Există un consens la nivelul opiniei publice, al clasei politice și tehnocraților din ministere și agenții, potrivit căruia, în anumite sectoare de importanță națională, este imperios necesar controlul statului asupra companiilor care activează pe această piață.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Experiența arată, însă, că respectivele companii de stat nu sunt nimic altceva decât niște creatoare de rente pentru clienții politici în vremuri bune și adevărate vulnerabilități în vremuri mai puțin prietenoase mediului economic.
Cel mai bun exemplu este cel al companiilor de stat din domeniul energiei din America Latină, care au acumulat în ultimii ani datorii mai mari decât datoriile suverane ale statelor care le dețin. PDVSA (Venezuela), Pemex (Mexic), Petrobras (Brazilia) și Ecopetrol (Columbia) au în prezent o datorie de aproximativ 280 de miliarde de dolari, de trei ori mai mare decât cea a Argentinei în momentul intrării în incapacitate de plată în 2001.
Tehnocratul sfințește locul
Atractivitatea societăților de stat pentru decidenții guvernamentali are la bază interesele acestora. Dacă pentru politicieni, companiile de stat sunt adevărate "vaci bune de muls", care le asigură rente financiare sau voturi, pentru tehnocrați acestea reprezintă vehicule menite a le asigura prestigiul și influența în societate. Specialiștii din ministere, agenții de reglementare, etc. se conduc după principiul "tehnocratul sfințește locul".
În pofida numeroaselor exemple de companii de stat falimentare sau care subperformează în raport cu concurentele lor private, tehnocrații cred că nu există niciun motiv pentru care o companie de stat să nu performeze la niveluri similare cu cele private. Ultimul oficial care a avansat o astfel de idee este actualul premier tehnocrat al României, Dacian Cioloș. Acesta a declarat, săptămâna trecută, la un eveniment organizat de Profit.ro la sediul BNR, că societățile de stat constituie “o resursă nevalorificată pentru dezvoltarea diferitelor sectoare economice, iar incapacitatea administrației de a urmări interesele statului trebuie redusă”. Cioloș crede că societățile de stat nu au fost valorificate ca resursă pentru energie, transporturi și exploatarea resurselor naturale, deoarece nu a existat o viziune concretă pe termen lung în acest sens.
Profitabilitate sacrificată pe altarul subvenționării
Prin declarațiile sale, Cioloș a oferit, de fapt, și răspunsul pentru care niciodată o companie de stat nu va putea performa precum una privată, chiar dacă ar fi condusă de niște îngeri doctoranzi în economie. Dacă pentru o companie privată, cel mai important indicator este profitabilitatea, pentru tehnocrați, o companie de stat (în special cele conduse chiar de ei) este, așa cum s-a exprimat premierul Cioloș, “resursă (nevalorificată până în prezent) pentru dezvoltarea diferitelor sectoare economice”.
Sigura posibilitate ca o companie de stat, în special din domeniul energetic, să contribuie la dezvoltarea diferitelor sectoare economice este furnizarea către aceasta a unor produse mai ieftine. Logica se aplică în special companiilor din domeniul energetic pentru că produsele lor sunt principali factori de producție în celelalte sectoare economice, în special cel industrial. Produsele unei companii de stat pot fi mai mici fie ca urmare a concurenței existente pe piață (inexistentă de cele mai multe ori în cazul companiilor de stat, care sunt majoritatea monopoluri), fie ca urmare a unei decizii politice de practicare a unor prețuri sub cele care ar fi existat pe o piață liberă (în domeniul energiei, majoritatea prețurilor au încă o importantă componentă reglementată). Cu alte cuvinte, în acest din urmă caz, este sacrificată profitabilitatea companiilor de stat din sectorul energetic pentru a subvenționa alte sectoare economice.
Companiile de stat acționează prociclic
În plus, nivelul investițiilor din acest sector este extrem de ridicat. Pentru a finanța respectivele investiții, tehnocrații și politicienii nu apelează la bugetul de stat (utilizat pentru oferirea altor “beneficii” populației în schimbul voturilor), ci le încurajează să se supraîndatoreze. Acesta este și motivul pentru care companiile de stat sunt adevărate vulnerabilități, pentru că acționează prociclic. În vremuri de boom economic, ele sunt utilizate fie ca vehicule numai bune de căpușat de clienții politici, sau, în cazurile cele mai fericite, date ca exemple de succes, că ele pot fi guvernate eficient de tehnocrați.
În vremuri de criză economică sau de scădere a prețurilor la produsele lor, datoriile acumulate de aceste companii în vederea “realizării” proiectelor megalomanice ale conducerii lor reprezintă un risc suplimentar celui reprezentat de datoria suverană a statului respectiv. Așa se explică declarațiile, făcute cu prilejul aceluiași eveniment Profit.ro, de Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, care a contestat cifra vehiculată de oficiali potrivit căreia necesarul de investiții în sectorul de electricitate ar fi de 30 miliarde euro, în contextul în care valoarea de piață a întregului sistem energetic românesc abia se ridică la 91,5 miliarde lei (20 miliarde euro).
