Ce a însemnat aderarea la UE și ce va însemna Brexitul?

Câteva cifre referitoare la anul 2015 în România: 10% dintre companii sunt multinaționale, dar produc 50% din PIB-ul României. Cum pot fi comentate aceste date?

Comentariul unui proeuropean: Am reușit să atragem investiții străine profitabile, suntem o piesă importantă în bugetul și planurile unor companii de renume, avem salariați care sunt bine plătiți de către aceste companii, investițiile au fost făcute din surse externe pe care nu le vom plăti în următoarele sute de ani sau zeci (mâncând salam cu soia ca pe vremea lui Ceaușescu).

Comentariul unui naționalist: Ne-am vândut țara pe nimic, toate profiturile se duc afară, salariații români sunt slugile (sclavii) capitaliștilor. Companiile străine au distrus antreprenoriatul autohton, tot caimacul e luat de acoliții multinaționalelor. Să naționalizăm din nou tot, să nu mai lăsăm românii să plece în alte țări, să muncească alături de noi.

De fapt, UE a însemnat pentru toți românii stabilitate, atractivitatea unei țări care devenea parte a unui întreg mult mai mare, care avea niște reguli stabile, mai puțin influențate de interesele unor "boieri", o țară apărată de niște tratate internaționale care garantau o graniță comună.

Românii încă mai cred că investitorii importanți vin doar după profituri mari, total greșit. Companiile mari investesc acolo unde stabilitatea și posibilitatea de a obține beneficii economice pe termen lung au mai multe șanse. Predictibilitatea este extrem de importantă.

Cam acestea au fost avantajele pe care le-au oferit NATO și UE României. Am devenit membrii unor familii mai mari, mai puternice. Am avut o deschidere către noi orizonturi.

Ce poate însemna Brexitul pentru noi? Pentru multe companii, Europa va deveni pentru perioada următoare o mare necunoscută. În primul rând, referitor la abilitatea europenilor de a coexista și de a urmări țeluri comune. Deja discuțiile despre alte posibile exituri vor diminua foarte mult capabilitatea Europei de a fi un jucător important. Negocieri continue referitoare la avantajele pentru un stat sau altul, la migrația forței de muncă, la politicile comune comerciale și ale drepturilor omului vor crea un marasm care nu va putea asigura o dezvoltare pe termen mediu. Iar atunci climatul necesar unor noi investiții va scădea, puterea economică a organismelor europene va scădea. Politicile de dezvoltare a tuturor membrilor se vor diminua drastic.

Toate acestea nu se vor întâmpla începând de mâine în România. Dar trendurile vor fi: scăderea investițiilor străine în România, diminuarea creșterilor anuale a PIB-ului, retragerea de către băncile internaționale de fonduri din România ceea ce va conduce la o diminuare a creditării, o îngreunare a acesteia și un cost mai mare, creșteri ale șomajului și scăderi ale salariilor, reducerea fondurilor europene disponibile pentru companiile românești, probleme sociale mai mari, creșteri ale tendințelor naționaliste și socialiste care vor accelera îndatorarea țării

Prin anii 90, l-am întrebat pe tatăl meu cum a reușit să supraviețuiască în perioada neagră a comunismului, în special în anii 80. Răspunsul lui a fost că lucrurile nu au evoluat atât de drastic de la o zi la alta, ci s-au deteriorat treptat, astfel încât după câțiva ani nu îți venea să crezi cât poți să rabzi, fără măcar să ai posibilitatea să-ți exprimi nemulțumirea.

Nu sunt un pesimist, dar Brexitul este un eveniment istoric nefericit. Poate fi evenimentul care conduce către panta descendentă, către neîncredere. Pe 24 iunie, ca dovadă a creșterii neîncrederii, au dispărut 2 trilioane de dolari din avuția mondială.

Cred că în ziua referendumului, Winston Churchill s-a întors în mormânt și și-a aprins un trabuc. Proiectul la care a participat ca fondator, Uniunea Europeană, a început să se clatine. Poate cu o figură charismatică ca a lui Churchill (nu Cameron), influențarea spre binele comun al Europei ar fi decurs mai bine. Cu toate acestea le doresc britanicilor mult succes.

Sorin Istrate este Managing Partner Contexpert