' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Viceprim-ministrul bulgar Atanas Pekanov a formulat recent problema într-un mod în care majoritatea bulgarilor se vor regăsi din propria experiență, spunând că nu este normal ca el să stea într-un restaurant din Viena și într-unul din Sofia și să constate că prețurile sunt relativ similare, în condițiile în care nivelul de trai este complet diferit.
Asociațiile din industria restaurantelor au răspuns că a compara Viena cu Sofia fără a compara, în același timp, povara fiscală, puterea de cumpărare, costurile cu forța de muncă, chiriile, energia, aprovizionarea și mediul administrativ nu reprezintă analiză economică, ci un discurs politic convenabil și că primul pas către prețuri mai mici ar fi aplicarea unei cote reduse de TVA pentru acest sector, notează jurnaliștii de la Novinite într-o analiză referitoare la creșterea accelerată a prețurilor din restaurantele bulgărești.
Adevărul este că restaurantele bulgărești sunt în continuare cele mai ieftine din Uniunea Europeană, astfel încât comparația cu Viena nu se susține. Însă prețurile lor cresc de peste două ori mai repede decât media zonei euro, iar principalul motiv nu este deloc moneda euro.
Indicele nivelului prețurilor pentru restaurante și hoteluri, calculat prin programul privind paritatea puterii de cumpărare pe baza unor anchete de preț care acoperă peste 2.000 de bunuri și servicii din 36 de țări, plasa Bulgaria la 53% din media UE în 2024. Aceasta era cea mai scăzută valoare din Uniune, într-o categorie care înregistra a doua cea mai mare dispersie a prețurilor între statele membre, comparativ cu Danemarca, aflată la 148%. În ceea ce privește consumul gospodăriilor în ansamblu, Bulgaria a rămas cea mai ieftină țară din UE în 2025, la 63% din medie, arată G4Media.ro.
În ceea ce privește nivelul prețurilor, cu alte cuvinte, comparația cu Viena nu se susține. Prețurile din restaurantele bulgărești rămân la aproximativ jumătate din media UE și sunt chiar mai mult sub nivelul prețurilor din Austria. Oricine a plătit recent pentru mese în ambele locuri poate avea o impresie anecdotică ce contrazice aceste date, iar explicația este că mediile la nivelul unei întregi țări nu sunt același lucru cu prețurile din centrul unei capitale, unde Sofia s-a apropiat de nivelurile occidentale considerabil mai repede decât sugerează cifra națională.
Traiectoria spune însă povestea opusă, iar aici intuiția lui Pekanov este corectă, chiar dacă exemplul ales de el nu este. Dacă luăm indicele armonizat al prețurilor de consum al Eurostat pentru restaurante și hoteluri, cu anul 2015 drept bază, Bulgaria se situa la 183,1 puncte în noiembrie 2025, față de 139,0 pentru zona euro în ansamblu. Germania era la 147,6, Spania la 138,1, Italia la 130,6, iar Franța la 125,4. Doar Ungaria și Lituania au înregistrat creșteri cumulate mai mari în UE. Prețurile din restaurantele bulgărești au crescut cu peste 80% într-un deceniu, în timp ce zona euro a rămas sub 40%, ceea ce înseamnă că procesul de convergență are loc într-un ritm de aproximativ două ori mai rapid decât în țările către nivelul cărora Bulgaria converge.
Cele mai recente cifre lunare continuă acest tipar. Restaurantele și serviciile de cazare au înregistrat o inflație anuală de 9,9% în decembrie 2025, de 9,2% în ianuarie 2026 și de 9,1% în februarie, într-un moment în care inflația generală scăzuse la valori cuprinse între 3,3% și 3,5%. Estimarea preliminară pentru august 2026, publicată la 31 august, indica o inflație anuală de 5,1%, în creștere de la 4,5% în iulie, Institutul Național de Statistică identificând transportul, restaurantele și hotelurile drept principalii factori contributivi, în timp ce prețurile transportului au crescut cu 6,3% pe fondul costurilor carburanților. Bulgaria se află acum între primele trei țări din UE în ceea ce privește creșterea prețurilor, după Lituania și Cipru. Datele complete urmează să fie publicate pe 15 septembrie.
În privința fiscalității, asociațiile au argumente solide, iar imaginea comparativă este chiar mai frapantă decât a reieșit din declarația lor.
Bulgaria a aplicat o cotă redusă de TVA de 9% pentru serviciile de restaurant și catering până la 31 decembrie 2024. De la 1 ianuarie 2025, sectorul a trecut la cota standard de 20%, o creștere de unsprezece puncte procentuale aplicată dintr-o singură etapă. Bulgaria se numără acum printre puținele state din UE care aplică restaurantelor întreaga cotă standard.
Austria, țara aleasă de Pekanov pentru comparație, aplică o cotă de 10% serviciilor de restaurant, față de o cotă standard de 20%. Franța aplică 10%, Spania 10%, iar Italia 10%. Republica Cehă utilizează o cotă unică de 12%, care acoperă serviciile de restaurant și băuturile nealcoolice. Finlanda și-a redus cota aplicabilă de la 14% la 13,5%. Belgia a majorat TVA-ul pentru cazare, mâncarea la pachet și activitățile de agrement de la 6% la 12% în martie 2026.
