Marinela Ardelean: „Vinul e doar firul. Povestea e despre oameni"

Ghidul acestei călătorii este Marinela Ardelean, fondatoarea Wines of Romania, co-organizator al RO-Wine Festival, autoare a șapte cărți despre vinul românesc și, de zece ediții consecutive, președinte de juriu la Mundus Vini. Am vorbit cu ea despre cele 35 de zile de drum, despre oamenii întâlniți în peste 80 de crame și despre motivul pentru care o emisiune despre vin nu e făcută doar pentru cei care beau vin.

„Ce lipsea era o poveste coerentă"

De unde a pornit ideea unui asemenea drum?

Dintr-o promisiune pe care mi-am făcut-o acum zece ani. În 2016 scriam, pe coperta primului volum „The Wine Book of Romania", că în 20 de ani România va sta alături de Italia și Franța atunci când se vorbește despre excelență în lumea vinului. Mulți au zâmbit atunci. Între timp, cramele noastre câștigă medalii la marile concursuri internaționale, an de an, iar valoarea exporturilor s-a dublat în ultimii zece ani, de la 23 la 42 de milioane de euro. În condițiile în care volumul nu a crescut mult, este un semn clar de creștere a calității. Nu e încă suficient, dar e un semnal clar. România are cramele, are oamenii, are teritoriul. Ce lipsea era o poveste coerentă, spusă cu imagini, pe care s-o poată înțelege oricine, de la vecinul de bloc până la un importator din Londra sau Berlin. Nimeni nu investește într-o țară pe care n-o cunoaște. Emisiunea aceasta e răspunsul nostru.

Șapte regiuni, 35 de zile de filmare, peste 80 de crame. Cum arată, concret, un asemenea drum?

Arată ca un an agricol comprimat în câteva luni. Am pornit în iunie din Transilvania, am coborât în Banat, apoi am traversat în Moldova și am trecut în Oltenia, la început de iulie. La sfârșitul lui iulie am fost în Crișana și Maramureș, iar în septembrie, în timpul culesului, am încheiat cu Muntenia și Dobrogea. Așa că am văzut via de la floare până la strugurele copt. Zilele încep devreme, în vie, și se termină târziu, la masă, pentru că acolo oamenii se deschid cu adevărat. Cine crede că e o vacanță n-a încercat să viziteze trei crame pe zi, cu echipa de filmare în spate. Dar n-aș schimba nimic: fiecare zi a fost o lecție.

Oamenii din spatele porților

Se spune că în centrul fiecărui episod nu stă vinul, ci omul. De ce această alegere?

Pentru că vinul nu prea există singur. Poți să bei un pahar și singur, la masă, dar vinul e mai bun alături de mâncare și de oameni. Iar în spatele fiecărei sticle e cineva care și-a pus economiile de-o viață într-o vie, un viticultor care se luptă în același timp cu seceta și cu piața, un bucătar care recuperează rețete aproape uitate, un meșter care ține în viață o meserie veche de sute de ani. În Transilvania, de pildă, am stat la masă cu familii întregi, părinți și copii, care au ieșit împreună în fața camerei. Mulți dintre cei pe care îi vedeți în emisiune apar pentru prima dată la televizor. Vinul e doar firul care îi leagă pe toți.

A existat un moment, pe drum, care te-a surprins?

Multe, dar îmi place să povestesc unul care spune ceva despre România în general. Drumul nostru către Oltenia a început... în Muntenia. La Sâmburești, în podgoria Drăgășani, o cramă cu o istorie de secole, pe care toată lumea o asociază cu Oltenia dar care, administrativ, aparține de Dealurile Munteniei. Oltul a fost mereu privit ca un hotar, dar unul trasat pe hârtie. Cultural, granițele sunt mult mai blânde decât par. Am regăsit aceeași idee în Banat, unde granițele n-au despărțit niciodată oamenii, ci le-au amestecat gusturile, limbile și obiceiurile. Asta mi se pare frumusețea acestei țări: e mai bogată decât hărțile ei.

Ai rădăcini în Maramureș și în Sălaj. Cum a fost să filmezi în nord-vest?

