Producțiile ambelor state au fost mai reduse decât cele din 2024, când cea din România s-a situat la aproape 360 mii TJ, în timp ce cea din Olanda la 322,5 mii TJ.
Eurostat, brațul statistic al UE, solicită autorităților statelor membre să raporteze nivelul producției în două unități de măsură, în terajouli și în milioane de metri cubi, în timp ce consumul pe diferite sectoare doar în terajouli.
Raportarea în terajouli este mai adecvată, pentru corelarea cu nivelul consumului, aceasta fiind o unitate de măsurare a puterii calorice și nu a volumului, precum mc.
Calitatea gazului este cea care face diferența, fiind necesar un volum mai mare de gaz extras din Olanda decât din România pentru a încălzi același spațiu, de exemplu.
De altfel, atât pe piețele de specialitate, cât și în facturile clienților finali nu apare ca unitate de măsură “metrul cub”, ci unități de măsurare a energiei, care țin cont de puterea calorică a gazelor.
Cum gazele extrase din România au o putere calorică mai ridicată, deși producția volumetrică a Olandei a fost mai ridicată (9,45 miliarde mc, față de 9,3 miliarde mc producția autohtonă), raportarea pe baza Puterii Calorice Superioare (PCS) face din România liderul european al producției de gaze.
Chiar și în mc, scăderea producției din Olanda (de 2,5%, de la 97 miliarde în 2024 la 9,45 miliarde mc în 2025) este mai accentuată decât cea din România (de doar 1%, de la 9,4 miliarde mc în 2024 la 9,3 miliarde mc în 2025).
Dacă ritmurile de scădere a producției din cele 2 state va fi același și în 2026, România ar putea avea aceeași producție volumetrică, 9,21 miliarde mc, ca Olanda, înainte de începerea producției din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră.
Dacă în 2024, când în fiecare lună, cu excepția lunii ianuarie, producția în terajouli a României a depășit-o pe cea olandeză, în 2025 nu a existat lună în care producția autohtonă să nu se situeze peste cea neerlandeză.
Însă și dacă luăm în calcul producția volumetrică, în 4 din cele 12 luni ale anului, producția în metri cubi a României s-a situat peste cea a Olandei.
Producția de gaze a României (de 357,5 mii TJ) a reprezentat în 2025 aproximativ 30% din producția totală de gaze a UE, de 1,208 milioane TJ.
Cum consumul intern al statelor UE a fost de aproximativ 11,5 milioane TJ, deși producția din România este cea mai ridicată (357,5 de mii TJ) la nivel european, ea nu poate acoperi decât aproximativ 3,1% din consumul european de gaze, care în continuare este acoperit în proporție covârșitoare (90%) din importuri, doar că nu din Rusia, ci din Norvegia, SUA, etc.
Producția de gaze a UE a acoperit în 2025 doar 10,5% din consumul intern, cu jumătate de punct procentual mai mult ca în 2024 (când procentul s-a ridicat la 10%), în special ca urmare a scăderii consumului la nivel european, de la 12,7 milioane TJ la 11,5 milioane TJ.
Odată cu începerea producției offshore din Neptun Deep în 2027, producția autohtonă se va dubla, România devenind liderul autoritar al producătorilor UE de gaze.
Aproximativ 87% din producția de gaze a României este asigurată de Romgaz și OMV Petrom, care sunt și parteneri cu cote egale în proiectul Neptun Deep.
