Enel intenționează să-și vândă toate activele din România, atât cele din activitatea de furnizare, cât și din cea de distribuție și producție de energie electrică, nu numai o parte din acestea, potrivit cifrelor din strategia grupului pe următorii 3 ani, analizate de Profit.ro. În perioada 2023-2025, Enel estimează la 0 euro veniturile grupului din activitatea de retail (furnizare), din cea de distribuție și investițiile în producția de energie regenerabilă din Europa, cu excepția Italiei și Spaniei.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Grupul italian deține în România două companii de furnizare - Enel Energie și Enel Energie Muntenia - trei de distribuție - E-Distribuție Banat, E-Distribuție Dobrogea, E-Distribuție Muntenia - și una de producție - Enel Green Power România.
Grosul veniturilor Enel din restul Europei, cu excepția Italiei și Spaniei, provin în prezent din România, grupul italian mai având mici filiale, de trading, în Germania și Olanda, de servicii, în Polonia, Marea Britanie, și de producție, în Grecia (filială care este scoasă la vânzare la rândul său).
Enel estimează că în 2025 nu va mai avea niciun client de retail (furnizare) din cei 3 milioane pe care-i are în prezent în restul Europei (adică în România) și că nu va livra niciun TWh, din cei 10 TWh pe care-i va furniza propriilor clienți până la finalul anului 2022.
Similar în ceea ce privește activitatea de distribuție: dacă în prezent grupul italian distribuie anual în restul Europei (Europa, mai puțin Italia și Spania) 16 TWh (din care cel puțin 15 TWh în România) către 3,1 milioane de clienți (din care 2,9 milioane în România), în următorii 3 ani volumele, atât de energie livrată, cât și cel de clienți, vor coborî la zero.
De altfel, și CEO-ul companiei, Francesco Starace, sugerează că exit-ul din România va fi unul total: „Ieșim (din România - n.t.) pentru că trebuie să ne întrebăm ce creștere mai poate fi obținută din acest punct, pentru că suntem în România de mai bine de zece ani, am investit bine, am obținut rezultate bune. Rețeaua, nu doar în București ci și în celelalte două regiuni pe care le avem, este cea mai bună din România, nivelul calitativ este ridicat.
Am investit în regenerabile din momentul în care era sistemul cu certificate verzi, avem un pachet destul de echilibrat. Cât se mai poate crește fără să atingem limitele în privința poziției pe piață în țară? Nu foarte mult. Deci, nu este vorba de o judecată negativă, ci doar o recunoaștere a faptului că pragul de creștere a valorii viitoare aproape a fost aproape atins.
În acest moment poate e mai bine să lăsăm pe alții care au mai puțin apetit de creștere, și mai degrabă doresc să administreze ceea ce s-a obținut. Deci nu este o judecată negativă la adresa României. Dimpotrivă, avem operațiuni consolidate, a avut că toate țările suișuri și coborâșuri în timpul crizei, au fost și reacții ale autorităților de o manieră uneori aventuroasă, dar trăgând linie este vorba de cum evaluăm crearea de valoare, nimic mai mult”.
Pierderi generalizate în ultimii doi ani, mai puțin în activitatea de producție
În pofida declarațiilor optimiste ale șefului grupului italian, rezultatele din ultimii doi ani ale business-urilor Enel din România lasă de dorit, în primul rând ca urmare a exploziei prețurilor la energie, dar și a multiplelor modificări legislative efectuate de Guvernul României, cu scopul populist al protejării consumatorilor casnici, modificări care au impus costuri jucătorilor din domeniu.
Astfel, în 2021, veniturile nete înaintea plății impozitelor și dobânzilor (EBIT) obținute de Enel în România au fost negative pe toate segmentele, mai puțin cel de producție. Grupul italian a înregistrat o pierdere de 2 milioane de euro pe activitatea de trading, una de 2 milioane de euro pe cea de distribuție și una de 66 milioane de euro pe cea de furnizare. Singurul segment pe plus a fost cel de producție, cu venituri nete de 61 milioane euro, și acesta la jumătatea performanței din 2020 când veniturile nete din producția de energie regenerabilă în România au fost de 109 milioane euro.