Și mai relevant este faptul că tendința din Europa s-a îndreptat în direcția opusă Bulgariei. Germania a reintrodus cota redusă de 7% pentru mâncarea servită în restaurante începând cu 1 ianuarie 2026, după ce o eliminase la finalul perioadei pandemice, băuturile rămânând taxate cu 19%. Irlanda a restabilit o cotă redusă de 9% pentru mese și servicii de restaurant începând cu 1 iulie 2026. Bulgaria a trecut la cota integrală în ianuarie 2025, în timp ce două dintre statele membre mai mari se pregăteau să reducă din nou cotele.
Dacă majorarea TVA-ului cu unsprezece puncte procentuale ar fi transferată integral în prețurile din meniuri, simplul calcul ar conduce la o creștere de aproape 10%, înainte ca orice alt cost să se modifice.
Acesta este punctul în care dezbaterea publică a fost cel mai puțin riguroasă, de ambele părți. Inflația din restaurante și servicii de cazare era deja de 9,9% în decembrie 2025. Bulgaria a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2026. Prin urmare, creșterea accelerată a prețurilor din acest sector a început înainte de trecerea la euro, nu după aceasta, și se corelează mult mai bine cu majorarea TVA-ului din ianuarie 2025 decât cu schimbarea monedei.
Acest lucru nu exonerează însă complet procesul de trecere la euro. Banca Centrală Europeană a analizat problema în aprilie 2026 și a constatat că, deși creșterile de preț din ianuarie 2026 au fost în mare parte de scurtă durată și nu au generat presiuni mai ample sau persistente, un număr redus de categorii de servicii au continuat să înregistreze creșteri lunare peste mediile lor istorice, iar restaurantele și serviciile de cazare s-au numărat printre acestea. A existat, așadar, un efect măsurabil al trecerii la euro, concentrat în mod special în acest sector, ceea ce este compatibil cu acuzația lui Pekanov potrivit căreia industria a profitat în cel mai nefavorabil mod de evenimentele anului. Ceea ce datele nu susțin însă este opinia populară potrivit căreia euro a provocat problema prețurilor din restaurante. Problema îl precedă cu douăsprezece luni.
Argumentul asociațiilor privind costurile rezistă, de asemenea, unei analize atente. Câștigul salarial mediu brut lunar din Bulgaria a ajuns la 1.407 euro în primul trimestru al anului 2026, în creștere cu 12,7% față de anul precedent, iar câștigurile din trimestrul al doilea au fost cu 9,8% mai mari decât cu un an înainte. Salariul minim a crescut la aproximativ 620 de euro la 1 ianuarie 2026, o majorare de 12,6%, și aproape că s-a dublat în termeni nominali față de 2020. Industria ospitalității se numără printre sectoarele economiei în care salariul minim are cea mai mare pondere, iar ocuparea forței de muncă în hoteluri și restaurante a crescut cu 2,3% în primul trimestru, ceea ce înseamnă că sectorul angaja personal suplimentar în acest context salarial, în loc să reducă numărul de angajați.
O afacere în care forța de muncă reprezintă aproximativ o treime din costuri și care se confruntă cu o creștere salarială de două cifre are nevoie de majorări ale prețurilor de aproximativ 4% numai din această sursă. Dacă adăugăm inflația prețurilor alimentelor utilizate ca materii prime, care s-a menținut la 3,9% la începutul lui 2026, precum și energia, chiriile și majorarea TVA-ului, o parte substanțială din creșterea de 9% poate fi explicată fără a presupune existența unor profituri excesive.
Nu totul este însă explicat, iar aici se află nucleul legitim al criticii lui Pekanov. O inflație de 9% în acest sector, în timp ce inflația generală era de 3,5%, menținută pe parcursul mai multor trimestre, împreună cu faptul că BCE a identificat separat restaurantele drept una dintre puținele categorii care au prezentat un comportament anormal în luna trecerii la euro, este compatibilă cu o anumită extindere a marjelor de profit, pe lângă transferarea în prețuri a creșterilor reale de costuri. Pentru a stabili proporția exactă ar fi necesare date privind marjele de profit la nivelul fiecărei companii, date care nu sunt disponibile public, iar niciuna dintre părțile implicate în această dispută nu le-a prezentat.
Avertismentul privind competitivitatea merită aceeași analiză atentă. Pekanov are dreptate când spune că prețul reprezintă o parte importantă a motivului pentru care vizitatorii aleg Bulgaria și că acest avantaj nu este nelimitat. Este însă prematur să sugereze că avantajul a fost deja epuizat. O țară ale cărei restaurante și hoteluri se află la 53% din media UE nu este pe punctul de a pierde turiștii sensibili la preț în favoarea Spaniei și Italiei, ambele având niveluri de preț mult mai ridicate și ambele aplicând restaurantelor o cotă de TVA egală cu jumătate din cea bulgară.
