Un proces amblu de reducere a fragmentării administrației locale a început acum în Moldova, în efortul țării de a adera la UE.
“Un număr de 19 primării din raionul Anenii Noi au adoptat deja deciziile de inițiere a procesului de amalgamare voluntară.
Secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, a declarat că Executivul va susține comunitățile care aleg să parcurgă această cale și le va oferi tot sprijinul necesar pentru servicii mai bune și investiții în localități.
România are astăzi mai multe autorități locale decât în 1990
Comparativ, creșterea în România vine din apariția unor orașe noi, cu statusul de autoritate locală aferent, dar mai ales din transformarea unor localități în comune separate și promovarea legislativă a unor orașe la rang de municipiu.
Adică, mai multe primării, mai multe consilii locale, mai multe aparate administrative și costuri fixe mai mari pentru același teritoriu, în timp ce populația totală a țării a scăzut puternic, relevă datele analizate de Profit.ro.
În 2025, România avea în total 16.930 de unități și localități evidențiate de INS, dacă adunăm municipiile, orașele, localitățile componente ale municipiilor și orașelor, comunele și satele.
Structura era următoarea:
municipii: 103
orașe: 216
localități componente ale municipiilor și orașelor: 791
comune: 2.862
sate: 12.958
Datele INS arată că, în perioada 1990–2025, România nu și-a schimbat geografia administrativă și a avut o urbanizare administrativă vizibilă, mai ales prin transformarea unor orașe în municipii și prin reclasificări locale.
În 1990, existau:
56 municipii
204 orașe
2.688 comune
13.088 sate
În 2025:
103 municipii
216 orașe
2.862 comune
12.958 sate
Cea mai mare schimbare este aproape dublarea numărului de municipii: de la 56 la 103.
Numărul orașelor a crescut în schimb mai modest, de la 204 la 216, semn că extinderea urbană propriu-zisă a fost limitată.
Comunele au crescut cu 174 de unități, de la 2.688 la 2.862. Aici vorbim în principal despre desprinderi administrative și reînființări locale după 1990, când multe comunități au cerut autonomie administrativă.
Satele au scăzut ușor, de la 13.088 la 12.958, deci cu 130 de unități. Asta arată că structura rurală profundă a rămas aproape neschimbată, chiar dacă populația rurală s-a redus puternic, după toate rapoartele.
Practic, România are astăzi aproape aceeași țesătură teritorială ca în 1990, dar cu mai multă „urbanizare pe hârtie” decât în realitate.
Numărul de municipii a crescut puternic, însă această promovare administrativă nu a fost întotdeauna însoțită de dezvoltare economică sau demografică proporțională.
















