Senatul a aprobat, luni, un proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o Instituție Financiară Nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului nu mai constituie titluri executorii, ceea ce va face mai dificilă executarea silită a datornicilor.
Noul proiect de lege a fost aprobat după ce, în septembrie, tot Senatul a abrogat, printr-un alt proiect de lege, reglementările actuale potrivit cărora contractele de credite încheiate cu o bancă reprezintă titluri executorii.
Inițiatoarea ambelor proiecte de legi este senatoarea Cristiana Anghel, care a declarat pentru Profit.ro că a inițiat și acest nou proiect de lege deoarece i s-a reproșat că, în primul proiect privind contractele de credit, nu a avut în vedere și instituțiile financiare nebancare.
Actul adoptat de senatori în luna septembrie abroga articolul 120 din OUG 99/ 2006, potrivit căruia: “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii”. Proiectul a primit raport negativ de la Comisia de buget, finanțe și bănci de la Camera Deputaților, care, în aceeași ședință, a avizat pozitiv un alt proiect cu impact asupra sistemului bancar, cel privind darea în plată a imobilelor ipotecate.
Proiectul de lege, care a fost adoptat, luni, de Senat cu 61 de voturi pentru, 9 abțineri și 12 voturi împotrivă, abrogă, de această dată, art. 52 din Legea 93/ 2009 privind instituțiile financiare nebancare.
Articolul abrogat stabilește, la alineatul 1, că: “Contractele de credit încheiate de o Instituție Financiară Nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii”.
Este anulat, de asemenea, alineatul 2 din articol, care prevede că garanțiile consituite în favoarea IFN în scopul garantării creditelor conferă instituției de credit prioritate față de terți, inclusiv față de stat.
În momentul de față, instanțele au doar sarcina de a învesti cu formulă executorie titlurile provenite din contractele de credit. Jurisprudența europeană arată că acestea ar trebui să verifice din oficiu și dacă creanțele sunt stabilite corect, valoarea acestor putând fi crescută de inserarea unor clauze abuzive, însă acest lucru se întâmplă rareori. Debitorii pot contesta procedura de executare, însă trebuie să depună o cauțiune importantă pentru a suspenda efectele acesteia până la pronunțarea unei soluții definitive a instanței, proces care poate dura mai multe luni sau chiar ani.
În ipoteza în care contractele de credit nu ar mai fi titluri executorii, atunci debitorii ar putea contesta creanța încă de dinainte de declanșarea executării silite, față de cazul actual, unde află că sunt executați fără știința lor. Astfel, executarea silită ar fi mai dificilă din perspectiva creditorilor și ar crește costurile cu juriștii, în timp ce debitorii ar putea să ascundă din sumele ce ar urma să fie poprite, dacă acestea există.
Ambele inițiative legislative au nevoie și de votul plenului Camerei Deputaților, care are ultimul cuvânt de spus asupra acestora.