Situația s-a agravat în 2022. Chiar dacă nu oferă cifrele pe România, Enel publică rezultatele pe „restul Europei” (unde România deține partea leului). Astfel, în primele 9 luni ale acestui an, pierderile nete (înaintea plății taxelor și dobânzilor) ale grupului italian în regiune s-au ridicat la 461 milioane euro pe segmentul de trading (ca efect al exploziei prețurilor angro și plafonărilor impuse de guverne), la 83 de milioane de euro pe segmentul de distribuție și la 151 de milioane de euro pe cel de furnizare.
Segmentul de producție a înregistrat venituri nete de 151 milioane de euro, din care jumătate, probabil, în România.
Acesta este motivul pentru care subsidiarele românești Enel Energie și Enel Energie Muntenia au fost nevoite să împrumute de urgență sute de milioane de euro de la compania-mamă în august, deși aveau deja contractate linii de finanțare de la bănci. Criza de lichiditate generată de scumpirea galopantă a electricității pe care o achiziționează pentru clienți de pe piețele angro, coroborată cu întârzierile mari cu care statul român rambursează furnizorilor costurile plafonării prețurilor pentru clienții final au forțat mâna grupului italian.
Ultimele modificări legislative au făcut atractive business-urile Enel din România
Drept urmare, Enel vrea să vândă business-uri în România, de furnizare și distribuție, care în ultimii 2 ani au înregistrat pierderi. Vânzarea celor 2 companii de furnizare și cele 3 de distribuție echivalează, în prezent, cu înstrăinarea unor pierderi, dublate de debite către compania mamă și de „datorii” guvernamentale, mai ales pe partea de furnizare, unde Guvernul nu a achitat încă diferențele dintre plafoanele impuse și costurile de achiziție.
Probabil că acesta este motivul pentru care directorul financiar al grupului, Alberto de Paoli, saluta, înaintea adoptării legislației de Guvernului român chiar, revenirea la prețuri reglementate: ″În privința business-ului retail (de furnizare a energiei – n.r.), au fost evoluții pozitive în discuțiile cu Guvernul. Cu privire la revenirea la o piață reglementată, cu preț fix de vânzare și profit reglementat, precum și cu introducerea de contracte bilaterale negociate între producători, furnizori, distribuitori, cu preț maxim de 450 lei/MWh.
Am discutat și subiectul eliminării limitei de rambursare (către furnizori de către stat – n.r.) a prețului de achiziție (de către furnizori din piața angro, în prezent de 1.300 lei/MWh – n.r.) și credem că sunt șanse bune ca acest lucru să se întâmple. (...) Așteptăm schimbarea legislației, pentru a încheia acest contract bilateral la 450 lei/MWh. Deci, una peste alta, o poziție pozitivă în România, după lungi discuții asupra tuturor aspectelor care au impactat rezultatele noastre economice și financiare la 9 luni″.
Noul control al prețurilor impus de Guvernul de la București transformă activitatea de furnizare într-una profitabilă, chiar dacă cu un profit reglementat.
În ceea ce privește activitatea de distribuție, aceasta a înregistrat pierderi în ultimii doi ani ca urmare a exploziei prețurilor, ceea ce a majorat costurile cu achiziția de energie necesară acoperirii consumului tehnologic propriu. Cum tariful de distribuție este unul reglementat și n-a fost majorat în ultima perioadă, distribuitorii au fost nevoiți să achite prețul pieței pentru energia necesară funcționării rețelelor, dar și acoperirii pierderilor din rețea, pe care a facturat-o către clienții finali la preț mult inferior, permis de tariful reglementat.
Între timp, legislația a fost modificată, în sensul în care pierderile înregistrate de distribuitori pot fi recuperate în următorii 5 ani, după 1 aprilie 2023, cu un bonus de 3%. În plus, și companiile de distribuție ale Enel beneficiază de prețul de 450 de lei/MWh (mult sub prețul spot, care a sărit și de 2.000 lei/MWh în acest an) la care guvernul obligă producătorii să vândă energia generată.
