Facilitățile fiscale acordate inginerilor informaticieni calificați au crescut disponibilitatea lucrătorilor cu competențe avansate și au transformat România într-un “centru global de top pentru dezvoltarea de software”, potrivit unui nou raport al Băncii Mondiale, citat de Wall Street Journal.
În 1993, Banca Mondială a publicat o evaluare a creșterii economice rapide realizate de unele economii din Asia de Est, care părea să se datoreze într-o oarecare măsură intervențiilor guvernamentale în sprijinul anumitor industrii.
Banca a concluzionat, atunci, că succesul lor economic nu a avut nicio legătură cu aceste intervenții, pe care le-a descris în schimb drept un “eșec costisitor”.
În raportul publicat acum, economistul-șef al Băncii Mondiale, Indermit Gill, spune că această concluzie a contribuit la “stigmatizarea” politicii industriale, exact în momentul în care avansul tehnologiilor de transport și comunicații a stimulat o perioadă de globalizare intensă.
În schimb, guvernele au fost încurajate să lase piețele să funcționeze fără direcție sau bariere în calea comerțului, menținând în același timp inflația scăzută și deficitele bugetare reduse și susținând investițiile în educație și infrastructură vitală.
“Acest sfat nu a îmbătrânit bine - are valoarea practică a unei dischete (floppy disk - en) astăzi”, a scris Gill.
Analizând datele dintr-o perspectivă diferită, noul raport concluzionează că “marele impuls” al guvernului sud-coreean din anii 1970 în sprijinul industriei grele și al produselor chimice a dus la o creștere a economiei cu 3% în fiecare an.
În pofida stigmatului, multe economii nu și-au pierdut niciodată complet încrederea în politica industrială. Cel mai cunoscut exemplu este China, care a recurs la o gamă largă de intervenții în perioada sa de creștere record. Multe economii bogate, inclusiv SUA, i-au urmat exemplul și au început să implementeze politici industriale.
“Politica industrială - gama de instrumente politice pe care guvernele le folosesc pentru a modela ceea ce produce o economie, mai degrabă decât să o lase la discreția exclusivă a piețelor - a revenit în forță”, potrivit raportului.
Printre utilizările recente de succes ale politicii industriale, Banca Mondială menționează scutirile de taxe acordate de România pentru inginerii informaticieni calificați, măsură care a crescut disponibilitatea lucrătorilor cu competențele necesare pentru a transforma țara într-un “centru global de top pentru dezvoltarea de software”.
Banca Mondială a declarat că 80% dintre economiștii țărilor în care este prezentă au raportat că guvernele le-au cerut anul trecut sfatul cu privire la utilizarea mai eficientă a politicilor industriale.
Raportul publicat acum oferă recomandări despre cum ar trebui utilizate corect 15 instrumente politice, care merg dincolo de subvenții și tarife. Însă banca a avertizat că politica industrială nu este o “soluție miraculoasă”, care garantează creșterea fără nicio altă acțiune.
“Guvernele din economiile în curs de dezvoltare greșesc mult prea des, dar nu pentru că politica industrială în sine este alegerea greșită, ci pentru că guvernele recurg de obicei la instrumente rudimentare, preferând ciomagul tarifelor și subvențiilor generalizate în locul bisturiului parcurilor industriale și al programelor de dezvoltare a competențelor”, potrivit lui Gill.
În opinia Băncii Mondiale, economiile avansate ar trebui să fie mai capabile să pună în aplicare corect politicile industriale, deoarece au o capacitate administrativă mai mare, piețe mai mari și mai mulți bani de cheltuit decât omologii lor mai săraci.
Dar, în practică, economiile în curs de dezvoltare sunt cele mai active.
Potrivit raportului, subvențiile totale pentru afaceri reprezintă, în medie, 4,2% din PIB în economiile cu venituri pe cap de locuitor cuprinse între 5.000 și 14.000 de dolari - cea mai mare valoare înregistrată vreodată.
Banca Mondială estimează că guvernele din 183 de țări vizează creșterea a cel puțin unei industrii prin politici dedicate și că, în medie, țările sărace vizează 13 industrii, mai mult decât dublu comparativ cu țările bogate.
Deși președintele american, Donald Trump, a atras multă atenție datorită încercării sale de a utiliza tarifele pentru a relansa industria prelucrătoare din SUA, printre alte obiective, taxele pe importuri sunt utilizate în proporție mult mai mare de țările sărace, unde sunt cel mai puțin potrivite ca politică industrială.
“Economiile cu venituri mici, caracterizate de obicei prin dimensiuni mici ale pieței, tind să fie cei mai mari utilizatori ai tarifelor la import, care necesită o dimensiune mare a pieței pentru a fi eficiente”, arată Banca Mondială.
În pofida schimbării de opinie a Băncii Mondiale, politica industrială are încă criticii săi, notează Wall Street Journal.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, înființată pentru a ajuta Europa să se redreseze după comunism, cu doar doi ani înainte de raportul Băncii Mondiale din 1993, consideră că politicile industriale dezintegrează economiile, deschid noi oportunități pentru corupție și au tendința de a dura mai mult decât este necesar.
“Toate țările ar beneficia de o abordare mai pragmatică și mai precisă” privind politicile industriale, a concluzionat economistul-șef al Băncii Mondiale.
