Regulile după care toate societățile plătitioare de impozit pe profit pot deduce cheltuielile cu dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar la împrumuturi de la entități asociate sunt schimbate radical prin proiectul OUG care va modifica Codul fiscal din 1 ianuarie 2018. Cele mai afectate vor fi băncile, IFN-urile și societățile de leasing, care pierd avantajul deductibilității nelimitate de care s-au bucurat până acum. Guvernul pretinde că transpune astfel prevederile unei Directive europene, care recomandă, însă, menținerea deductibilității dobânzilor pentru cazul special al instituțiilor financiare.
Proiectul OUG publicat joi seară pentru dezbatere pe siteul MFP, după ce fusese deja discutat în primă lectură în ședința de Guvern, abrogă în integralitate articolul 27 din Codul fiscal, cel care stabilea până acum regulile de deductibilitate a dobânzilor și diferențelor de curs pentru companii. La aliniatul 9), acesta excepta de la limitările de deductibilitate prevăzute pentru restul companiilor instituțiile de credit (persoane juridice române și sucursale din România ale instituțiilor de credit străine), instituțiile financiare nebancare și societățile de leasing operațional.
Exceptările abrogate nu au mai fost incluse, însă, și în proiectul de OUG, astfel încât noile reguli de limitare a deductibilității dobânzilor (preluate din directiva ATAD, în cea mai dură variantă și mai restrictive decât în Codul actual) se vor aplica pentru toate societățile plătitoare de impozit pe profit, inclusiv de instituții financiare. Acestea din urmă au o situație specială, ca urmare a particularității activității desfășurate, împrumuturile de la băncile mamă fiind semnificativ mai mari decât în cazul companiilor din alte domenii.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Proiectul OUG nu a stat nicio secundă în dezbatere publică înainte de a fi discutat în primă lectură în ședința de Guvern de Joi, fiind postat pe siteul MFP seara, după terminarea ședinței. Peste doar patru zile, luni 30 octombrie, Ministerul a convocat comisie de dialog social pentru dezbaterea modificărilor la Codul Fiscal, o grabă care lasă de înțeles că este posibil ca modificările să fie aprobate chiar în ședința de joi, săptămâna viitoare. Aceasta, deși legea transparenței decizionale prevede ca proiectele legislative să stea cel puțin 30 de zile în dezbatere publică și deși alte prevederi cer ca modificări la Codul Fiscal să nu se facă decât cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea în vigoare, din considerente de predictibilitate fiscală. Guvernul vrea să aplice noile prevederi chiar începând cu 1 ianuarie, probabil pentru a putea include impactul măsurilor și în proiectul bugetului pe anul viitor, cu care trebuie să convingă și Comisia Europeană că nu este cazul să declanșeze procedură de deficit excesiv.
"Proiectul modifică regula după care se deduc cheltuielile cu dobânzile la calculul impozitului pe profit care este derivată din directiva ATAD, dar în cea mai restrictivă variantă dintre alternativele pe care le-ar fi permis aceasta. Totuși, în cazul contribuabililor care înregistrează pierderi, va rămâne posibilitatea de a le reporta pe termen nelimitat așa cum este în prezent. În principiu, vor fi afectate împrumuturile acordate de instituțiile financiare intra grup, în particular cele pe care le iau filialele din România ale instituțiilor financiare de la societățile mamă în scopul finanțării activității. Este dificil de evaluat impactul în cazuri specifice în acest moment pentru că schimbarea a apărut brusc si este una profundă, întrucât diferențierea nu se mai face între creditori din zona financiară și restul, ci între afiliați și neafiliați (restricțiile de deducere fiind aplicabile doar între creditările acordate între afiliați). Cu toate acestea, nu anticipez schimbări semnificative în ceea ce priveste sumele ce urmează a fi deduse", a declarat, pentru Profit.ro, Alin Chitu, director Deloitte România.