Cu alte cuvinte, modificările legislative din ultimul timp adoptate de Guvernul român au transformat activitatea de furnizare și distribuție a Enel dintr-una neprofitabilă, care ar fi făcut probabil improbabilă orice vânzare, într-una profitabilă. De aceea nu este exclus ca Guvernul român să dorească achiziționarea activelor grupului italian de către o companie autohtonă (poate Hidroelectrica, producător care a anunțat recent că renunță la achiziționarea unui alt jucător de pe piața de furnizare și distribuție, CEZ).
Actualii clienți vor fi alimentați de același furnizor, doar proprietarul acestuia se schimbă
Cum vânzarea companiilor de furnizare și distribuție presupune schimbarea proprietarului, în eventualitatea unei tranzacții cumpărătorul este obligat să le preia cu active și pasive, cu alte cuvinte cu respectarea contractelor semnate cu actualii clienți ai grupului Enel în România, așa cum s-a întâmplat când grupul CEZ și-a vândut business-urile către Macquarie Infrastructure and Real Assets (”MIRA”) pentru aproximativ un miliard de euro.
În plus, chiar dacă ar exista un cumpărător interesat, tranzacția nu va putea fi efectuată decât cel puțin peste 4 luni. Pentru că regulamentul ANRE de acordare a licențelor și autorizațiilor în sectorul energiei electrice prevede că titularii de autorizații și licențe sunt obligați să notifice Autorității, cu cel puțin 120 de zile înainte de data la care urmează să aibă loc, operațiunile de fuziune, divizare, transformare, precum și orice vânzare sau transfer de active sau alte operațiuni în urma cărora: a) activele corporale destinate activităților autorizate prin autorizație/licență se vor transmite sau vor aparține altei/altor persoane; b) valoarea capitalului social existent se reduce, într-o tranșă sau pe ansamblu, cu cel puțin 5%”. Iar șeful ANRE, Dumitru Chiriță, susține că instituția încă n-a fost notificată de Enel cu privire la intenția de vânzare.
Singura posibilitate în care actualii clienți ai Enel ar putea ajunge la un Furnizor de Ultimă Instanță (FUI) ar fi dacă italienii nu găsesc cumpărător și se retrag de pe piață ca urmare a pierderilor (și eventual introducerea în insolvență a companiilor de furnizare). Numai că noua legislație garantează obținerea unui profit, chiar dacă reglementat, ceea ce pare a exclude o astfel de mișcare.
Singurele active pe care Enel n-ar avea nicio problemă să le înstrăineze în prezent sunt cele ale Enel Green Power, care deține 12 parcuri eoliene și fotovoltaice, cu o capacitate totală de 534 MW (498 MW - eolian și 36 MW solar). În primele 9 luni ale acestui an, Enel Green Power a produs în România aproximativ un TWh, din care 896 GWh energie eoliană.
Numai că este puțin probabil ca grupul italian să vândă separat activitatea de producție. Pentru a putea găsi mai ușor cumpărători pentru activitățile de furnizare și de distribuție, probabil că Enel va prefera o vânzare la comun a tuturor business-urilor din România, așa cum au făcut și cehii de la CEZ.
Adevăratul motiv pentru care Enel vrea să-și vândă business-urile din România este reprezentat de reducerea nivelului ridicat de îndatorare, de peste 70 miliarde euro, a grupului italian. Enel plănuiește vânzări de active în valoare de 21 miliarde de euro pentru a-și reduce datoria netă și pentru a se axa pe șase piețe principale.
Cea mai mare mare reducere a datoriei, de 12 miliarde de euro, este estimată pentru anul viitor. Astfel, cea mai mare parte a planului de cesiune de active - care va viza, printre altele, activele din Argentina, Peru și România - va fi derulat până la sfârșitul anului 2023. În Europa, Enel are în plan să se concentreze pe piețele din Italia și Spania.
