Dragoș Anastasiu anunță că se retrage din postul de vicepremier și consilier al premierului Bolojan, după scandalul dosarului de la DNA.
Argumentează decizia prin faptul că nu vrea să decredibilizeze imaginea Guvernului prin acest scandal, dar cere guvernanților să continue reforma companiilor de stat începută de el.
El a arătat că zona multor companii de stat, aflate într-o situație financiară dificilă - pe care el a propus-o spre reformare - este plină de sinecuri, un "mușuroi plin de furnici" cu rezistență foarte mare dacă îl deranjezi, context în care reflectoarele au fost puse pe el.
Anatasiu punctează faptul că dosarul său la DNA era public și cunoscut de multe luni și explică în detaliu ce au pățit firmele sale de transport în relația cu Poliția Economică, Poliția de Frontieră și ANAF și cum a fost obligat să dea curs unui șantaj - VEZI MAI JOS ÎN VIDEO
"Ne-au solicitat să detașăm un om ca să fie prezent la verificări, am detașat un om acolo. Lucrul acesta a durat trei ani. După ceva timp am întrebat mirat ce anume caută pentru că am zis că poate putem să ajutăm, au spus că vor să compare numărul de bilete din plicuri cu evidențele de la Poliția de Frontieră.
Am întrebat Poliția de Frontieră să ne spună dacă evidențele sunt opozabile justiției și să ne dea intrările și ieșirile șoferilor noștri în perioada unui an de zile. Răspunsul a fost așa: Evidențele noastre nu sunt opozabile justiției. Ne-au dat evidențele legate de fiecare șofer în parte, evidențele erau absolut nerelevante.
Trei oameni au lucrat la Poliția Economică trei ani, timp în care rambursarea de TVA a companiei noastre a fost blocată, că așa era regula, și se adunaseră bani mulți, depășeam un milion de euro. Venise criza financiară. Pe autocarele noastre, jumătate din pasageri. Fiecare cursă era o pierdere, acum mergeam cu 25-30 de pasageri.
Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei. După trei ani și ceva am fost chemat și mi s-a spus: Nu avem absolut nimic ce să vă reproșăm. Pe un sens aveți mult mai multe bilete decât avem noi evidențe, pe alt sens aveți ceva mai puține, dar per total aveți mult mai multe în înregistrări decât în acele evidențe de la Poliția de Frontieră, care oricum erau neopozabile justiției.
Am fost privit în ochi și mi s-a spus: După trei ani de anchetă eu nu pot să închid pur și simplu acest dosar, voi propune începerea urmăririi penale, nu pot închide dosarul pentru că s-a lucrat prea mult la el. Motiv pentru care s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva mea.
Am fost chemat la parchet și mi s-a spus textual: eu nu știu ce să fac cu acest dosar, pentru că nu am ce să fac cu el, de ce este la noi? Nu știu să spun.
Am scris o declarație, peste două săptămâni s-a închis dosarul. Acesta este contextul în care în 2009 vine ANAF cu persoana inculpată în dosarul de care facem vorbire și începe control de fond pe cinci ani. Durează patru luni și la un moment dat colaboratorii mei vin la mine și mi-au spus totul pe contabilitate este foarte bine, dar avem probleme legate de evidențele din ștatele de plată.
Inspectoarea ne-a spus că e grav și are o propunere constructivă:
Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe toate evidențele, le refaceți, ștate de plată de mii de persoane timp de cinci ani, și vedem ce iese – sau închidem acum controlul și vă recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face lucrurile să se întâmple în așa fel încât să avem evidențele la zi.
Acesta e un moment în care eu și partenerul a trebuit să decidem ce facem. Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs șantajului, să dau curs propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat. Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, n-au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic, colaboratorii mei au preluat lucrul, au refăcut toate ștatele de plată pentru ca la sfârșit să vedem că sumele plătite de noi către stat erau mai mari decât ar fi fost nevoie.
La un moment dat, au început să fie solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF și a firmelor respective, care s-au soldat cu facturi pur și simplu neplătite, un an, doi, trei, patru. Eu n-am avut informații cu privire la faptul că de exemplu facturile nu erau plătite și la un moment dat lucrul acesta a explodat, am aflat, am întrebat de ce, mi s-a spus că de frică pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu alte ocazii și că de fiecare dată cu aceeași severitate, aceleași țipete, amenințări la adresa colaboratorilor mei, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe reziliere de contracte, pe plata facturilor etc", a relatat Anastasiu.
El a transmis antreprenorilor aflați în aceeași situație să o prezinte public și să nu mai accepte abuzuri, acuzând și controale ale ANPC.
"Am fost declarat șpăgar, aș vrea să vă spun din start că s-a făcut un studiu cu privire la șpăgi în România – există două tipuri, șpăgi de supraviețuire și șpăgi de îmbogățire. În anii `90 era cu plicul sau cu geamantanul, din anii 2000 lucrurile s-au mai sofisticat, se merge cu contracte de consultanță.
Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire. În perioada de timp în care au continuat aceste contracte, facturi neplătite, în toată perioada asta a fost zona de frică și supraviețuire. În toată această perioadă compania mea a plătit 75 de milioane de RON impozite la stat. Nu a fost nicio secundă, dar nicio secundă, evaziune fiscală. Avem toate veniturile înregistrate, toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme. În niciun moment nu a fost vorba de zona cealaltă, care se cheamă îmbogățire", spune Anastasiu.
Vicepremierul Dragoș Anastasiu a avut calitatea de martor denunțător în dosarul funcționarei ANAF Angela Burlacu, condamnată definitiv de Curtea de Apel București la 5 ani și 2 luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență. Din acest motiv, procurorii DNA au dispus clasarea.
DNA transmite că Dragoș Anastasiu și Cristian Băciucu au fost martori denunțători în dosarul penal privind-o pe funcționara ANAF Angela Burlacu, motiv pentru care procurorii au dispus clasarea față de aceștia, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b din Codul de Procedură Penală raportat la art. 16 lit. d din Codul de Procedură Penală.
Vicepremierul Dragoș Anastasiu susținea, într-un mesaj pe care l-a transmis vineri, că a fost martor, nu denunțător, că nu a existat nicio acțiune împotriva și nu a avut niciun fel de avantaj din punct de vedere juridic. El a menționat că nu a avut niciodată nicio condamnare penală.
”În dosar am fost martor, nu denunțător. Nu a existat nicio acțiune împotriva mea, nu am avut niciun fel de avantaj din punct de vedere juridic, iar în dosar au fost implicate și alte societăți comerciale care au fost în aceeași situație. Nu am avut niciodată nicio condamnare penală”, a spus atunci Dragoș Anastasiu.
El a recunoscut că a dat mită, în perioada 2009-2017, unei funcționare ANAF care a fost și condamnată, într-un dosar instrumentat de DNA.
Pe 22 iunie 2023, Angela Burlacu a fost condamnată definitiv de Curtea de Apel București la 5 ani și 2 luni închisoare cu executare pentru luare de mită și trafic de influență.