Reprezentanții băncilor încă analizează impactul noilor măsuri fiscale, mai numeroase decât cele referitoare la deductibilitatea dobânzii, înainte de discuțiile din comisia de dialog social de la MFP, de luni. "Comunitatea bancară încearcă o organizare urgentă a unui grup de lucru pentru a analiza efectele exacte ale acestor schimbări fiscale asupra sectorului bancar, inclusiv în relația cu clienții", spune Bogdan Preda, secretarul general al Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR).
În practică, ANAF putea și până acum să limiteze deductibilitatea unor plăți către entități asociate (cu participații de peste 25% la capital sau în drepturile de vot), dacă aprecia că sunt “artificial” de mari, doar pentru a reduce impozitul pe profit, însă trebuia să și poată dovedi în instanță ulterior că este vorba de costuri sau tranzacții fictive în dosare de prețuri de transfer, dacă contribuabilul contesta decizia fiscală. Este cazul controlului la BCR, unde Fiscul a considerat că banca a plătit dobânzi prea mari la împrumuturile subordonate luate de la Erste Group și a stabilit sume suplimentare de plată de peste 100 miliaone de lei. Măsura a fost contestată de BCR pe cale administrativă, urmând să fie apoi atacată prin acțiuni în justiție, la instanțele interne, dar și în proceduri de arbitraj european, după cum Profit.ro a arătat aici. În condițiile în care grupul Erste a plătit impozit pe profit în Austria pe banii încasați de la BCR, iar Fiscul din România a cerut BCR să plătească sume suplimentare pentru aceeași finanțare, litigiul ar putea avea ca obiect încălcarea tratatelor europene privind eliminarea dublei impuneri.
Modificarea Codului fiscal scapă ANAF de bătaie de cap în investigarea dosarelor de transfer ale băncilor și ale altor instituții financiare, stabilind din start limite de deductibilitate și pentru dobânzile plătite de instituțiile de credit, indiferent dacă există sau nu suspiciuni de majorare artificială a costurilor din considerente de optimizare fiscală.
Spiritul noilor reglementări, revelat de litera acestora, este de a considera “excesive” costuri cu dobânzile plătite dacă sunt mai mari în anumite perioade decât veniturile din dobânzi încasate, nu doar pentru companii din alte domenii, la care aspectul dobânzilor este marginal în activitate, ci și pentru cele din sectorul financiar, care se ocupă cu intermedierea financiară. De asemenea, noile reguli de limitare a deductibilității sancționează cu precădere entitățile care nu raportează profit.
Ce prevăd regulile actuale
În prezent, pentru toate companiile, cu excepția celor financiare, pentru care nu există limite de deductibilitate, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile doar dacă gradul de îndatorare a capitalului (raportul între capitalul împrumutat prin orice fel de credite pe termene de peste un an, inclusiv prin prelungirea unora pe termene mai scurte, și capitalul propriu) este mai mic sau egal cu 3. Tratate ca cheltuieli cu dobânzile, deductibile în aceleași condiții și luate în calcul la capitalul total împrumutat, sunt și pierderile nete din diferențe de curs valutar la împrumuturi. Dacă acest grad de îndatorare ajunge să depășească 3 sau dacă capitalul propriu are o valoare negativă, companiile nu-și mai pot deduce deloc cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențe de curs, acestea reportându-se în perioada următoare, până la deductibilitatea integrală.
Firmele pot deduce, însă, integral dobânzile și pierderile nete din diferențe de curs pentru toate împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci, IFN-uri, bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, pentru creditele garantate de stat, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Pentru împrumuturi luate de la acționari sau de la alte entități decât instituțiile financiare, firmele pot deduce dobânzile doar până la nivelul ratei dobânzii cheie a BNR pentru creditele în lei sau până la nivelul uneirate de 4% pentru cele în valută, limite aplicate separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea regulei de limitare a deductibilității cheltuielilor totale cu dobânzile dacă se depășește gradul 3 de îndatorare a capitalului.