În condițiile în care s-ar efectua aceste investiții, sectorul energetic din România ar deveni supraîndatorat și ar fi cea mai mare vulnerabilitate a economiei românești în cazul unei crize viitoare.
“Perlele coroanei” din America Latină bat recorduri la supraîndatorare
Cel mai bun exemplu în acest sens este sectorul petrolier din America Latină. Companiile din acest sector sunt deținute de statele respective și sunt, în vremuri de creștere economică și de prețuri ridicate la petrol, principalele contributoare la buget. În contextul prăbușirii prețului petrolului, statele sud-americane, fie că este cazul Braziliei, Mexicului, Columbiei sau Venezuelei, au descoperit că “perlele coroanei” au devenit o povară extrem de greu de suportat, dat fiind nivelul de îndatorare al acestora.
Cu doi ani în urmă, când petrolul se situa peste 100 dolari pe baril, tehnocrații aflați la conducerile acestor companii s-au angajat în proiecte de investiții costisitoare, proiecte care la actualul preț al petrolului se dovedesc neprofitabile. Proiectele n-au fost finanțate de la bugete, ci companiile au fost “încurajate” să se împrumute pe piețele internaționale. Fiind state ale căror bugete depind în mare măsură de veniturile din exportul de petrol, prăbușirea prețului acestor mărfuri a condus și la deprecierea monedelor din țările respective, majorând costul cu finanțarea datoriei.
Petrobras - cea mai îndatorată companie petrolieră al nivel global
Așa se face că compania de stat braziliană Petroleo Brasileiro SA (Petrobras) este cea mai îndatorată companie petrolieră din lume, având datorii de 130 miliarde de dolari. Tot supraîndatorată este și Petroleos de Venezuela SA (PDVSA), cu 42 de miliarde dolari datorii, companie cotată pe piețele internaționale cu 68% șanse să intre în următoarele 12 luni în incapacitate de plată. Nici Pemex (Mexic) nu o duce mai bine, cu aproape 90 de miliarde de dolari datorie.
Toate cele trei companii de stat au datorii mai mari decât datoria suverană a guvernelor care le dețin, cel brazilian, cel venezuelean, respectiv cel mexican. Singura companie de stat producător de petrol din America Latină cu o datorie sub cea suverană a statului este Ecopetrol (Columbia), cu puțin sub 20 de miliarde dolari datorie. Iar economia Americii Latine se îndreaptă către intrarea în cel de-al doilea an de recesiune.
Salvarea companiilor de stat prin majorare riscului de intrare în incapacitate de plată a statelor
Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, potrivit Bloomberg, analiștii cred că susținerea explicită, dar de cele mai multe ori implicită, pe care o vor avea de la statele care le dețin, vor împiedica intrarea respectivelor companii în incapacitate de plată. Costul evitării falimentului va fi reprezentat de o înrăutățire a finanțelor publice ale respectivelor state, dar și încurajarea la iresponsabilitate a conducerilor tehnocrate ale companiilor. Cu alte cuvinte, intervenția guvernamentală va evita falimentul respectivelor companii doar majorând riscul intrării în insolvență chiar a statelor acționare.
Chiar și Petroleos Mexicanos (Pemex), care are cel mai ridicat rating dintre cele patru companii de stat din zonă, a fost retrogradată de Moody’s în luna noiembrie a anului trecut, iar în prezent trece printr-un alt proces de revizuire a ratingului. Pemex a înregistrat al 11-lea an consecutiv de pierdere economică, în 2015 compania raportând pierderi de 32 de miliarde de dolari.
Petrobras a ajuns să dețină un nivel al datoriei nesustenabil în urma deciziei politicienilor și tehnocraților brazilieni de a investi mai mult de 40 de miliarde de dolari anual în ultimii cinci ani și de a subvenționa importurile de combustibil efectuate de guvernul brazilian. În ultimii cinci ani, datoria Petrobras s-a majorat de patru ori. În plus, în următorii cinci ani ajung la maturitate obligațiuni în valoare de 31,8 de miliarde de dolari, din totalul de 51,6 miliarde de dolari obligațiuni emise de Petrobras.
Datoria OMV Petrom - 0,17% din PIB-ul României
În comparație, în pofida scăderii prețului internațional al petrolului, principala companie producătoare de petrol din România, OMV Petrom, a raportat anul trecut o datorie netă de 1,2 miliarde de lei (0,17% din PIB), în timp ce datoria suverană a statului român este de 273 de miliarde de lei (39,2% din PIB).