Titlurile recente din presă par să prevestească o criză globală a datoriilor. Statele Unite ale Americii se află pe marginea prăpastiei unui default autoprovocat. Egiptul, Ghana, Pakistanul și multe alte țări se confruntă cu dificultăți financiare grave. Povara datoriilor Italiei și Japoniei a devenit tot mai grea. Iar chinezii întârzie sau îngreunează eforturile multilaterale de restructurare a datoriei țărilor cu venituri mici și mijlocii. Fondul Monetar Internațional consideră că 41 de țări sunt puternic îndatorate, fără a include țări cu venituri medii, precum Argentina, Pakistan și Sri Lanka.
Abilitățile de guvernare și conducere demonstrate de Statele Unite în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial sunt bine cunoscute.
Congresul SUA a aprobat recent Legea Cipurilor (CHIPS and Science Act), care alocă peste 50 de miliarde de dolari pentru consolidarea industria semiconductorilor [2] în speranța de a face ca Statele Unite ale Americii să devină autosuficiente. Iar Katherine Tai, reprezentanta SUA pentru comerț, a declarat [3] că administrația președintelui Joe Biden ar trebui să "reproducă" inițiativa pentru alte industrii, fiind cheia competitivității americane.
Contradicția dintre obiectivele majore de politică internă și externă ale președintelui american Joe Biden și politicile comerciale ale administrației sale a devenit din ce în ce mai acută. Pe măsură ce Biden se apropie de jumătatea mandatului său electoral, nu este exagerat să spunem că duce un război împotriva propriei agende.
O tragedie se petrece în Sri Lanka. Cetățenii trebuie să stea la coadă pentru alimente și produse farmaceutice, proprietarii de mașini nu-și pot umple rezervoarele și au avut loc întreruperi frecvente de curent. Economia este paralizată și, deoarece datoriile țării sunt deja nesustenabile, aceasta nu se poate împrumuta. Țara suferă cea mai gravă criză economică mondială de după cel de-al Doilea Război Mondial.