![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22182133/1/radul.jpg?width=520)
DIASPORA Românească >1990 a OCOLIT Franța, deși ELITELE – intelectuali, artiști, medici – o aleg preponderent.
Am fost frapat de un fenomen în anii recenți, pe care - cu ochiul meu înclinat mereu pe statistici – îl remarcasem deja de două-trei decenii: din cele 4 (5) mari țări ale U.E., Românii noștri au emigrat după Revoluție și după deschiderea granițelor, în număr mare plus/minus un milion, cam în toate, mai puțin în Franța, de care ne leagă atâta istorie comună și care ne-a îmbrățișat, format și sprijinit în cel mai înalt grad elitele, de la 1848 până astăzi.
De ce scriu 4 (5)? Două motive: odată pentru că Regatul Unit (UK), pe care o numim colocvial Anglia - după cea mai mare țară din cele constituente-, a părăsit U.E. după Brexit. Dar și pentru că Spania era nou-venită ca “mare” în U.E.
Acum două decenii nu anticipam nici eu Brexitul, însă Spania era a 5-a venita în grupul celor mari, cu o populație și o economie în boom, față de cele 4 țări “mari” Vest-Europene pe care le admiram din copilărie și asupra cărora mă MINUNAM cum pot fi atât de CONVERGENTE STATISTIC ca nr. de locuitori și că P.I.B. – fie total, fie per capita; tinerii de azi și cei ce nu urmăresc economia sau istoria în desfășurare sau statisticile populației nu au cum să își amintească, dar R.F.Germania și Franța și Anglia (UK) și Italia aveau în anii ‘80-‘90 atât POPULAȚII aproape egale (62 RFG în 1989-1990 și câte 57 milioane celelalte țări), cât și ECONOMII (PIB / GDP) totale și per capita aproape egale!
Ulterior, Germania a integrat partea de Est după reunificarea din 1990 și a ajuns 79 milioane atunci (84 mil. azi), Franța a crescut la 68-69 mil. azi, la fel ca UK, iar Italia stagnat la 58-59 de milioane azi (având o rata a natalității foarte slaba, că Germania și UK, dar imigrație sub ultimele două). Spania este și ea azi la 48-49 milioane de locuitori.
Și economiile au devenit divergente după “deceniile de aur” ale U.E. din anii ‘80 și ‘90, Germania crescând că PIB / capita pe baza unor politici industriale agresive – bazate și pe gaz ieftin din Rusia - dar și a talentului ingineresc și a seriozității la un +22% față de egalele Franța și UK (ecartul s-a redus la +12% după ce dependenta de Rusia s-a dovedit cu 2 tăișuri); Franța și UK care la rândul lor s-au distanțat cam la fel fata de Italia (+15%). Franța și UK arata egale în ultimii ani, cu mențiunea că UK pare să ia avant că PIB nominal, din motive de puterea lirei sterline (susținută de un sector financiar de talie mondială în Londra, ultra-competitiv); însă pe PIB PPS, sunt statistici ce arată FRA>UK.
Astfel, LOGIC ar fi fost ca Românii noștri care au EMIGRAT în masă în fatidicii ani de Tranziție împotmolită în anii ’90 sau după, când granițele s-au deschis odată cu aderarea la U.E., să fi ajuns fie în mod EGAL DISTRIBUIȚI în cele 5, fie preponderent în cele din Nord bogate (Germania + UK + Franța), fie preponderent în cele de << ginta Latina >> de care suntem legați cultural: Franța + Italia + Spania.
Totuși, ei au RESPINS Franța. Am avut cate 1,2 milioane de conaționali în Spania (acum cifra s-a înjumătățit se pare), în Italia (a rămas aproape de vârf), mai nou am avut >1 milion și în UK (desi statistici recente zic de o scădere masivă și acolo) și mereu aproape 1 mil. în Germania; în Franța niciodată nu a sărit de jumătate de milion, în ciuda legăturilor ISTORICE și a faptului că Franța ar fi punctat la toate cele 3 criterii enumerate mai sus: una din 5 “mari” demografic & economic + Nordul bogat al UE + cultural e latina.
