Falsa promisiune a Legii Cipurilor din SUA

Congresul SUA a aprobat recent Legea Cipurilor (CHIPS and Science Act), care alocă peste 50 de miliarde de dolari pentru consolidarea industria semiconductorilor [2] în speranța de a face ca Statele Unite ale Americii să devină autosuficiente. Iar Katherine Tai, reprezentanta SUA pentru comerț, a declarat [3] că administrația președintelui Joe Biden ar trebui să "reproducă" inițiativa pentru alte industrii,  fiind cheia competitivității americane.

Semiconductorii sunt cu siguranță esențiali pentru o economie modernă și diversificarea surselor este logică. Dar este îndoielnic că Legea CHIPS își va atinge obiectivele declarate, cu atât mai puțin că ar trebui să fie folosită ca model pentru un sprijin similar acordat altor industrii.

Legea este imperfectă în multe privințe. Subvențiile pentru sprijinirea cercetării și dezvoltării reprezintă doar 21% din cheltuielile planificate [4], restul mergând în sprijinul construcției de instalații fizice. Cu toate acestea, pentru SUA avantajul comparativ pe plan internațional este, fără îndoială, în domeniul cercetării și dezvoltării [5]. Construirea de instalații de producție nu va accelera dezvoltarea cipurilor.

"Legea lui Moore" este încă valabilă: numărul de tranzistori de pe un circuit integrat se dublează la fiecare doi ani. Cipurile 5G sunt acum în producție în unități avansate de fabricare a semiconductorilor, iar cercetarea este în plină desfășurare pentru dezvoltarea următoarei generații. Fiecare nouă generație de cipuri are nevoie de noi fabrici care să le producă.

Fabricile sunt uluitor de complexe, extrem de costisitoare și necesită multe utilaje, pe care companiile străine sunt adesea cel mai bine poziționate pentru a le furniza. În cartea sa _Chip War_ [6], Chris Miller de la Universitatea Tufts subliniază că firma olandeză ASML, de exemplu, deține tehnologia și organizarea pentru a produce mașini de litografie cu ultraviolete extreme, care sunt necesare pentru a produce cele mai avansate cipuri. O astfel de mașină necesită 457.329 de piese, care la rândul lor sunt produse de companii din diferite țări.

Factorii de decizie politică au numit măsurile susținute de CHIPS Act "politică industrială". Însă termenul cuprinde toate tipurile de politici și programe adoptate pentru a sprijini economia, și în special activitatea industrială. În SUA, politica industrială a constat în principal în măsuri care sprijină activitatea economică din sectorul privat, cum ar fi investițiile în cercetare și dezvoltare și în infrastructura de transport. Conform unei evaluări recente [7], în timp ce factorii de decizie politică au avut succes în sprijinirea cercetării de bază și a activităților care permit îmbunătățirea productivității, au avut efecte slabe în identificarea și sprijinirea industriilor și firmelor individuale.

Încrederea în sectorul privat stă la baza ratelor istorice ridicate de inovare și de creștere a productivității ale economiei americane-model care a avut un succes spectaculos în dezvoltarea industriei semiconductorilor. Iar eforturile de succes ale altor țări de a recupera decalajul față de industria americană au presupus mai degrabă integrarea în aceasta, decât replicarea acesteia. Costurile replicării sunt pur și simplu prea mari. "O instalație de fabricarea celor mai avansate cipur costă de două ori mai mult decât un portavion", notează Miller, "dar va fi considerat de ultimă generație doar pentru câțiva ani".

În același timp, remarcă Miller, există întrebări dacă viitorul industriei constă în continuarea Legii lui Moore sau în dezvoltarea unor cipuri mai specializate, așa cum fac Intel și Google.

