Industria de prelucrare a lemnului: aport real la balanța comercială, fără un tratament pe măsură

Vorbim despre cherestea, plăci și elemente pentru construcții, adică despre lemnul care a trecut deja prin fabrică. Pentru comunități precum Sebeș sau Bistrița-Năsăud sau Suceava, exportul se vede în comenzi, locuri de muncă, furnizori locali și bani care rămân în comunitate, dincolo de cifrele din statistici. Acest sector cere acum reguli corecte, pe măsura contribuției lui.

Adrian Băban conduce Asociația ProLemn, organizație care reunește producători din industria de prelucrare a lemnului. El pune pe masă cifrele exporturilor și face o diagnoză a sectorului: o industrie competitivă în afara țării, care întâmpină în România obstacole precum birocrația, dificultățile de acces la resursa de lemn și o percepție publică ce o asociază cu agresiunea asupra pădurii.

Contextul macro: deficitul comercial și industriile care exportă

Potrivit INS, România a încheiat anul 2025 cu exporturi de 96,6 miliarde de euro și importuri de 129,3 miliarde de euro, rezultând un deficit comercial de 32,7 miliarde de euro. Deficitul s-a redus cu 673 de milioane de euro, adică 2% față de 2024, după creșterea de 15,3% înregistrată în 2024, pe fondul unei creșteri a exporturilor mai rapide decât a importurilor.^[1][2]

Dincolo de marile sectoare industriale, există industrii care reduc această presiune prin exporturi consistente. Una dintre ele este industria de prelucrare a lemnului. O privim aici prin contribuția ei industrială, adică prin fabrici, procesare, lanțuri logistice, mână de lucru specializată, taxe locale și exporturi de produse finite.

Ce reprezintă industria de prelucrare a lemnului

Prelucrarea lemnului are aproximativ 36.600 de angajați, iar industria mobilei, care folosește în mare parte produsele acesteia, încă 66.300 de angajați^[3]. Luând în calcul și efectele indirecte și induse, sectorul forestier și industriile bazate pe lemn susțin peste 330.000 de locuri de muncă, majoritatea în zone rurale, și contribuie cu aproximativ 4,5% la PIB^[4]. Legislația descurajează vânzarea externă a resursei brute, bușteanul, și o interzice complet în spațiul extracomunitar, astfel că aproape tot ce pleacă la export presupune un grad de prelucrare, de la sumar până la elaborat. Din exporturile de lemn pe 2024, circa 30% reprezintă cherestea, iar restul sunt produse mai avansat procesate, precum plăcile, tâmplăria și elementele pentru construcții. Produsele acestei industrii stau, la rândul lor, la baza construcțiilor și a altor sectoare care adaugă valoare lemnului.

Potrivit Băncii Naționale a României, produsele din lemn și hârtie au fost singura grupă de mărfuri cu excedent comercial a țării în 2024^[5]. La nivelul întregii grupe, excedentul este redus de importurile de hârtie. Privite separat, industria lemnului și industria mobilei au exportat împreună produse de 4,25 miliarde de euro în 2024, aproximativ dublul importurilor, generând un excedent comercial de circa 2 miliarde de euro^[3].

Ce arată datele oficiale

Conform datelor Comtrade ale Națiunilor Unite, România a exportat în 2024 lemn și articole din lemn în valoare de 1,941 miliarde de dolari^[6]. Structura pe principalele categorii arată astfel:

Sursă: UN Comtrade, 2024 [6].

Destinațiile de export

Pentru cherestea, care reprezintă circa 30% din exporturile de lemn, principalele destinații în 2024, ca volum, au fost:

• China, 219.621 metri cubi
• Emiratele Arabe Unite, 189.905 metri cubi
• Japonia, 145.714 metri cubi
• Arabia Saudită, 144.908 metri cubi
• Statele Unite, 106.574 metri cubi

Restul de circa 70% din exporturi îl reprezintă produse mai avansat procesate. China și Japonia cer volume mari, livrare constantă și trasabilitate. În Orientul Mijlociu, mai ales în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, cheresteaua și elementele românești intră direct în proiecte de construcții și amenajări, pe fondul unui val de investiții în construcții. Statele Unite rămân o piață mare și exigentă, unde contează calitatea și documentarea originii lemnului. Aceste exporturi nu schimbă singure balanța comercială a țării, însă arată cum o industrie locală reușește să performeze pe piețe extrem de competitive.

Recunoașterea internațională se vede și în clasamentele globale. În 2023, România a fost al patrulea exportator mondial de plăci aglomerate, după Canada, Austria și Germania, cu exporturi de 448 de milioane de dolari^[7]. Mobila românească ajunge în aproximativ 120 de țări, iar circa 83% din producție este destinată exportului^[8]. Sunt produse cumpărate și apreciate pe unele dintre cele mai exigente piețe ale lumii.