Explicația mea? Am dat-o prima oară în studioul unei televiziuni nou-lansate pe atunci, în 2013, o TV cu “24” în titlu, având la aceeași masă în studio interlocutori experți în Sociologie și Antropologie din România (mari profesori universitari și din Academie); da, cu jumătate de gură, eu mi-am permis să emit atunci o ipoteză care nu era din domeniul meu Economic și Financiar, la care specialiștii, experții, nu au râs și nu au combătut-o. Deși suna “incorect politic” pe atunci și cred că și azi sună la fel. Asta mi-a dat curaj să v-o expun și Dvs. azi, după mai bine de un deceniu:
Românii EDUCAȚI sunt atrași de Franța pentru că Franța valorizează CULTURA adevărată, înaltă, și nu doar elitele Franței fac asta, ci întreaga societate - iar cei NEEDUCAȚI o resping tocmai pentru că Franța pune foarte mare acccent pe CULTURA adevărată și asta îi DERANJEAZĂ și le RĂNEȘTE ORGOLIILE PROVINCIALE. Iar asta s-a văzut și mai pregnant de când a luat amploare la noi << curentul suveranist >> de fapt izolaționist anti-UE: azi Franța e demonizată și de către propaganda de la Kremlin (pe cunoscutele lor canale Facebook, TikTok, WApp și Telegram), mai ales de când conduce – ca putere nucleara, împreună cu UK - << Coaliția celor Dispuși >> să ajute militar Ucraina.
Resorturile psihologice ale urii Românilor needucați față de Cultura și Educația superioară: dacă am bani, de ce nu mă respecți? Tinere educat, urban? Intelectualule? Artistule? Țara lui << Noi muncim, nu gândim! >> (Ian. 1990)
Am avut o veritabilă revelație citind un bun comentator – Filosof moral-politic din cate îmi amintesc, dl. Sorin CUCERAI – care scria pe rețelele sociale după șocul apariției salvatorului-fals CG din Noiembrie 2024 (și alegerile anulate pe buna dreptate de CCR), că Românii fără studii din Diaspora – dar și cei din clasa medie autohtona bluecollar (fară facultate) - au ajuns la un nivel economic și financiar la care deja pot să URASCĂ atât Uniunea Europeană, cât și populația urbana educată pentru că simt că nu primesc RESPECT pe măsura banilor pe care îi fac.
<< … Puterea economică nu rabdă prea mult timp să fie lipsită de prestigiu social. Când ești sărac, rabzi. N-ai încotro. Dar când nu mai ești sărac, nu mai rabzi. Inegalitatea poate fi suportată, dar inechitatea între egali, nu. Putere economică fără prestigiu social. Asta este cauza iliberalismului (sau suveranismului) românesc – și, prin extensie, al celui din toate țările/societățile care sunt beneficiare nete ale globalizării. E consecința neintenționată și neprevăzută a succesului economic. Spre deosebire de iliberalismul din societățile deja dezvoltate (să-i spunem iliberalismul vestic), care e cauzat în principal de declasarea economică și socială a clasei muncitoare, iliberalismul est-european e cauzat de îmbunătățirea vădită a statutului economic al clasei muncitoare fără o îmbunătățire similară a statutului social. >>
https://republica.ro/portretul-suveranistului-roman
Adaug o parabolă din Fiziologie la fenomenul contraintuitiv: așa cum un organism intră în “decompensare” după un efort masiv, anume în loc să se relaxeze că a reușit să treacă examenul / deadlineul / șocul, de fapt abia atunci ai o cădere enegetică (medicii pot explica: te-a ținut adrenalina până la finalul șocului; ulterior corpul își cere drepturile).
Tot așa, Românii noștri săraci au muncit cu STOICISM și au tăcut, au acumulat, au ieșit din sărăcie cei mai mulți, și-au renovat casele, fie aici în România fie în Diaspora răspândită în cele 4 mari țări UE (Spania, Italia, UK, Germania); și brusc, în loc să se bucure de reușita istorică a lor și a țării, devin REVANȘARZI și înjură U.E. și întreg sistemul de libertate, democrație și economie de piață ce le-a asigurat succesul!? De ce?
Am dat mai sus parabola cu organismul în decompensare după șocul de adrenalină; dar cred că mai relevantă e explicația d-lui Cucerai care afirma că abia la un nivel de venituri bun (2-3 mii euro lunar), Romînul mediu NEEDUCAT, după ce a atins bunăstarea, în loc facă efortul să își ridice și nivelul educațional și cultural, să se alinieze el la nivelul la care a ajuns cu puterea de cumpărare, începe să se revolte vocal: << de ce nu mă respectați și pe mine, cel care ascultă manele? Deja căștig cam ca voi, ca medicii, ca IT-istii, bancherii >>…
Franța e țara care valorizează Cultura mai mult decât valorizează banii și statutul afișat zornăitor și mașinile tari
Să ne întoarcem la Franța și axarea ei la nivel societal pe cultură. Și când zic cultură, nu mă refer la cultura “de mase” de tip American, ci la cea ÎNALTĂ, dar și la cea …stratificată, prin care cultura populară tinde să urce prin educație continuă spre cea înaltă. Sunt abolut sigur că nu doar Franța face asta în Vestul Europei, de ex. țările din Nord - mai mici sau medii ca populație - din BeNeLux sau Scandinave au aceeași aplecare, ba chiar se află mai sus că Franța în HDI (Human Development Index) al ONU. Mă rog, și Germania și UK pot fi mai sus în acest indice, pe baza de PIB (Germania) sau nr. de persoane cu studii superioare (UK)… Spania și Italia sunt clar mai jos, ultima din cauza Sudului.
