Cotidianul american The New York Times (NYT) dezvăluie, într-o serie de articole, istoria tragică a independenței Haiti și datoria astronomică pe care această țară a plătit-o Franței în secolul al XIX-lea, un subiect puțin exploatat de către clasa politică haitiană, relatează AFP.
Ziarul american dezvăluie - după ce a analizat luni de zile arhive - că aceste plăți, efectuate începând din 1825, de către prima Republică de culoare din Istorie - în vederea indemnizării foștilor coloniști sclavagiști - ”au costat pierderi în dezvoltarea economică a Haiti timp de două secole în valoate de 21 până la 115 miliarde de dolari, adică de până la opt ori Produsul Intern Brut (PIB) al țării în 2020”, scrie News.ro.
Aceste dezvăluiri sunt amplu partajate pe rețele de socializare, însă o tăcere completă domină atât în rândul autorităților de la Port-au-Prince, cât și în rândul opoziției haitiene.
”Politicienii haitieni au supărătoarea tendință de a nu funcționa decât în prezent”, declara pentru AFP istoricul haitian Pierre Buteau.
”Politicienii și politicienele sunt interesați doar de lupta pentru putere”, deplânge el.
Dezinteresul liderilor haitieni față de adoptarea acestei cauze se poate explica, de asemenea, prin intervenționismul Occidentului în trecutul recent al acestei țări din Caraibe.
TURNUL EIFFEL, FINANȚAT CU BANI HAITIENI
În 2003, președintele Jean-Bertrand Aristide făcea din problema acestei datorii a independenței calul său de bătaie și estima suma încasată de Franța la peste 21 de miliarde de dolari.
Confruntat cu o insurecție armată și o revoltă populară, care denunța încălcări ale drepturilor omului, el a fost îndepărtat de la putere în februarie 2004, sub o puternică presiune a Statelor Unite, Franței și Canadei.
Intervievat aproape două decenii mai târziu de către NYT, Thierry Burkard, ambasadorul Franței la acea vreme, recunoaște că a existat o ”mică” legătură între îndepărtarea lui Bertrand Aristide și revendicările sale de restituire a acestei datorii.
Haiti, care și-a declarat independența la 1 ianuarie 1804, își începea existența într-o lume dominată de puteri sclavagiste.
”Prin felul în care Haiti a plătit Franței, timp de un secol și jumătate, pentru că a vrut să fie liber (...), întreaga integrare a Haiti a fost compromisă”, analiza economistul francez Thomas Piketty în 2018, la publicarea cărții sale ”Capital et idéologie”, în care evocă problematica datoriei haitiene a independenței.
Plățile cerute de către Franța au privat economia haitiană de resurse, vitale ascensiunii sale, care au permis fostei sale metropole să prospere.
NYT arată cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, banca CIC a trimis în Franța - prin împrumuturi toxice, menite să ajute Port-au-Prince să achite datoria - veniturile tinerei Bănci naționale haitiene.
Aceste capitaluri au permis, ulterior, establishmentului bancar parizian să finanțeze construcția Turnului Eiffel.
Actuala casă-mamă a CIC a reacționat luni față de aceste dezvăluiri NYT.
”Pentru că este important să clarificăm toate componentele istoriei colonialismului - inclusiv în anii 1870 -, Banca mutuală va finanța lucrări universitare independente care să facă lumină asupra trecutului”, a anunțat într-un comunicat Crédit Mutuel.
Prin ancheta sa, The New York Times dezvăluie, de asemenea, jaful rezervelor haitiene de aur de către militari americani, la începutul secolului al XX-lea.
”17 decembrie 1914. Opt pușcași marini trec pragul Băncii naționale a Haiti la începutul după-amiezii și ies cu brațele încărcate de lăzi de lemn pline de aur. Valoarea încărcăturii: 500.000 de dolari”, scrie ziarul.
Aceste fapte au precedat invazia Haiti de către armata americană, care a ocupat această țară din iulie 1915 și până în august 1934.
Statele Unite au păstrat controlul direct asupra finanțelor haitiene timp de peste zece ani după plecarea trupelor americane din Haiti.
