A doua tulpină de Candidozyma auris rezistentă la patru clase de antifungice, identificată în Africa

Candidozyma auris este un tip de ciupercă microscopică care poate provoca infecții severe, în special la persoanele internate și la cele cu afecțiuni grave. Microorganismul poate persista în mediul spitalicesc, se poate transmite între pacienți și este dificil de eliminat.

Organizația Mondială a Sănătății o include în grupul agenților patogeni fungici de prioritate critică, alături de alți fungi pentru care rezistența la tratament și lipsa unor opțiuni terapeutice suficiente reprezintă probleme importante de sănătate publică.

Noul caz a fost identificat la un pacient de 28 de ani internat în Kenya, care a dezvoltat o infecție a plăgii chirurgicale dobândită în spital. Analizele de laborator au arătat că tulpina era rezistentă la azoli, echinocandine și poliene, precum și la flucitozină.

Testele au indicat rezistență la fluconazol, din clasa azolilor, la micafungin, din clasa echinocandinelor, la amfotericina B, din clasa polienelor, și la flucitozină. Secvențierea genomului a identificat modificări în mai multe gene asociate cu rezistența la aceste tratamente, printre care ERG11, FKS1 și FUR1.

Tulpina aparținea cladei I, una dintre principalele linii genetice ale C. auris. Analiza genomică a identificat mai multe mecanisme asociate cu rezistența la cele patru clase de antifungice evaluate.

Primul caz descris de rezistență la aceste patru clase a fost raportat în 2022 la un pacient din New York. Atunci, cercetătorii au identificat două izolate de C. auris rezistente la azoli, echinocandine, poliene și flucitozină, potrivit studiului publicat în revista Antimicrobial Agents and Chemotherapy.

Rezistența la unele antifungice este deja frecventă la C. auris, însă rezistența simultană la toate aceste clase rămâne rară.

Date publicate de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) pentru Statele Unite arată că majoritatea izolatelor testate în perioada 2022–2023 erau rezistente la fluconazol, în timp ce rezistența la echinocandine era mult mai rară.

Studiul din Kenya descrie un singur caz și nu indică existența unui focar sau răspândirea acestei tulpini în populație. Autorii subliniază însă necesitatea supravegherii rezistenței antifungice și a utilizării prudente a acestor medicamente, pe măsură ce apar tulpini pentru care opțiunile terapeutice devin tot mai puține.