Ceea ce lasă guvernul în fața unei dileme reale, nu doar retorice. Restabilirea cotei de 9% ar reduce în mod mecanic prețurile din meniuri dacă reducerea ar fi transferată către consumatori, iar asociațiile au dreptate când spun că Bulgaria reprezintă o excepție. Însă bugetul pentru 2026 are un deficit de 5,7% din PIB, țara se află sub incidența unei proceduri de deficit excesiv, iar cota redusă a fost lăsată să expire tocmai pentru că genera pierderi de venituri fiscale pe care trezoreria nu și le putea permite. Obiecția exprimată de Pekanov, potrivit căreia sectorul a beneficiat ani la rând de facilități în perioada pandemiei și apoi a majorat oricum puternic prețurile, este mai degrabă un argument politic decât unul economic, însă situația fiscală care stă la baza acestuia este cât se poate de reală.
Convergența în sine nu este nici un scandal, nici un accident. Creșterea salariilor cu 12% într-o țară în care nivelul prețurilor se află la 63% din media UE va împinge prețurile către media europeană, iar aceasta este, de fapt, semnificația convergenței atunci când procesul funcționează. Întrebarea care merită cu adevărat dezbătută este dacă veniturile bulgarilor converg la fel de repede ca prețurile din Bulgaria, iar potrivit cifrelor actuale, cel puțin în sectorul restaurantelor, răspunsul este nu.
Experiența unui vlogger român aflat în Varna scoate la iveală o realitate comercială în care trecerea la moneda unică a fost însoțită de o „rotunjire în sus” a prețurilor la alimente, restaurante și cazare.
Marian, creatorul canalului de YouTube „2 Hoinari”, a testat pe propria piele tranziția la euro din cea mai importantă stațiune maritimă a Bulgariei.
Concluzia trasă în urma discuțiilor cu localnicii și a verificărilor din piețe și restaurante confirmă temerile multor turiști: comerciantii au profitat de schimbarea monedei pentru a scumpi produsele, arată Adevărul.
Diferența dintre cursul oficial de schimb și prețurile de la raft se simte cel mai bine în viața de zi cu zi.
Aflat în centrul orașului Varna, vloggerul a aflat chiar de la recepționerul hotelului unde s-a cazat cum s-a transformat procesul de adoptare a monedei unice într-un val de scumpiri mascate.
„Tocmai ce vorbeam cu băiatul de la recepție legat de trecerea Bulgariei la euro și a spus că în mare parte nu s-au schimbat foarte multe lucruri, însă comercianții au profitat de această ocazie să rotunjească prețurile în sus.
Tocmai din acest motiv este și percepția că s-au scumpit produsele în urma trecerii la euro.
Ca să înțelegeți, acum 1 euro înseamnă 1,95 ceva leva, dar comercianții au profitat și toate prețurile care erau de 1,8 leva au fost transformate în 1 euro sau 1,7 leva transformate în 1 euro. Deci au crescut puțin prețurile”, constată acesta.
Prețurile din piețele locale
Cele mai mari surprize au apărut la tarabele cu produse alimentare de bază. În piața locală din Varna, legumele și fructele au ajuns la tarife care rivalizează sau chiar depășesc piețele din marile orașe vest-europene.
Analizând prețurile afișate direct în euro, românul s-a arătat uimit de nivelul ridicat al traiului de zi cu zi:
„Găsim tot felul de produse locale, tradiționale. Uite, vin la 5 euro sticla mare, fructe, legume... vinete 3,50 euro, 4 euro roșiile, ardei 6 €, cartofi 1,40 euro, 2,50 euro roșiile mari, ouăle... 5,50 euro, pâine de casă 3 euro, porumb pentru fiert 0,76 euro...
Mi se par prețuri foarte mari. 2,50 euro kg de roșii... Cum își permit oamenii ăștia?”, a spus el.
Șezlonguri mai ieftine, dar mâncare mai scumpă decât în România
La capitolul servicii de plajă, Bulgaria rămâne competitivă în raport cu litoralul românesc. Un șezlong costă în jur de 3 euro (aproximativ 15 lei), iar un pachet de șezlong cu umbrelă ajunge la 6 euro.
Cu toate acestea, când vine vorba de mâncare, raportul se inversează.
Aflat la o terasă din centrul orașului, un prânz simplu format dintr-un gyros la farfurie și o limonadă la jumătate de litru a ajuns la 15 euro (aproximativ 75 de lei).
Față de stațiunile românești, vloggerul notează o diferență clară. „Față de România, aici șezlongul și umbrela sunt mai ieftine, dar mâncarea mi se pare mai scumpă.
De exemplu la Eforie Nord găsești meniuri cu 35 lei, găsești mâncarea mai ieftină. Aici nu prea găsești un meniu întreg cu 7 euro”, susține românul.
Nici cumpărăturile din marile rețele de supermarketuri nu mai aduc economiile din trecut. O pâine a ajuns la 1,49 euro, un litru de lapte la 1,43 euro, iar 20 de ouă se vând cu aproape 5 euro (4,95 euro).
