Executivi de rang înalt ai două bănci americane majore cu operațiuni în România se plângeau în decembrie 1978 Departamentului pentru Comerț al Statelor Unite că Nicolae Ceaușescu ar fi impus o așa-numită "taxă cu reținere la sursă" pe veniturile din dobânzi obținute de instituțiile de credit străine din împrumuturi acordate la București, potrivit unui document de la Arhivele Naționale ale Statelor Unite, reducând astfel costurile de împrumut ale statului prevăzute în contractele de credit încheiate anterior cu băncile.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
"Mai mulți bancheri au spus că există o tendință în creștere a băncilor din SUA de a «evita» România din cauza problemelor de natură practică în negocierea și administrarea împrumuturilor acordate acestei țări. În această privință, la o întâlnire din 15 decembrie a Comitetului consultativ pentru relații comerciale Est-Vest al Departamentului pentru Comerț, vicepreședintele Koch al Chemical Bank și vicepreședintele Alex Yankovich al Bank of America și-au exprimat marea nemulțumire legată de impunerea de către România a unei «taxe cu reținere la sursă» pe veniturile din dobânzi obținute de băncile străine în România", se arată într-o telegramă confidențială adresată de Departamentul de Stat de la Washington ambasadei SUA la București, datată 30 decembrie 1978.
În document este menționat și Jay Burgess, pe atunci ofițer principal a Biroului pentru România al Departamentului pentru Comerț, atașat comercial la ambasada SUA la București și director adjunct al diviziei de afaceri est-europene din cadrul Biroului de relații comerciale Est-Vest din Departamentul pentru Comerț. Burgess a fost decorat în 2016 de către președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Național Steaua României în rang de ofițer.
Sursă: US National Archives
Telegrama fusese trimisă în contextul în care Biroul pentru relații comerciale Est-Vest al Departamentului pentru Comerț era preocupat de faptul că mai multe bănci își exprimaseră îngrijorarea cu privire la deteriorarea relațiilor româno-sovietice din acea perioadă. În noiembrie 1978, Ceaușescu refuzase, la o întâlnire a liderilor țărilor Pactului de la Varșovia desfășurată la Moscova, majorarea cheltuielilor militare ale statului, decisă de toți ceilalți membri ai alianței. Mai mult, își făcuse publică această atitudine, subliniindu-și deliberat independența față de Kremlin.
Totuși, potrivit telegramei, niciuna dintre băncile americane cu care autoritățile de la Washington stătuseră de vorbă nu lua în calcul tăierea directă a expunerii pe România, prin reducerea sau retragerea depozitelor constituite la Banca Română de Comerț Exterior în scopul acordării de credite instituțiilor și întreprinderilor românești, ca urmare a creșterii riscului politic, deși circulau zvonuri în acest sens, destul de lipsite de claritate.
De altfel, în telegrama Departamentului de Stat către Ambasada de la București se afirma că, dacă ar fi fost ca o bancă americană majoră să-și reducă pragul de expunere pe România, un prim pas logic ar fi fost să limiteze creșterea viitoare a acestei expuneri, prin diminuarea liniilor de credit deschise din care românii puteau efecta trageri.
Sursă: US National Archives
În martie 1978, statul român semnase și un acord de împrumut cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea a două obiective de investiții, constând în două fabrici de anvelope, la Zalău și Drobeta - Turnu Severin. Ceaușescu a transpus acordul în legislația românească printr-un Decret din mai anul respectiv.
Începând cu finalul anilor 60, după ce și-a construit atent imaginea de cel mai liberal și mai independent de URSS lider din lagărul socialist, prin gesturi precum condamnarea invadării Cehoslovaciei, Ceaușescu a dus o intensă campanie de diplomație economică pentru a obține capital din SUA pentru planurile sale investiționale de industrializare a României. Multe din obiectivele industriale demarate în acea perioadă au fost finanțate prin credite contractate de la mari bănci americane.
De exemplu, turneul american al lui Nicolae Ceaușescu din 1970, care a culminat cu întâlnirea cu președintele Richard Nixon, a inclus întrevederi cu top-managerii a două dintre cele mai mari instituții de credit din SUA de la acea dată, Chase Manhattan Bank și Bank of America. Interesant este că, la acel moment, România nu se califica pentru a primi credite de stat de la Administrația de la Washington pentru că derula relații economice și comerciale cu Vietnamul de Nord, cu care SUA se afla în război, ceea ce a făcut ca Ceaușescu să apeleze la investiții private.
Chase Manhattan Bank era condusă în anii 70 de David Rockefeller, bancher extrem de influent, care a cultivat o relație cu Nicolae Ceaușescu, întâlnindu-se cu dictatorul român la vizitele acestuia în SUA, fiind, de asemenea unul dintre susținătorii acordării clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România.
La începutul anilor 90, Chase Manhattan a fuzionat cu Chemical Bank, cea care incorporase Manufacturers Hanover Trust, prima bancă americană care deschisese un branch în blocul comunist, în 1974, alegând pentru aceasta Bucurestiul. La ceremonia de inaugurare a participat și CEO-ul băncii-mamă, Gabriel Hauge, de asemenea o voce importantă a lobby-ului de business de pe lângă Congresul SUA pentru acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României și unul dintre bancherii care a avut întâlniri cu Ceaușescu.
Primul rezident manager al sucursalei americane, în 1974, a fost americanul Rino Raicovich, condamnat în 2016 la trei ani și jumătate de închisoare, alături de Sorin Ovidiu Vîntu și de alte persoane, în dosarul Petromservice. Printre cei care au condus sucursala din București a Chase Manhattan Bank s-a numărat și fostul membru al CA-ului BNR, Nicolae Dănilă, totodată fost președinte al Bancorex și BCR. Acesta a ajuns să fie promovat în timp în instituția financiară la care a început să lucreze încă din anul absolvirii facultății, 1976, an când banca se numea Manufacturers Hanover Trust.
Sursă: US National Archives
Sursă: US National Archives
