UE trebuie să își intensifice lupta împotriva fraudei, iar Comisia Europeană trebuie să reconsidere rolul și responsabilitățile Oficiului de Luptă Antifraudă (OLAF) din cadrul său, deoarece sistemul actual de investigare a fraudelor prezintă deficiențe inerente, conform unui nou raport al Curții de Conturi Europene.
Potrivit constatărilor Curții în urma evaluării activității Comisiei, Bruxellesul nu dispune de date cuprinzătoare și comparabile cu privire la nivelurile fraudei detectate în legătură cu cheltuielile UE.
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
4 iunie Eveniment Profit.ro - Piața imobiliară între șocuri și oportunități - Ediția a V-a
“Mai mult decât atât, până în prezent Comisia nu a efectuat nicio evaluare a fraudei nedetectate și nicio analiză detaliată a motivelor care îi determină pe operatorii economici să se angajeze în activități frauduloase. În opinia Curții, lipsa acestor informații reduce valoarea practică și eficacitatea planurilor Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE împotriva fraudei”, arată Curtea de Conturi a UE.
Anual, sute de milioane de euro din bugetul UE sunt utilizate fraudulos, însă doar o mică parte dintre aceste fonduri este recuperată, iar recomandările judiciare ale OLAF se soldează cu puneri sub acuzare în mai puțin de jumătate din cazuri.
Astfel, între 2009 și 2016, OLAF a emis, în total, 541 de recomandări judiciare, autoritățile statelor membre adoptând decizii cu privire la 308 dintre aceste recomandări – în 137 de cazuri (44,5%) a fost pusă în mișcare acțiunea penală, în timp ce 171 de cazuri (55,5%) au fost clasate, potrivit Curții.
În total, doar aproximativ 15% din suma recomandată de OLAF spre a fi recuperată la nivelul UE în perioada 2012-2016 a fost efectiv recuperată.
Curtea a analizat urmărirea penală a cazurilor de fraudă care implică fonduri ale UE în cinci state membre (Polonia, România, Bulgaria, Estonia și Ungaria), constatând că recomandările judiciare ale OLAF care au condus la punerea în mișcare a acțiunii penale reprezintă o mică proporție din numărul total de acțiuni penale puse în mișcare de procurorii naționali în legătură cu cazuri de fraudă legate de cheltuielile UE.
În România, procurorii au pus în mișcare 30 de acțiuni penale în 2016, rezultate din 39 de cazuri investigate în prealabil de DLAF (Departamentul pentru Lupta Antifraudă). În consecință, 115 persoane fizice și 47 de entități juridice au fost trimise în judecată, iar pentru patru cazuri au fost încheiate un total de șase acorduri de recunoaștere a vinovăției.
În Bulgaria, în 2016, 72 de persoane au fost puse sub acuzare pentru fraude legate de fonduri ale UE, în 67 de cazuri.
În Estonia, în 2016, 50 de persoane fizice și 22 de persoane juridice au fost puse sub acuzare pentru fraude legate de cheltuielile UE, în 15 cazuri.
În Ungaria, conform statisticilor privind criminalitatea ale Ministerului de Interne, 18 acțiuni penale au fost puse în mișcare în 2013, 16 în 2014, 6 în 2015, 7 în 2016 și una în 2017 (un total de 48 în perioada 2013-2017).
În Polonia, în perioada 2013-2016, s-au înregistrat 446 de puneri în mișcare a acțiunii penale și 50 de clasări condiționate (adică 124 de puneri sub acuzare pe an).
“Curtea concluzionează că sistemul actual, în care investigația administrativă a OLAF cu privire la o suspiciune de fraudă este urmată de o anchetă penală la nivel național, necesită mult timp și reduce probabilitatea urmăririi penale. În medie, 17 cazuri pe an în care OLAF a adresat recomandări – ceea ce înseamnă mai puțin de jumătate din toate cazurile din această categorie – au condus la urmărirea penală a persoanelor suspectate de comiterea unor fraude. În plus, Curtea subliniază că, în unele cazuri, rapoartele finale ale OLAF nu furnizează informații suficiente pentru a se iniția recuperarea fondurilor UE plătite în mod necuvenit”, se arată în raport.
Curtea consideră că instituirea Parchetului European (EPPO), la care vor participa 22 de state membre, inclusiv România, este un pas în direcția corectă, dar regulamentul actual prezintă mai multe riscuri.
“Probabil cel mai grav dintre acestea privește detectarea și investigarea, care vor fi efectuate în principal de investigatorii statelor membre aflați sub autoritatea EPPO. Regulamentul nu instituie niciun mecanism care să permită EPPO (sau oricărui alt organism al UE) să solicite autorităților statelor membre să aloce resurse pentru acțiunile proactive necesare în vederea investigării fraudelor legate de cheltuielile UE sau pentru cazurile instrumentate de procurorii delegați. Un alt risc este acela ca amplele consultări interne și traducerile necesare pentru desfășurarea activității camerelor EPPO să sfârșească prin a dura prea mult pentru procedurile penale, în cazul cărora timpul este foarte adesea cea mai limitată resursă”, potrivit Curții.
Pentru a obține rezultate mai bune în combaterea fraudei împotriva intereselor financiare ale UE, Curtea recomandă Comisiei Europene:
• să instituie un sistem solid de raportare și de măsurare a fraudei, care să furnizeze informații privind amploarea, natura și cauzele profunde ale acesteia;
• să înscrie în mod clar gestionarea riscurilor de fraudă și prevenirea fraudei în portofoliul unuia dintre comisari și să adopte o strategie antifraudă reînnoită, bazată pe o analiză aprofundată a riscurilor;
• să își intensifice activitățile în materie de prevenire a fraudei și să își consolideze instrumentele aferente; și
• să reconsidere rolul și responsabilitățile OLAF în lumina instituirii Parchetului European și să propună pentru OLAF un rol strategic și de supraveghere în acțiunile antifraudă ale UE.