Francezii fac (și destule) mașini bune, dar nu de lux sau sport (ca Germanii sau Italienii sau Britanicii). Francezii s-au specializat mai ales în Aviație – comercială sau militaă - ca industrie de vârf. Românul de la AutoVit(an) nu știe asta.
Astfel, din “cei 5 mari” enumerați, ce stiu eu după 5 decenii de viață e că doar Franța e axată în cel mai înalt grad pe Cultură. În UK și Germania (și Italia și Spania) exista ELITE culturale de secole, dar poporul de rând e cam << redneck >> în gândire; populații muncitorești. Problema nu e că e redneck (termen peiorativ American despre cei arși la gât de soare, în zona rurala), ci că nu ASPIRĂ spre vârf.
În Franța (Catolică majoritar la nivel de întreagă țară / seculară în mod majoritar în urban), găsim cumva același spirit pe care îl vedem azi în China relansată după reformele lui Deng XiaoPing, care nu mai e demult “comunistă”, dar nici capitalistă în stil Occidental, ci mai degrabă CONFUCIANISTĂ: cel de jos știe că are de tras ca să ajungă că cel de sus și accceptă asta dacă știe / pentru că știe că sistemul este MERITOCRATIC.
Dacă trage în direcția corectă, vă ajunge, iar dacă nu ajunge el, o vor face copiii lui.
În Franța (și UK) sunt mulți care se plâng că exista încă “caste” de pe vremea Evului Mediu și că familiile nou-venite / din clasa de jos greu urcă economic și social, existând o rezistență a celor vechi, “ARISTOCRAȚII”. Totuși, în Cultură nu e deloc așa: de la Leonardo de Vinci la Marie Curie, de la marii scriitori ai Americii rezidenți cam toți la Paris acum un secol, de la Van Gogh la Picasso, de la Constantin Brâncuși la Aznavour, Franța a fost un creuzet enorm de integrat valori din țoată Lumea.
Iar Franța a reușit asta într-un mod în care FUZIONEAZĂ naționalul cu universalul, istoria cu cultura moderna/istă! Nu cunosc niciun popor care să facă asta la nivelul Frantei, desi admir încă cel puțin 3 tari pe care le-am vizitat și care au un uriaș respect și pentru trecutul lor, dar și pentru modernitate. Mă refer la Japonia, Elveția și Danemarca. Și nu aș uita nici Italia.
PARISUL dovedește și el asta ca metropolă de talie mondială (unii zic că ar fi doar 4 astfel de orașe: NY / Londra / Paris / Tokyo … iar prin lentila culturală-istorică oameni de înaltă cultură spun că cele 2 ar fi Paris și Roma); sau spectacolul cu Ceremonia de deschidere a Olimpiadei Paris 2024: toate stau mărturie a fuziunii de care am scris sus.
Cu alte cuvinte, în Franța o fi mai greu să te impui făcând bani, dar nu e atât de greu în zona artistică sau intelectuală. Deschiderea e uriașă. Problema e a ta daca poți îmbrățișa o astfel de cultură sau dacă fix asta iți creează repulsie.
E notorie legenda urbană cu << Francezii sunt înfumurați >> am întâlnit-o și la oameni cu facultate și sincer nu își are corespondent în realitate.
Dar poate să își aibă corespondent exact în ce intuiesc eu mai sus: FRUSTRAREA TA. Care poate veni din doua surse: nu ai nivelul cultural necesar (asta nu ar fi o problema); și nici NU ASPIRI să evoluezi - asta este o uriașă problemă!
2) Un bun amic cu care am împărțit același apartament câțiva ani de facultate la București, acum mutat deja în UK de 30 de ani și filo-britanic de când îl stiu, intorcandu-se după primele burse de tip “Erasmus” din UK și Franța mi-a zis fascinat că Francezii de rând din oraș mic / rural tăceau să asculte ce vorbesc la masa intelectualii din Paris cu cei din Est (ex. GDS / R22 România, Polonia); în UK pe care îl admira, în Londra, nu există această emulație intelectuală!
3) Părinții îmi tot spuneau în adolesceță de << Alegerea lui Adenauer >> (marele cancelar German de după WW2 și Planul Marshall): întrebat de << Cultura sau Unt >>, Adenauer ar fi răspuns că poporul vrea UNT și era și logic, după traumele Germanilor din Republica Weimar (hipeinflatie), continuate cu regimul Nziast și apoi Războiul WW2.
