Avertismentul este transmis într-un moment în care combinatul Azomureș a declanșat procedura de concediere colectivă, simultan cu conservarea platformei industriale, de la Târgu Mureș.
Concedierile sunt declanșate după ce discuțiile cu Romgaz, controlată de statul român, pentru vânzarea activelor sunt derulate de peste un an fără niciun rezultat.
De altfel, conducerea Azomureș a transmis - odată cu anunțul de concedieri colective - că discuțiile cu autoritățile române și cu compania de stat Romgaz continuă, în încercarea de a găsi o soluție pentru menținerea capacității industriale a combinatului.
Totuși, CEO-ul companiei avertizează că decizia de conservare a platformei stabilește și un calendar limitat pentru găsirea unei soluții.
Potrivit conducerii, aceste costuri nu mai pot fi susținute în absența unui plan pe termen lung sau a unei decizii clare privind viitorul platformei.
Analiștii economici semnalează acum că o eventuală dispariție de pe piață a combinatului va crea probleme României, lăsând-o fără un actor important în industrie.
"În economie există o frază care apare des atunci când dispare o capacitate industrială: „Vom cumpăra de pe piața globală”. În multe sectoare, acest lucru funcționează. Comerțul internațional există tocmai pentru a permite specializarea economiilor.
Dar există și domenii unde această logică devine fragilă. Îngrășămintele sunt unul dintre ele.
Spre deosebire de alte bunuri industriale, producția de îngrășăminte este concentrată geografic și dependentă de energie. Asta înseamnă că oferta globală poate deveni rapid limitată atunci când apar tensiuni geopolitice sau șocuri energetice.
Producția globală este concentrată. Transportul depinde de câteva rute comerciale majore. Iar piața reacționează rapid atunci când apar tensiuni sau perturbări.
În astfel de momente, piața globală nu mai este un concept abstract. Devine o competiție pentru resurse.
Azomureș nu concurează cu piața globală. Concurează cu absența de pe piața globală. Iar absența, în momente de criză, costă mult mai mult decât orice fabrică.
Când piața globală funcționează, toți întreabă de ce mai avem nevoie de Azomureș. Când piața se rupe, toți întreabă de ce nu produce Azomureș. Răspunsul la ambele întrebări este același", explică aceștia.
În plus, țările care produc au prioritate pentru propriile piețe. Cele care nu produc depind de ceea ce rămâne disponibil.
"Fermierii știu acest lucru foarte bine. Pentru ei, accesul la îngrășăminte nu este o teorie economică. Este condiția de bază a producției.
Această volatilitate nu este teoretică. Azomureș a trăit această realitate pe viu. Producția a fost oprită și reluată de mai multe ori în ultimii ani, nu pentru că instalațiile nu ar fi funcționat, ci pentru că prețul gazului a făcut producția imposibilă economic.
În plus, lipsa unui cadru fiscal și economic predictibil a făcut extrem de dificilă achiziția de gaze pe termen lung, esențială pentru funcționarea unei industrii precum cea a îngrășămintelor. Fără predictibilitate în politicile energetice și fiscale, orice producție industrială dependentă de gaz devine aproape imposibil de planificat.
Activitatea a fost reluată ori de câte ori condițiile au permis, pentru că fermierii români au nevoie de îngrășăminte produse aici, nu doar de importuri din regiuni instabile.
De aceea, tot mai multe economii încep să privească industria îngrășămintelor ca pe o componentă a stabilității agricole. E o chestiune de bun și de patriotism economic.
România nu pornește de la zero în această discuție. Există deja o capacitate industrială care leagă industria chimică de agricultura locală. Azomureș este una dintre verigile prin care acest lanț economic funcționează încă în interiorul economiei.
Piața globală este utilă. Dar într-un sector atât de sensibil, opțiunile interne pot face diferența. De aceea e necesară o decizie rapidă și strategică legată de Azomureș", este arătat.
Azomureș are circa 1.000 de angajați.
Romgaz a anunțat că a transmis către Azomureș o scrisoare prin care a informat în raport cu intervalul de preț propus pentru achiziția activelor Azomureș, cu precizarea că, în cazul în care acest interval de preț ar fi acceptat, părțile ar putea intra în negocieri extinse cu privire la termenii și condițiile tranzacției.
"Credem cu tărie că informarea de presă a Azomureș în raport cu Romgaz nu poate conduce la sensibilizare, în sensul acceptării oricărui preț pentru o astfel de tranzacție.
Tranzacțiile complexe precum achiziția activelor Azomureș trebuie negociate și fundamentate de Romgaz conform procedurilor corporative și legislației aplicabile, înainte de supunerea unei astfel de tranzacții spre aprobarea organelor corporative competente.
În cazul în care reprezentanții Azomureș doresc, rămânem deschiși unui dialog onest și coerent pentru a negocia și fundamenta, conform procedurilor corporative și legislației aplicabile, achiziția activelor Azomureș. În contextul dat de informarea de presă a Azomureș, vom informa piața de capital dacă astfel de negocieri între părți vor începe efectiv și, ulterior, vom informa și asupra rezultatelor acestor negocieri.
În același timp, Romgaz va analiza și orice altă oportunitate de a investi într-un proiect în industria îngrășămintelor chimice pe piața din România", transmite compania.
Context
În ultimele 12 luni, Azomureș a purtat discuții continue cu Romgaz privind o posibilă achiziție a platformei industriale de la Târgu Mureș.
Este amintit că Romgaz a indicat public că o ofertă angajantă ar putea fi formulată până la sfârșitul anului 2025, condiționat de finalizarea analizelor tehnice, financiare, juridice și de mediu (due diligence).
Procesul de due diligence a fost desfășurat în mod complet. Cu toate acestea, până în prezent nu a fost transmisă nicio ofertă angajantă și nu a fost comunicat niciun calendar credibil de execuție, lăsând nerezolvat viitorul singurei platforme de producție de îngrășăminte azotoase la scară industrială din România, reclamă Azomureș.
Impact asupra angajaților și operațiunilor
În această perioadă îndelungată de incertitudine, Azomureș a depus eforturi constante pentru a conserva atât platforma industrială, cât și capitalul uman.
În ultimii patru ani, compania a menținut aproximativ 1.000 de angajați direcți și a susținut un ecosistem de contractori care reprezintă aproape 1.500 de alți lucrători, păstrând instalațiile într-o stare continuă de pregătire tehnică pentru reluarea producției.
În lipsa unui parcurs clar și credibil, această amprentă de forță de muncă nu mai poate fi susținută la nivelurile actuale.