De ce contează procesarea înainte de export

Pentru balanța comercială, structura exporturilor contează la fel de mult ca volumul lor. Cu cât un produs are mai multă procesare, mai multă muncă și mai multă tehnologie incluse în România, cu atât efectul economic are un impact pozitiv mai mare în țară. În momentul în care lemnul trece prin fabrică, prin control de calitate și prin tot lanțul comercial care îl trimite pe piețele externe, el deja devine un produs industrial al mărcii românești, care creează valoare adăugată înainte să fie exportat.

Conform opiniei lui Adrian Băban, două elemente susțin creșterea exporturilor: competitivitatea și reputația sectorului. Pe o piață liberă, un contract confirmă competitivitatea și prestigiul producătorului, dincolo de comanda de producție în sine, mai ales pe piețe exigente. Banii intrați în lanțul valoric al lemnului ajung în comunități lipsite de resurse și ajută în susținerea unui mod de viață legat de tradiție.

„Pădurea asigură lemnul necesar industriei, iar industria asigură banii necesari gospodăririi pădurii.” - Adrian Băban, președintele Asociației ProLemn

O industrie tratată mai degrabă prin filtrul emoției

Industria de prelucrare a lemnului nu este un caz particular în felul în care autoritățile și decidenții tratează capacitățile industriale ale țării. Băban declară că o bună parte din problemă vine din percepție deoarece sectorul a ajuns să fie asociat în percepția publică cu agresiunea asupra pădurii, pe fondul ambiguității privind proprietatea și gospodărirea pădurilor.

Datele oficiale arată însă o altă imagine. România recoltează în prezent aproximativ 30% din creșterea anuală a pădurilor, față de circa 88% în Germania, 78% în Austria și 70% în Finlanda^[9], iar media europeană este de aproximativ 63%^[4]. În 2025 s-au recoltat 19,41 milioane de metri cubi de lemn^[10], dintr-o creștere anuală a pădurii estimată la circa 59 de milioane de metri cubi^[9]. Doar aproximativ 8 milioane de metri cubi ajung în industria de prelucrare, în timp ce peste jumătate din lemnul recoltat este folosit ca lemn de foc^[11]. Industria de prelucrare nu este, așadar, principalul consumator de lemn, ci sectorul care îl transformă în valoare adăugată, locuri de muncă și exporturi.

„Fenomenul a fost accentuat de schimbarea percepției asupra rolului pădurilor și de creșterea activismului pentru nonintervenție. Într-un mediu politic înclinat spre populism, în analiza industriei lemnului a ajuns să prevaleze emoția.” - Adrian Băban, președintele Asociației ProLemn

De asemenea, în opinia specialistului, dincolo de imagine sectorul are două îngrijorări concrete. Prima ține de competitivitate, cu tot ce înseamnă ea: previzibilitatea, costurile, calitatea și accesibilitatea resursei, birocrația, suprareglementarea și lipsa politicilor publice. A doua ține de reputație, pentru că o imagine deteriorată duce la pierderea încrederii clienților, exact pe piețele exigente pe care industria românească trebuie să concureze. Astfel, un tratament corect, cu reguli stabile și politici publice predictibile, ar permite sectorului să producă mai mult, să angajeze mai mult și să aducă mai mulți bani în economie.

Ce propune industria lemnului

Întrebat care ar fi măsurile care ar putea produce rezultate rapide pentru industria prelucrării lemnului, Băban indică două direcții aflate deja în atenția autorităților și care, în opinia sa, pot fi implementate într-un interval de până la un an, dacă există voință politică.

Prima vizează dezvoltarea sistemului SUMAL 3 într-o direcție orientată și către nevoile mediului de afaceri. Prin intermediul acestuia s-ar integra mai bine cerințele europene privind EUDR, companiile ar avea acces mai facil la propriile date, procedurile administrative s-ar simplifica și ar exista o protecție mai bună a informațiilor comerciale ale companiilor.

A doua măsură privește revizuirea regulamentului de valorificare a lemnului din pădurile aflate în proprietate publică, din care a provenit aproximativ 65% din volumul de lemn recoltat în 2025^[10]. Potrivit lui Adrian Băban, regulile ar trebui să urmărească asigurarea unui flux predictibil de materie primă pentru industria de prelucrare, să încurajeze investițiile strategice și să permită introducerea rapidă în circuitul economic a lemnului rezultat în urma calamităților naturale.

„Nu vorbim despre măsuri care necesită ani de pregătire. Acestea sunt decizii care există deja pe agenda publică și care pot avea efecte într-un termen scurt, dacă sunt asumate și implementate consecvent”, susține Adrian Băban, președintele Asociației ProLemn.

Un apel pentru o imagine corectă și politici clare

Industria lemnului merită să fie judecată după date, nu după emoție. Este o industrie cu tradiție în România, care exportă în zeci de țări, susține sute de mii de locuri de muncă și contribuie anual cu aproximativ 3,2 miliarde de euro la bugetul de stat^[4]. Produsele ei sunt recunoscute și cerute pe piețe exigente, de la Europa la Japonia și Statele Unite. Cu toate acestea, în dezbaterea publică, sectorul este pus prea des la colț, în loc să fie tratat ca un partener strategic al economiei.

