Inflația a devenit un subiect politic fierbinte la nivel mondial. În Statele Unite, indicele prețurilor de consum a crescut cu 8,6% în ritm anual în luna mai, iar inflația din UE nu este departe. Cauza principală a problemei este faptul că prea mulți bani urmăresc prea puține bunuri.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Consumatorii au economisit mai mult decât de obicei atunci când au redus cheltuielile în timpul pandemiei COVID-19, apoi și-au mărit achizițiile după ridicarea restricțiilor de izolare. Dar livrările au crescut mai lent, deoarece a fost nevoie de timp pentru a accelera din nou producția și deoarece mulți lucrători încă se îmbolnăveau. În timp ce blocajele de transport maritim și lipsa forței de muncă au limitat și mai mult nivelurile de producție, creșterea deficitelor fiscale și continuarea politicilor monetare ultrarelaxate au exercitat o presiune suplimentară asupra prețurilor până în 2022.
Acum, președintele SUA, Joe Biden, spune că prioritatea sa principală este "reducerea inflației". Cu toate acestea, într-un discurs recent pe această temă, Washington Post notează că președinetele "a atacat corporațiile petroliere și conglomeratele de transport maritim", acuzându-le că "urmăresc profituri excesive în loc să scadă prețurile pentru consumatori". Nu numai că societățile petroliere nu au reușit să crească producția, dar "cartelul de transport maritim", susține Biden, a funcționat ca un oligopol, crescând "prețurile cu până la 1.000%".
Deși războiul împotriva inflației trebuie purtat în mare parte prin intermediul politicii monetare și fiscale, administrația ar putea face multe pentru a contribui la reducerea presiunilor inflaționiste. Dar, să scoți țap ispășitor anumite sectoare nu este răspunsul. De fapt, administrația riscă să adauge și mai multe presiuni inflaționiste. Având în vedere proiecțiile larg răspândite conform cărora lumea se îndepărtează de combustibilii fosili, nu ne putem aștepta ca societățile petroliere să investească în capacități suplimentare. Și chiar dacă acestea ar crește rapid investițiile, ar dura mult timp până când producția ar putea crește. Mai multe investiții, cu o producție care ar veni abia peste ani, ar intensifica presiunile inflaționiste actuale.
Alte eforturi pentru reducerea prețurilor la pompă au fost la fel de greșite. De exemplu, administrația Biden a renunțat la normele de mediu pentru a permite creșterea nivelului de etanol în benzină, susținând că acest lucru va reduce prețurile carburanților pe timpul verii. Dar, o proporție mai mare de etanol reduce economia de combustibil pentru vehicule. Șoferii se vor confrunta cu costuri mai mari pentru parcurgerea aceleași distanțe. Înrăutățind situația, cererea crescută de porumb (cerealele folosite pentru producerea etanolului) va crește prețul porumbului, determinând fermierii să transfere mai multe terenuri de la producția de grâu la cea de porumb, ceea ce va duce la creșterea și mai mare a prețurilor alimentelor în general.
În ceea ce privește transportul maritim, o mai mare concurență ar reduce cu siguranță prețurile pe termen lung. Dar adevărata problemă este că Legea Jones, veche de un secol, împiedică navele străine să concureze cu cele naționale pentru transportul maritim între porturile americane. Navele străine care sosesc în porturile americane sunt obligate prin lege să își descarce încărcătura, iar camioanele trebuie apoi potrivite cu containerele. Aceste procese inutile au creat congestie în porturi și au provocat întârzieri. Iar aceste întârzieri au crescut și mai mult costurile pentru întreprinderile ale căror operațiuni au fost perturbate de indisponibilitatea unor inputuri cheie.
Se estimează că navele construite în America sunt de șase până la opt ori mai costisitoare decât cele construite în Asia, iar echipajele americane sunt plătite de trei până la patru ori mai mult decât cele de pe navele străine Dar companiile maritime din SUA nu au avut de ce să-și facă griji cu privire la această lipsă de competitivitate, deoarece sunt protejate de concurența străină. Costul acestei protecții este în cele din urmă suportat de consumatorii americani. Navele cu costuri mai mari, deservite de echipaje mai scumpe, tind să crească costurile de transport între porturi, precum și să forțeze mai multe mărfuri să fie transportate la destinația finală cu camionul sau cu trenul, ambele mai costisitoare decât transporturile maritime.
În mod evident, relaxarea sau abrogarea Legii Jones ar crește concurența și ar reduce costurile. Și aceasta nu este singura opțiune la dispoziția administrației Biden. De exemplu, prin eliminarea tarifelor vamale ale fostului președinte american Donald Trump, Biden ar putea crește puterea medie de cumpărare anuală a unei gospodării americane cu aproximativ 797 de dolari.
În mod similar, ridicarea plafonului privind numărul de lucrători străini cărora li se permite să intre legal în SUA ar fi putut ușura blocajele cheie. De-a lungul perioadei de redresare din pandemie, angajatorii s-au plâns că nu pot găsi suficienți lucrători cu competențe adecvate. Dacă populația americană născută în străinătate ar fi crescut în ultimii trei ani cu aceeași rată anuală ca în perioada 2010-2018, forța de muncă din SUA ar avea astăzi cu 1,6 milioane de lucrători în plus, ceea ce ar permite întreprinderilor să ocupe mai rapid posturile vacante și ar reduce deficitul indus de întârzierile de livrare.
Administrația Biden ar fi putut, de asemenea, să elimine tarifele pentru panourile solare. În schimb, tarifele au fost doar suspendate (după multe dezbateri) timp de doi ani, ceea ce a provocat o pierdere estimată de 100.000 de locuri de muncă și o reducere a numărului de panouri solare care se așteaptă să fie instalate. Chiar și dezastruoasa penurie de lapte praf pentru copii ar fi putut fi atenuată în mod semnificativ dacă s-ar fi permis mai multe importuri și dacă statelor americane nu li s-ar fi acordat drepturi de monopol asupra producției în interiorul granițelor lor.
Administrația Biden nu numai că a identificat greșit sursele inflației, ci chiar adaugă la presiunea inflaționistă. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient de rău, multe dintre acțiunile sale recente - cerințele privind etanolul, creșterea producției de petrol (în cazul în care aceasta ar putea fi realizată), tarifele pentru panourile solare, transportul feroviar și rutier cu un consum mai mare de carbon - sunt în detrimentul obiectivelor sale declarate privind clima și mediul.
Reducerea inflației și îmbunătățirile de mediu sunt obiective care merită urmărite. Dar pentru a le atinge va fi nevoie de o recunoaștere sinceră a factorilor care contribuie la înrăutățirea situației și de realism în găsirea mijloacelor de ameliorare. Din păcate, nu aceasta a fost formula administrației Biden până acum.
Anne O. Krueger, fost economist-șef al Băncii Mondiale și fost prim director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, este profesor cercetător principal de economie internațională la Școala de Studii Internaționale Avansate a Universității Johns Hopkins și cercetător principal la Centrul pentru Dezvoltare Internațională de la Universitatea Stanford.
Copyright: Project Syndicate, 2022.