Astfel, când ne-au băgat cablu TV în Sibiul natal, eram în liceu, pe de o parte am fost frapat, dar pe de altă nu am fost frapat să văd diferențe culturale de minim 3 clase intre TV de la Francezi (postul privat TF 1 – a propos, vă mai amintiți interviul cu premierul nostru francofon Petre Roman?) – și canalele TV private bunga-bunga de la Milano ale viitorului premier Berlusconi sau canalele TV comerciale ale Germaniei; chiar și la emsiunile erotice (o mică pasiune cvasi secretă la vârsta aceea de licean) se făcea diferența: pe Sat-1 era ceva pornografie nedisimulată în fân la casa de la țară, pe canelele francezilor vizionai “Emanuelle” sau americanul stilat “Jurnalul Pantofilor Roșii”.
CANNES este de decenii capitala cinema-ului globalizat, chiar dacă există și Veneția și Berlinala și Toronto, iar mai nou și Oscarul a ajuns să premieze la vârf – dincolo de << cel mai bun film străin >> - filme în alte limbi decât engleza.
Franța și Parisul au lansat evenimente ce azi au devenit standard în toată Europa și în lumea largă: Marea Dictare, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, Zilele Europene ale Patrimoniului; doar Noaptea Muzeelor a pornit din Berlin.
=> în vârf avem tinerii Olimpici (circulă un clasament cu locurile țărilor Europene la olimpiadele mondiale de Matematică / Fizică / Chimie / Informatică și ai noștri erau primii la 3 din 4 discipline), plus concursuri de Robotică;
=> la bază avem cel mai mare număr de tineri care părăsesc școala; și nu trebuie să ne ascundem, cele 2 cauze principale nu țin de salariile profesorilor sau curriculum sau de Statul Român ci de A) proporția etniei rrome B) proporția populației rurale – chiar daca ambele sunt raportate greșit de INS, cu A) subraportat și B) supraraportată din rațiuni electorale; de asemenea, în top 3 U.E. la NEET = nici în scoală, nici în câmpul muncii, dar nici în training.
Și avem cea mai mare proporție de cetățeni ANALFABEȚI FUNCȚIONAL din U.E. (42% - 43% la ultimele măsurători).
Am atacat subiectul din titlu din mai multe unghiuri și poate părea că sunt disparate. Dar nu sunt. Ele converg…
Polarizarea noastră ca popor e evidentă, cu o ELITĂ remarcabilă (deși extrem de subțire numeric), în trena căreia se dezvoltă o clasă medie superioară care a acumulat educație și cultură sau cel puțin care aspiră la cultura înaltă.
Și care iubește Franța și pentru că e atât port-stindard al Culturii în Europa, dar și din rațiuni istorice – Naploeon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte, “a nășit” Unirea Principatelor de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza.
Iar de cealaltă parte avem o clasă inferioară analfabetă și asistată social, o parte din ea pusa pe infracțiuni în Vest.
Între cele 2 avem o clasă medie-inferioara care își căștigă banii în mod cinstit, cu muncă și trudă, dar care are o educație precară: manualitate tehnică de invidiat, adaptabilitate, dar o ciudată repulsie la cultura înaltă a Europei.
Cumva, aceștia se simt mai degrabă compatibili cu romii maneliști care plagiază melodii de M. Moga și scot lălăială << Made în Romania >> decât de Cristian Macelaru (uriașul conductor provenit dintr-o familie modestă din Banat).
Aceste clase și pături sociale nu doar că sunt needucate, ci se revoltă împotriva Culturii (în general, a celei Vestice de sorginte Renascentistă și Iluminista în special), și - pe fondul frustrării și orgoliului rănit că nu li se accepta noul statut social - au devenit masă de manevră pentru teoriile consiraționiste (tuneluri secrete Dacice-OZN din Bucegi, buricul Pământului e clar la noi). O pradă sigură pentru narativele atent construite de psihologii GRU ai Kremlinului, care au marșat și pe COMPLEXUL nostru de INFERIORITATE, de națiune marginală până azi în concertul European.
Fractura această educațională și aspiratională din societatea Românească duce la acest cocktail prin care 1/2 par că au inebunit după Noiembrie 2024: 46% ar vota azi în spirit de FRONDĂ cu partidul unui “etnic” neo-Legionar plus partide satelit pro-Moscova, deși doar 8% afirmă că Estul aduce bunăstare în timp ce 80% sunt pro-UE / pro-NATO.
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22182133/1/radul.jpg?height=410)
