prevăzut de MiCA a făcut, de asemenea, accesul la piața întregii UE atractiv din punct de vedere comercial, însă doar pentru entitățile capabile să îndeplinească standarde de nivel reglementat.”
În același timp, explică Flavia Kenyon, există încă un decalaj între ritmul inovației tehnologice și claritatea aplicării reglementărilor.
„Inovația continuă să depășească nivelul de claritate al supravegherii, în special în domenii precum staking-ul, tokenizarea activelor din economia reală, structurile de guvernanță DeFi, modelele de custodie și coordonarea prin DAO. Rezultatul este un decalaj practic între reglementarea la nivel de principiu și implementarea operațională.”
Pe de altă parte, apar întrebări juridice dificile chiar din natura sistemelor descentralizate.
„Sistemele descentralizate nu se pretează reglementării tradiționale, bazate pe entități, însă nu sunt în afara legii. Responsabilitatea juridică se atașează punctelor de control, de guvernanță și de beneficiu economic.
Accentul nu ar trebui pus pe codul în sine, nici pe capacitatea individului de a-și păstra activele în regim self-custody sau de a contracta peer-to-peer, ci pe actorii identificabili care exercită control material, dețin puteri administrative sau extrag beneficii economice.”
În zona inteligenței artificiale, provocările juridice sunt diferite, dar la fel de complexe, explică Mihai Voicu, partener ONV LAW.
Mihai Voicu
„Cel mai semnificativ risc juridic al inteligenței artificiale nu este că aceasta ar acționa cu rea-credință, ci că ar acționa opac. Dreptul este construit pe trasabilitate, capacitatea de a explica cine a decis ce, pe baza căror informații și cu ce consecințe.
Atunci când deciziile sunt influențate de modele care nu își pot explica ușor raționamentul, răspunderea devine diluată, iar atribuirea responsabilității devine mai dificilă.”
Un exemplu tipic este utilizarea AI în procese decizionale sensibile, precum aprobarea creditelor.
„Un sistem de aprobare a creditelor asistat de AI care respinge o cerere de împrumut fără o explicație clară creează o situație în care clientul nu știe de ce, banca nu poate urmări cu ușurință raționamentul, iar răspunderea devine difuză între furnizorul de software, sursa datelor și factorul decizional.”
La aceste riscuri se adaugă cele legate de confidențialitate și proprietate intelectuală.
„Intram într-o era în care rezultatele creative pot fi generate de sisteme care nu ‘dețin’ nimic în sensul uman. Legea este pusă să definească autoritatea și originalitatea într-o lume în care creația devine din ce în ce mai mult un proces colaborativ între oameni și mașini.”
În același timp, spune Mihai Voicu, legislația europeană oferă un cadru comun de înțelegere a riscurilor tehnologice.
„AI Act, la fel ca GDPR înaintea sa, creează un vocabular prin care companiile din întreaga Uniune pot înțelege riscul, conformitatea și responsabilitatea în termeni comparabili.
Pentru România, aceasta reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare. Companiile românești nu mai operează într-un mediu de reglementare periferic; ele fac parte dintr-o arhitectură legală continentală.”
Pe măsură ce digitalizarea avansează, crește și cererea pentru servicii juridice legate de securitatea cibernetică și protecția datelor.
„În primii ani de aplicare a GDPR, majoritatea discuțiilor gravitau în jurul documentației și al conformității formale. Astăzi conversația este mult mai strategică. Clientii intreaba despre arhitectura de guvernanta, capacitatea de reactie la incidente, rezilienta digitala si modelarea riscurilor pe termen lung.”
În acest context, spune el, incidentele de securitate nu mai sunt privite ca simple probleme tehnice.
„Un atac de tip ransomware care blochează serverele unei companii timp de două zile nu este doar o problemă IT. Poate declansa simultan notificări privind încălcarea securității datelor, penalități contractuale și pierderea încrederii clienților.”
Avocații consideră că, în ciuda automatizării accelerate, rolul profesiei juridice nu va dispărea.
„Vom vedea, fără îndoială, contracte din ce în ce mai automatizate, însă nu contracte lipsite de intenție sau interpretare umană”, spune Mihai Voicu.
„Contractele inteligente vor gestiona precizia și viteza, în timp ce judecata umană va continua să arbitreze echitatea și contextul.”
Flavia Kenyon adaugă că, într-o economie digitală, avocații trebuie să devină tot mai familiarizați cu tehnologia.
„Cei mai valorosi avocați vor fi cei capabili să facă legătura între cod și drept — integrând conformitatea în infrastructură și testând rezistența modelelor de guvernanță.”
Ea oferă și un exemplu recent de caz care ilustrează transformarea rapidă a dreptului în economia digitală.
„Unul dintre cele mai interesante cazuri la care am lucrat a vizat statutul juridic al averii digitale din cadrul unui joc online. Curtea de Apel din Anglia a fost chemată să decidă dacă ‘aurul’ din joc poate constitui un bun susceptibil de furt.”
Potrivit avocatului, implicațiile depășesc industria jocurilor video și se extind asupra întregii economii digitale.
„Dacă valoarea digitală materializată poate constitui proprietate, atunci aspecte precum custodia, controlul, furtul sau frauda capătă o dimensiune diferită.”