Există și alte preocupări majore. Se estimează [8] că dezvoltarea fabricilor necesare pentru a produce cipurile utilizate în 2019 ar necesita 1,2 trilioane de dolari costuri inițiale, apoi alte 125 de miliarde de dolari anual - și asta, desigur, nu include costurile de cercetare și dezvoltare, inovare și înființarea de fabrici pentru noile cipuri de ultimă generație. Nu există nicio posibilitate ca SUA să poată atinge autosuficiența în producția de cipuri existente acum pe pe piață, cu atât mai puțin să stăpânească singură frontiera tehnologică.

Mai mult, oficialii guvernamentali care selectează planurile companiilor care merită sprijinite trebuie să fie cel puțin la fel de calificați ca solicitanții din sectorul privat. Cu toate acestea, se raportează un "deficit de competențe" [9] în toate domeniile -ingineri electricieni, dezvoltatori de software, tehnicieni de imprimare, specialiști în producție și multe altele.

Aceste probleme apar în majoritatea activităților economice noi. Faptul că cercetarea și dezvoltarea este axată pe căutarea de noi rezultate o face în mod necesar riscantă. Acest lucru indică în sine un avantaj comparativ pentru sectorul privat, astfel încât stimulentele pentru prudența excesivă în sectorul public sunt mult mai mari, deoarece eșecul este mai vizibil, iar succesul este mai puțin recompensat.

Deja cererea de cipuri a slăbit semnificativ. Industria este ciclică, iar o scădere nu ar trebui să fie prea surprinzătoare. Intel, de exemplu, deja a raportat [10] vânzări și profituri mai mici în 2021, iar livrarea de noi cipuri a fost amânată din cauza unor defecțiuni. Producția de cipuri noi este probabil să înceapă exact atunci când cererea globală este în scădere.

Este de înțeles că Statele Unite doresc să-și mențină poziția fruntașă în domeniul cipurilor. Dar subvenționarea marilor firme existente și gestionarea industriei de către Guvern aproape sigur nu va atinge acest obiectiv.

O abordare mult mai preferabilă ar fi sprijinirea industriei globale în rândul țărilor prietene, să încurajăm concurența, să creștem numărul de imigranți cu înaltă calificare cu abilitățile necesare, să sprijinim extinderea facilităților și capacității de formare, creșterea stimulentelor pentru studenți, pentru a obține o formare adecvată, și mai multe resurse pentru R&D. Acestea sunt tipurile de măsuri care au servit economiei americane atât de bine în trecut. Și în cursa pentru semiconductori, ele oferă mult mai multe promisiuni de succes decât o fac prevederile Legii CHIPS.

Anne O. Krueger, fost economist șef al Băncii Mondiale și fost prim director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, este Senior Research Professor de Economie internațională la Johns Hopkins University School of Advanced International Studies.

------
[1] http://ednet.project-syndicate.org/cms/cms.cgi?cmsid=76633bfe479688c6616f2272c8246e5
[2] https://www.whitehouse.gov/briefing-room/statements-releases/2022/08/09/fact-sheet-chips-and-science-act-will-lower-costs-create-jobs-strengthen-supply-chains-and-counter-china/
[3] https://insidetrade.com/daily-news/tai-us-must-%E2%80%98keep-replicating%E2%80%99-chips-act-efforts-other-industries
[4] https://www.commerce.senate.gov/services/files/592E23A5-B56F-48AE-B4C1-493822686BCB
[5] https://www.piie.com/publications/policy-briefs/chips-act-will-spur-us-production-not-foreclose-china
[6] https://www.simonandschuster.com/books/Chip-War/Chris-Miller/9781982172008
[7] https://www.piie.com/publications/piie-briefings/scoring-50-years-us-industrial-policy-1970-2020
[8] https://www.ft.com/content/499b444f-74db-4596-8d89-4520ec3369b8
[9] https://www.csis.org/analysis/reshoring-semiconductor-manufacturing-addressing-workforce-challenge
[10] https://www.wsj.com/articles/intel-shows-limits-of-chips-act-11659105553
[11] http://www.project-syndicate.org