Autori

Statele Unite au adoptat politici din ce în ce mai protecționiste în ultimii ani, majorând tarifele vamale, revizuind sau retrăgându-se din acordurile de liber schimb și restricționând comerțul cu țările considerate amenințări strategice. În timp ce aceste măsuri urmăresc să exercite presiuni asupra adversarilor percepuți, precum China, există tot mai multe dovezi că sancțiunile economice sunt în cel mai bun caz ineficiente și, în cel mai rău caz, contraproductive.

Se spune că, dacă pui o broască în apă clocotită, sare imediat afară; dar, dacă o pui în apă rece și crești treptat căldura, ea nu reacționează - și în cele din urmă moare fiartă. Ceva similar li se poate întâmpla economiilor.

Titlurile recente din presă par să prevestească o criză globală a datoriilor. Statele Unite ale Americii se află pe marginea prăpastiei unui default autoprovocat. Egiptul, Ghana, Pakistanul și multe alte țări se confruntă cu dificultăți financiare grave. Povara datoriilor Italiei și Japoniei a devenit tot mai grea. Iar chinezii întârzie sau îngreunează eforturile multilaterale de restructurare a datoriei țărilor cu venituri mici și mijlocii. Fondul Monetar Internațional consideră că 41 de țări sunt puternic îndatorate, fără a include țări cu venituri medii, precum Argentina, Pakistan și Sri Lanka.

Abilitățile de guvernare și conducere demonstrate de Statele Unite în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial sunt bine cunoscute.

Congresul SUA a aprobat recent Legea Cipurilor (CHIPS and Science Act), care alocă peste 50 de miliarde de dolari pentru consolidarea industria semiconductorilor [2] în speranța de a face ca Statele Unite ale Americii să devină autosuficiente. Iar Katherine Tai, reprezentanta SUA pentru comerț, a declarat [3] că administrația președintelui Joe Biden ar trebui să "reproducă" inițiativa pentru alte industrii, fiind cheia competitivității americane.