În timp ce Uniunea Europeană și-a fixat obiective ambițioase privind accesul populației la internet de mare viteză, vizând servicii de 100 Mbps până în 2025 și acoperire gigabit pentru toate gospodăriile până în 2030, utilizatorii se bucură rareori de vitezele declarate de furnizorii de servicii de internet, existând discrepanțe mari și foarte mari între vitezele anunțate și cele efective, inclusiv în România.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
O analiză a progreselor UE realizată de Ookla, compania din spatele serviciului Speedtest de testare a vitezei internetului, relevă decalaje semnificative în ceea ce privește utilizatorii care beneficiază efectiv de conexiuni rapide și ultrarapide.
“Obiectivele ambițioase ale strategiei UE pentru deceniul digital sunt într-adevăr mărețe. Serviciile de bandă largă pot promite viteze de peste 1 Gbps, dar în realitate, utilizatorii nu se bucură decât rareori de acest nivel de viteză”, potrivit analizei Ookla, realizată pe baza datelor Comisiei Europene și a testelor proprii pe platforma Speednet.
Este și cazul României, una dintre țările UE cu cele mai mari rate de acoperire a internetului broadband.
Astfel, în timp ce peste 81% dintre gospodăriile românești sunt abonate la servicii de internet ce promit viteze de cel puțin 100 Mbps, doar 57,6% ating efectiv 100 Mbps.
Procentul gospodăriilor abonate la internet fix de mare viteză, de cel puțin 100 Mbps (albastru) și proporția utilizatorilor care ating viteze de 100 Mbps (portocaliu):
Decalajul este chiar mai pronunțat în cazul conexiunilor de cel puțin 1 Gbps, doar 0,10% dintre gospodăriile abonate beneficiind de vitezele promise.
Franța stă cel mai bine la acest capitol, cu un procent “uriaș” de 1,42% dintre gospodăriile abonate, urmată de Ungaria (0,54%) și Italia (0,33%).
Aproximativ 40% dintre gospodăriile din Franța sunt abonate la internet de mare viteză, cu conexiuni scriptice de cel puțin 1 Gbps, procent care coboară la 29,8% în Ungaria, 23,3% în România, 19% în Danemarca și ajunge la 3% în Polonia și Finlanda.
“Privind aceste date, s-ar putea crede că multe gospodării europene au acces la viteze de internet de 1 gigabit. Cu toate acestea, realitatea este diferită, deoarece nu toate beneficiază cu adevărat de viteze atât de mari”, potrivit analizei.
Decalajul semnificativ dintre așteptări și realitate subliniază importanța nu numai a dezvoltării rețelelor cu capacitate gigabit, ci și a stimulării cererii pentru aceste servicii, arată Ookla.
De asemenea, furnizorii de servicii ar trebui să acorde atenție sporită echipamentelor de rețea pentru locuințe.
“Cercetările noastre au arătat că, pe piețele în care tehnologiile tradiționale de bandă largă (cum ar fi DSL sau cablul coaxial) sunt înlocuite de conexiuni avansate prin cablu și fibră optică, performanța Wi-Fi poate rămâne în urma ethernetului. De obicei, vitezele Wi-Fi variază între 30-40% față de ethernet, ceea ce indică necesitatea de a accelera adoptarea unor tehnologii Wi-Fi mai avansate și de a optimiza mediul de rețea de acasă”.
În pofida discrepanțelor între vitezele anunțate și vitezele reale pe care le experimentează utilizatorii, România și alte țări europene înregistrează progrese substanțiale în ceea ce privește oferirea de bandă largă de mare viteză.
“Danemarca, Spania, Franța și România au viteze mediane de descărcare deosebit de rapide, în special datorită investițiilor în infrastructura de fibră optică până la domiciliu (FTTH)”, potrivit Ookla.
Conform raportului Speedtest Intelligence pentru trimestrul al treilea, Danemarca a avut cea mai mare viteză mediană de descărcare în bandă largă fixă (196,43 Mbps) în Europa, urmată de Spania (176,08 Mbps), Franța (170,51 Mbps) și România (166,39 Mbps).
Viteza mediană de încărcare (upload) variază, în cazul țărilor menționate, de la 131,36 Mbps în Spania la 104,22 Mbps în România.