O imagine corectă a industriei pornește de la un adevăr simplu: o pădure bine gospodărită și o industrie puternică de prelucrare nu sunt în opoziție. Lemnul recoltat responsabil și transformat în România creează valoare aici, în comunitățile locale, iar banii obținuți din valorificarea lui finanțează gospodărirea pădurii. Comunicarea publică despre pădure și industrie ar trebui să se bazeze pe date verificabile, să facă distincția clară între exploatarea ilegală și activitatea legală, certificată, și să recunoască rolul industriei în economia țării.

La fel de necesare sunt politicile publice clare și predictibile, care să susțină deopotrivă pădurea și sectorul forestier:

• Reguli stabile pentru accesul la materia primă, astfel încât fabricile să poată planifica producția și investițiile pe termen lung.
• Mai puțină birocrație, prin digitalizarea completă a trasabilității (SUMAL 3) și integrarea simplă a cerințelor europene EUDR.
• Investiții în gospodărirea pădurilor: România are doar circa 6 metri de drumuri forestiere la hectar, una dintre cele mai mici densități din UE^[11], ceea ce limitează îngrijirea pădurilor și valorificarea lemnului din calamități.
• Extinderea suprafeței împădurite: pădurile acoperă 29% din teritoriul României, față de media UE de 38%, iar aproximativ 2 milioane de hectare de teren nu au în prezent nicio utilizare agricolă sau forestieră^[4].
• Stimularea prelucrării superioare în țară, pentru ca tot mai mult din valoarea lemnului românesc să rămână în România, sub formă de produse finite, salarii și taxe.

Un sector care aduce valută, locuri de muncă și prestigiu internațional are nevoie de un parteneriat corect cu statul și cu societatea. Susținerea lui nu înseamnă mai puțină grijă pentru pădure, ci exact opusul: o pădure gospodărită responsabil, o industrie competitivă și comunități care trăiesc din valoarea creată de lemn.

Surse

[1] INS, Comerțul internațional cu bunuri în anul 2025, prin money.ro: https://www.money.ro/stiri/ins-exporturile-romaniei-au-crescut-cu-42-in-2025-la-966-miliarde-euro-iar-importurile-au-crescut-cu-26-la-12935-miliarde-euro-deficitul-balantei-comerciale-mai-mic-cu-2-fata-de-2024

[2] INS, Deficitul balanței comerciale în 2024, prin Agerpres: https://agerpres.ro/economic/2025/02/10/ins-deficitul-balantei-comerciale-in-2024-a-crescut-cu-15-3-la-aproape-33-4-miliarde-euro--1420905

[3] Asociația Producătorilor de Mobilă din România (APMR), date 2024, prin Economedia: https://economedia.ro/asociatia-producatorilor-de-mobila-din-romania-industria-mobilei-aduce-aproape-8-miliarde-de-lei-la-buget-dar-se-confrunta-cu-provocari-majore-scaderea-volumelor-vandute-reducerea-numarului-de-ang.html

[4] PwC România, Impactul socio-economic și climatic al sectorului silvic și al industriilor bazate pe lemn din România (2022), prin Newsweek România: https://newsweek.ro/economie/studiu-romania-recolteaza-doar-33-din-cresterea-totala-anuala-a-padurii-media-europeana-e-de-63

[5] Banca Națională a României, Balanța de plăți și poziția investițională internațională a României, raport anual 2024: https://www.bnr.ro/uploads/2024-12-bop-raportanual_documentpdf_545_1765884631.pdf

[6] UN Comtrade, exporturile României pe capitolul 44 (lemn și articole din lemn), 2024: https://comtradeplus.un.org

[7] World Bank WITS / UN Comtrade, exportatori mondiali de plăci aglomerate (HS 441010), 2023: https://wits.worldbank.org/trade/comtrade/en/country/ALL/year/2023/tradeflow/Exports/partner/WLD/product/441010

[8] Ziarul Financiar, Industria mobilei, unul dintre puținele sectoare care mai aduc excedent comercial României (septembrie 2026): https://www.zf.ro/companii/retail-agrobusiness/industria-mobilei-unul-dintre-putinele-sectoare-aduc-excedent-comercial-romaniei-trece-productia-lohn-produse-concepute-dezvoltate-fabricate-local-dan-sucu-presedintele-confederatiei-patronale-23240702

[9] ASFOR, Industria lemnului din România: avem resursa, dar pierdem valoarea adăugată (iunie 2026), prin Agenda Construcțiilor: https://www.agendaconstructiilor.ro/stiri/producatori-furnizori/industria-lemnului-din-romania-avem-resursa-dar-pierdem-valoarea-adaugata-asfor

[10] INS, Volumul de lemn recoltat în 2025, prin Capital: https://www.capital.ro/recoltarea-de-lemn-a-crescut-in-romania-ins-peste-19-milioane-de-metri-cubi-au-fost-exploatati-in-2025.html

[11] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Balanța lemnului în România (martie 2025), prin Puterea: https://www.puterea.ro/?p=463411