Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate de companiile Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey) în dosarul arbitral internațional deschis împotriva României, legat de "proiectul minier aurifer de la Roșia Montană", se ridică la aproximativ 6,7 miliarde dolari, potrivit unui răspuns transmis de Guvern, în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Anterior a fost avansată o cifră de circa 2 miliarde dolari.
Dosarul în acest caz a fost înregistrat pe rolul Curții de Arbitraj Internaționale a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (ICSID) cu nr.ARB/15/31, în iulie 2015, iar în septembrie 2023 tribunalul care a judecat speța a declarat procedura închisă în conformitate cu Regula de arbitraj ICSID 38 (1), scrie Agerpres.
Conform datelor furnizate de Guvern, hotărârea arbitrală motivată a ICSID nu a fost comunicată Ministerului Finanțelor până la data de 20 februarie și "nici nu se cunoaște momentul exact al comunicării".
Totodată, Executivul a menționat că eventualele căi de atac la care ar putea face apel autoritățile române în acest caz se regăsesc în "Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.62/1975".
În document este prezentat și un scurt istoric al litigiului dintre Gabriel Resources și România, în speța privind așa-numitului "proiect minier aurifer de la Roșia Montană".
"Acțiunea arbitrală internațională a fost inițiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey), și a fost întemeiată pe Acordurile cu privire la promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Aceasta a primit numărul ARB/15/31. Pe această cale, reclamanții au solicitat tribunalului arbitral internațional să constate că România a încălcat tratamentul just și echitabil și deplina protecție și securitate a investiției Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaționale de protecție a investițiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD", informează Guvernul.
Reprezentarea României în fața Curții de Arbitraj Internaționale a fost realizată de către Ministerul Finanțelor, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.126/2005.
Executivul precizează că, în cursul susținerilor detaliate a acțiunii arbitrale, reclamanții au afirmat că "acest diferend a fost determinat de modul de implementare a așa-numitului 'Proiect minier aurifer de la Roșia Montană'".
Guvernul prezintă succint și susținerile de fapt generale pe care reclamanții le-au invocat în acest dosar.
"Guvernul a inclus în mod necorespunzător și apoi a menținut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roșia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010. Organismul competent român (Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor) nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roșia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015). Ulterior, s-a susținut că nici până în prezent nu este emis un astfel de acord de mediu", se arată în document.
Conform Executivului, reclamanții au susținut și că, în anul 2013, "Parlamentul a inițiat o lege care nu era necesară și, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roșia Montană".
"În privința listării zonei Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, s-a susținut că: nominalizarea și Listarea UNESCO a făcut implementarea proiectului minier imposibilă din punct de vedere legal, deoarece, din punct de vedere al legislației române, planurile de urbanism trebuie să prioritizeze protejarea moștenirii culturale în dauna drepturilor miniere și trebuie să reflecte 'măsurile de protecție speciale' care se aplică monumentelor istorice care fac obiectul Listării UNESCO; nominalizarea și Listarea UNESCO este fundamentată pe moștenirea culturală a zonei (evaluată ca peisaj) și, prin urmare, peisajul trebuie să fie subiectul unui plan de urbanism care să conțină măsuri speciale de protecție a lui (o noțiune care este incompatibilă cu implementarea proiectului minier); planurile de urbanism în cauză trebuie să prioritizeze protejarea moștenirii culturale în dauna drepturilor miniere și, prin urmare, este imposibil pentru aceștia să obțină autorizația de construire pentru proiectul minier; întrucât subiectul moștenirii culturale este 'Peisajul minier Roșia Montană', în conformitate cu Convenția UNESCO, România și-a asumat obligații care sunt incompatibile cu a permite ulterior implementarea proiectului minier; deși UNESCO a recomandat în anul 2018 ca România să își restrângă nominalizarea la lucrările miniere din perioada romană și site-urile arheologice aferente (observând că proprietatea în sine nu constituie peisaj cultural), România nu a urmat această recomandare- care ar fi putut fi compatibilă cu Proiectul minier- și a menținut nominalizarea cu titlul 'Peisajul minier Roșia Montană' tocmai pentru că Listarea UNESCO a fost mereu dorită în scopul de a nu permite ulterior implementarea proiectului minier; faptul că "Peisajul minier Roșia Montană" a fost simultan înscris și pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în pericol "până la îndepărtarea pericolelor asupra integrității sale datorate unor posibile activități extractive miniere" demonstrează și mai mult că a permite ulterior implementarea proiectului minier ar fi incompatibilă cu Listarea UNESCO", se arată în răspuns.
Guvernul precizează că în apărările sale scrise "România a respins acuzațiile reclamanților privind încălcarea acordurilor internaționale (...) și a prezentat tribunalului arbitral argumentația sa privind culpa proprie a reclamanților pentru faptul că nu au reușit să obțină avizele prevăzute de legislația națională pentru construirea facilităților necesare exploatării miniere din localitatea Roșia Montană și pentru exploatarea minieră propriu-zisă".
România a mai arătat că reclamanții sunt "singurii responsabili" pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece "nu au reușit să obțină nici măcar licența socială pentru exploatarea minieră".
"Sintagma 'licență socială' este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obțină din partea comunităților locale și a altor persoane interesate. Faptul că reclamanții nu au obținut licența socială și că aceștia, prin intermediul societății române care deține licența de exploatare, au eșuat în obținerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României", se spune în răspunsul transmis AGERPRES.
Totodată, în privința listării zonei Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorități publice naționale, avocații României au susținut că "înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obținerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier". S-a invocat și că "decizia de înscriere nu reprezintă o acțiune a României, ci a UNESCO".
Guvernul mai precizează că informații detaliate despre susținerile părților în acest dosar arbitral se regăsesc pe pagina de internet a Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (https://icsid.worldbank.org).
