Proiectul legislativ fusese adoptat de senatori în sesiunea legislativă anterioară.
De ce este important: Prin conformarea cu originalul a înscrisuritor de care părțile înțeleg să se folosească este posibilă derularea procedurilor judiciare fără ca părțile să fie obligate să depună originalul în instanță.
Dacă este contestată existența înscrisului ce a fost conformat cu originalul, partea care înțelege să se folosească de acel înscris este obligată să prezinte originalul în vederea verificării autenticității copiei, respectiv în vederea demarării procedurilor de înscriere în fals.
Inițiatorii proiectului arată că, de lege lata, certificarea se face în mod fizic prin menționarea pe copie a formulei ”conform cu orjginalul", urmată de semnătura în oroginal a celui care își asumă această conformare.
Cel care face această conformare își asumă existența înscrisului în originaL, pe proprie răspundere, adică sub sancțîunea aplicării legii penale în caz de fals și uz de fals.
Reglementarea actuală nu oferă însă posibilitatea conformării cu originalul prin aplicarea unei semnături electronice.
Proiectul prevede astfel posibilitatea depunerii în instanță a actelor de procedură și a înscrisurilor prin mijloace electronice fără obligativitatea conformării cu originalul exclusiv prin semnătură aplicată fizic pe înscrisurile aftate pe suport de hârtie.
”Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. Dacă copiile sunt transmise în format electronic, partea ie va putea conforma cu originalul, prin aplicarea semnăturii electronice, grefierul de ședință urmând să întocmească o notă care să ateste acest lucru, ce va rămâne la dosarul cauzei”, mai prevede proiectul, care acum va fi transmis președintelui pentru promulgare.
Unii reprezentanți ai opoziției au arătat că proiectul introduce un paralelism legislativ, deoarece atât Codul administrativ, cât și Codul de procedură penală permit utilizarea înscrisurilor transmise electronic și autentificate cu semnătură electronică.
Inițiatorii arată că asta înseamnă mai puține procese, mai puține drumuri și costuri, fără schimburi inutile de acte și dovada gradului de rudenie cu proprii copii iar măsura îi va ajuta inclusiv pe românii din Diaspora.
În forma actuală, Codul civil prevede că, în cazul unui divorț, păstrarea numelui din timpul căsătoriei se poate face de către unul dintre soți doar dacă celălalt soț este de acord sau, în cazul unui refuz, dacă se pot proba în instanță motivele temeinice care justifică menținerea numelui dobândit la căsătorie.
