Scopul ucrainenilor este recunoașterea și punerea în executare și la București a unei hotărâri a Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga din primăvara lui 2023, prin care Moscova a fost obligată să le plătească despăgubiri de 5 miliarde de dolari pentru exproprierea activelor gaziere din Crimeea, inclusiv a mai multor zăcăminte offshore din Marea Neagră, în urma anexării peninsulei de către Kremlin în urmă cu 12 ani, în martie 2014.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Ucraina a intentat litigii similare în multiple jurisdicții, având câștig de cauză în Marea Britanie și Finlanda. Ținta este executarea silită a proprietăților statului rus din respectivele țări, în contul despăgubirilor dictate de Curtea de la Haga.
Profit.ro a relatat pe larg despre procesele românești Naftogaz vs. Federația Rusă, aici și aici.
După aproape 2 ani și jumătate de tăcere, în care reclamantele din Ucraina au întâmpinat dificultăți în a cita în fața instanțelor românești ministerele de Externe și al Justiției din Federația Rusă, statul rus a deschis luna aceasta proces de contestare a executării silite.
La singurul termen de până acum, judecătorii au stabilit că, pentru suspendarea executării până la soluționarea contestației, rușii trebuie să depună o cauțiune de circa 19,4 milioane lei.
Codul de procedură civilă stipulează că, dacă obiectul contestației la executare depășește 1 milion de lei, se plătește drept cauțiune suma de 14.500 lei, plus 0,1% din ceea ce este peste 1 milion de lei.
Din calculul invers efectuat în baza formulei rezultă că tactica ucraineană este de a a cere executarea Rusiei în România pentru aproape întreaga sumă dictată ca despăgubiri de Curtea de la Haga, respectiv pentru peste 19 miliarde lei.
″Stabilește cauțiunea, conform înscrisurilor din dosarul de executare, în cuantum de 19.435.798,9 lei, urmând a fi prorogată discutarea chestiunilor invocate în notele scrise cu privire la cauțiune la termenul următor″, se arată în încheierea de ședință de miercuri, 25 februarie, văzută de Profit.ro.
Între timp, în conexiune cu executarea silită, Naftogaz și subsidiarele sale au deschis mai multe procese în care fac plângeri împotriva unor încheieri de carte funciară din România, nesoluționate încă.
Este pe rol în continuare și acțiunea principală a Ucrainei, în care solicită recunoașterea și executarea în România a hotărârii arbitrale de la Haga din 2023. În această speță, deschisă în toamna lui 2023, a durat mult până s-a stabilit ce instanță anume este competentă să judece.
De asemenea, se judecă apelul Naftogaz la o decizie judecătorească românească în primă instanță, prin care i-a fost respinsă cererea de executare silită a Federației Ruse, cu argumentul că aceasta nu este permisă de prevederile unui tratat internațional la care România este parte, respectiv Convenția Națiunilor Unite cu privire la imunitățile de jurisdicție ale statelor și ale bunurilor acestora, adoptată la 2 decembrie 2004 la New York, semnată de statul român la New York la 15 septembrie 2005 și ratificată de România prin Legea nr. 438/2006.
Această Convenție, deși încheiată acum peste 20 de ani, nu este nici acum în vigoare, nefiind încă ratificată de toate statele semnatare.
″Chiar dacă această Convenție nu a intrat în vigoare, instanța constată că România a ratificat Convenția, astfel că sunt acceptate prevederile acestei Convenții ca fiind obligatorii în cauză. Totodată, Curtea Internațională de Justiție a recunoscut caracterul cutumiar al imunității de executare care rezultă din imunitățile de jurisdicție ale statelor (...).
În România, cutuma internațională este obligatorie și se aplică în dreptul intern în temeiul art. 10 din Constituție care stabilește că România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional″, se arată în motivarea deciziei menționate.
