Ultima lună a fostului an gazier, septembrie, a fost una extrem de agitată, în special pe piața de echilibrare. Dezechilibrul creat de companiile utilizatoare de rețea a fost de aproape 190 GWh, aproximativ egal cu întreg dezechilibrul de pe primele 8 luni ale anului. Cu alte cuvinte, între cantitatea de gaz introdusă în sistem de furnizori și cea consumată de clienții acestora a existat o diferență negativă care a trebuit să fie acoperită de Transgaz.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Problemele și provocările sectorului energetic, afectat la fel ca multe alte domenii de criza generată în contextul pandemiei COVID-19, vor fi dezbătute pe larg de liderii celor mai importanți jucători în domeniu, alături reprezentanți ai autorităților, la Videoconferința - Energy Profit Forum - Energia post-coronavirus, organizată în data de 8 octombrie 2020. Mai multe detalii AICI
Noi detalii vor fi anunțate la Profit Energy.forum, videoconferinta transmisa in direct la Profit TV și organizată cu sprijinul Black Sea Oil & Gas, Complexul Energetic Oltenia, FPPG, E-INFRA (Nova Power & Gas), Nuclearelectrica, OMV Petrom, Romgaz și Transgaz.
În mod normal, în contabilitatea Transgaz, veniturile de pe piața de echilibrare ar trebui să fie egale cu cheltuielile, operatorul de sistem nefăcând altceva decât să factureze dezechilibrele către utilizatorii de rețea, cu alte cuvinte să cumpere și să vândă gaz în scopul echilibrării sistemului de transport.
Numai că pot exista incidente de plată, cum a fost cazul recent cu cel mai mare importator de gaz din România, AIK Energy.
Potrivit Codului Rețelei adoptat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), există un sistem destul de complex de garanții care trebuie depuse de utilizatorii de rețea, însă uneori acestea nu pot acoperi valoarea deficitelor create.
În cursul unui an gazifer, Transgaz poate suspenda în anumite condiții accesul utilizatorilor de rețea în punctele virtuale de tranzacționare (PVT) până la plata datoriilor și depunerea de noi garanții, majorate.
Însă, odată cu începerea unui an gazifer nou, chiar și în cazul unor incidente de pată din trecut, garanțiile nu pot depăși de 2 ori valoarea medie estimată a facturii lunare pentru serviciile de transport. Iar dacă o companie, de exemplu, nu a mai rezervat capacități la un nivel și preț similare celor din anul trecut, noua garanție nu poate acoperi valoarea vechii datorii neachitate.
Iar pentru Transgaz încasarea tarifelor de rezervare capacitate, dar și a celor de echilibrare, este esențială, mai ales în acest an, în care nu încasează tarife de tranzit de la Gazprom decât pe firul 3 al fostului coridor Transbalcanic.
Importanța tarifelor de rezervare capacitate de import în veniturile Transgaz rezultă și din faptul că cel mai mare importator, AIK Energy România SRL, companie înregistrată la Londra care recent a preluat importatorul Valahia Gaz SRL, se numără printre companiile care au apelat cel mai intens la sistemul național de transport gaze, valoarea facturilor emise de operatorul de transport către AIK fiind depășită doar de cea a facturilor emise către cel mai mare furnizor de gaze din România, Engie, și către cel mai mare producător de gaze din trimestrul al doilea, OMV Petrom.
Pe piața de echilibrare, o companie ajunge după ce încearcă să-și acopere deficitul de gaz contractat pe termen mediu și lung pentru clienții lor prin operațiuni de cumpărare de pe piața spot (pentru ziua următoare sau intrazilnică). Sau invers, dacă a introdus în sistem cantități superioare celor consumate de clienții săi, întâi încearcă să le vândă altor furnizori, cu deficit de gaz, pe piața spot, pentru a nu ajunge pe piața de echilibrare, unde prețul este dezavantajos.
În general, în fiecare lună, orice companie are zile cu deficite și zile cu excedent de gaz pe piața de echilibrare. Numai că aceste deficite/excedent sunt în mod obișnuit reduse.
Luna trecută însă, au existat cel puțin două zile, 2 și 7 septembrie, cu un nivel extrem de ridicat al deficitului de gaz introdus de companii în rețea.
Pe 2 septembrie, furnizorii au avut un deficit de 23 GWh, în condițiile în care consumul clienților casnici și non-casnici a fost în acea zi de 190 GWh. Cu alte cuvinte, 12,1% din consumul acestora a fost acoperit cu gaz din conductele Transgaz, furnizorii neintroducând gazul necesar în sistemul național.
Similar, pe 7 septembrie, deficitul a fost de 21 GWh, la un nivel al consumului intern de 199,5 GWh. Cu alte cuvinte funrizorii nu au acoperit peste 10% din consumul clienților lor în acea zi, Transgaz furnizând gazul necesar alimentării acestora.
Comparativ, în primele 8 luni ale anului, au existat doar 2 zile, 16 și 26 aprilie, în care dezechilibrele de gaze s-au ridicat peste 15 GWh.
Nivelul dezechilibrelor negative din septembrie a fost de 2,2 ori mai ridicat decât cel mai ridicat nivel lunar din cele 8 luni precedente, de 86 GWh în iulie.
Turbulențele de pe piața gazelor au fost cauzate în special de neanticiparea de către companiile care au rezervat capacitate de import la tarife ridictae a inversării raportului de prețuri interne vs cele de pe piețele internaționale, care au defavorizat importurile în septembrie.
Iar acestea au afectat numai piața de echilibrare și Transgaz, ci și alți agenți economici. Astfel, cel mai mare consumator de gaze din România, Azomureș, a anunțat săptămâna trecută că-și va închide o instalație ca urmare a “imposibilității unui furnizor extern de a asigura gazul metan la parametri optimi de funcționare” ai acesteia.