Emoționant. Tatăl meu a plecat din Șimleu la 19 ani, dar mi-a povestit toată viața, cu o mândrie pe care am moștenit-o, despre viile și hrubele de pe Măgura și despre spumantele care se făceau acolo. În copilăria mea din Maramureș, vinul era prezent mai ales de sărbători, când bunicul aducea vinul limpezit să-l gustăm. Să mă întorc acolo cu o echipă de filmare, ca să arăt ce se întâmplă astăzi în aceste podgorii, a însemnat să închid un cerc. Sunt regiuni în care s-a investit puțin în comunicare și care merită mult mai multă atenție.

O emisiune pentru toată lumea

Spui că nu trebuie să fii un pasionat de vin ca să urmărești seria. Cui i se adresează, de fapt?

Oricui iubește România sau e curios s-o descopere. E o emisiune despre locuri, despre oameni, despre mâncare, despre istorie. Vinul ne deschide porți care altfel ar rămâne închise: crame private, pivnițe vechi, vii unde publicul larg nu ajunge. Mi-aș dori ca, după un episod, cineva să-și spună „hai să mergem în weekend acolo", chiar dacă nu bea decât un pahar la masă. Și, pentru că tot vorbim despre vin, cred în principiul „mai puțin, dar mai bun". Un vin bun nu te îndeamnă la exces, ci la conversație.

Locuiești de peste două decenii în Italia, într-o zonă viticolă celebră. Ce putem învăța de la italieni?

Normalitatea. În Italia, vinul e prezent în viața de zi cu zi, în povești, în poezii; fiica mea avea la școală o poezie cu castane și vin. Italienii nu vând doar o sticlă, vând un loc, un peisaj, o masă, o familie. La capitolul calitate, România stă extraordinar de bine, avem în crame unele dintre cele mai performante tehnologii. Ne lipsesc obiceiul de a ne povesti și curajul de a ne primi oaspeții acasă, în vie. Ospitalitatea o avem deja în sânge, trebuie doar s-o arătăm.

Spre 1 decembrie și mai departe

Ce îi lipsește vinului românesc ca să fie cunoscut în lume?

O voce unitară. Avem soiuri autohtone care pot fi înțelese și iubite oriunde: Fetească neagră, căreia îi rămân fidelă, Fetească regală, Fetească albă, Tămâioasă românească, Negru de Drăgășani. Avem și soiuri internaționale care, crescute aici, capătă gustul locului. Originalitatea e pașaportul nostru. Dar cu cât un vin e mai bun, cu atât are mai multă nevoie de o poveste, iar povestea aceasta nu o poate spune o cramă singură. O spunem împreună sau nu o aude nimeni.

Toate poveștile se vor reuni într-o ediție specială, pe 1 decembrie. De ce Ziua Națională?

Pentru că vinul e una dintre cele mai autentice expresii ale identității noastre. Într-un pahar de vin românesc găsești pământul, clima, istoria, munca unor generații. Mi s-a părut firesc ca, de ziua României, să-i oferim un portret al ei, spus prin oamenii care îi dau gust. Și mi-aș dori ca acest portret să călătorească: să-l vedem nu doar acasă, ci și în străinătate.

Dacă ar fi să alegi un singur pahar sau un singur moment din tot drumul?

Ar fi nedrept față de ceilalți. Fiecare cramă ne-a primit cu ce avea mai bun și fiecare poveste și-a câștigat locul în emisiune. Pot să vă spun, în schimb, ce mi-a rămas după 35 de zile: nu un vin anume, ci sentimentul că România e o țară mult mai frumoasă decât ne place să credem. Iar cei care o fac frumoasă sunt, de cele mai multe ori, oameni pe care nu i-ați văzut niciodată la televizor. Până acum.

„România din Cramă în Cramă" este o serie documentară realizată de Wines of Romania, în colaborare cu Wines of Europe, ghidată de Marinela Ardelean. Episoadele se difuzează la Prima TV începând de sâmbătă, 10 octombrie 2026, de la ora 13:00, iar întreaga călătorie va fi reunită într-o ediție specială, cu premiera pe 1 decembrie 2026, de Ziua Națională a României.

Proiectul este susținut de CEC Bank România, cu sprijinul AQUA Carpatica, Bitdefender, AnimaWings, Autonom și Asociația Arc Peste Timp.