Cum se schimbă regulile de la 1 ianuarie 2018
Potrivit proiectului OUG de modificare a Codului fiscal, regulile de deducere a dobânzilor prevăzute de articolul 27 abrogat se înlocuiesc, pentru toate companiile, inclusiv pentru bănci și alte instituții financiare, cu un mecanism nou, preluat teoretic prin transpunerea Directivei Europene 1164, emisă în 2016 pentru a combate evitarea plății taxelor în statele membre UE (cunoscută ca ATAD – Anti Tax Avoidance Directive).
Recomandările minimale ale directivei sunt transpuse într-o formă mult mai dură de către Guvernul României, nu doar pentru instituții financiare, care sunt primele afectate prin pierderea deductibilității nelimitate a dobânzilor, ci și pentru restul companiilor, cărora li se stabilesc limite de deducere mai restrictive decât în ATAD.
Concret, deductibilitatea va fi limitată pentru toți cei care au “costuri excedentare ale îndatorării”, un concept fiscal nou introdus, a cărui definiție diferă în forma transpusă de România față de cea din Directivă. În noul Cod fiscal, este “suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depășesc veniturile din dobânzi și alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primește contribuabilul”, în timp ce Directiva prevedea calcularea diferenței doar între cheltuielile deductibile cu dobânzile și veniturile impozabile din dobânzi.
“Costurile îndatorării” includ “cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obținerea de finanțare potrivit reglementărilor legale în vigoare, dar fără a se limita la acestea: plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative cum ar fi ”finanțele islamice”, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noționale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri”.
Plafon de 15 ori mai mic, procent de deducere de trei ori mai subțire
Dacă aceste costuri totale sunt “excedentare”, adică mai mari decât veniturile din dobânzi, cheltuielile cu dobânzile nu mai pot fi deduse de companii decât limitat.
O anumită dimensiune “excedentară” a costurilor de îndatorare e acceptată, fiind prevăzut un plafon pentru care cheltuielile sunt deductibile. Și aici, România e mai dură decât Directiva. La noi, plafonul va fi de doar 200.000 de euro, echivalent lei, deși Directiva prevede un plafon de 15 ori mai mare: 3 milioane de euro.
Pentru ce depășește acest plafon, deductibilitatea dobânzilor e permisă în Directivă în limita a 30% din EBITDA (venituri supuse impozitului pe profit + sume ajustate în scop de impozit pentru costurile excedentare ale îndatorării + sumele ajustate pentru depreciere și amortizare – minus veniturile neimpozabile).
În România, deductibilitatea va limitată, din nou, mai dur, la doar 10% dintr-o bază calculată astfel (diferit de indicatorul EBITDA definit de Directivă): “diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală”.
Dacă această bază de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, adică atunci când societatea nu obține profit, cheltuielile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de calcul și se reportează fără limită de timp, în anii fiscali următori, în aceleași condițiile de deducere.
Regulile sunt aplicabile și dobânzilor și pierderilor nete din diferențe de curs valutar la împrumuturi.
Excepții doar pentru entități independente și proiecte de infrastructură europene
Exceptați de la limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile sunt contribuabilii entități independente, adică aceia care nu fac parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară și nu au nici întreprinderi asociate și niciun sediu permanent, lor fiindu-le permis să deducă integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care sunt suportate acestea.
Se exclud, de asemenea, de la regulile de limitare a deductibilității, așa cum prevede și Directiva, costurile din împrumuturi luate pentru mari proiecte de infrastructură derulate de operatori europeni, mai exact “costurile excedentare ale îndatorării rezultate din împrumuturi utilizate pentru finanțarea unui proiect de infrastructură publică pe termen lung care are scopul de a furniza, de a îmbunătății, de a opera și/sau de a menține un activ de mari dimensiuni, considerat a fi de interes public general, dacă operatorii de proiect sunt înregistrați în UE, iar costurile îndatorării, activele utilizate în scopul proiectului și veniturile înregistrate de operatorii de proiect provin din/în UE. Excluderea ia în considerare atât veniturile cât și costurile aferente unor proiecte de infrastructură publică pe termen lung.”
Directiva prevedea și cazuri în care statele puteau permite contribuabililor să deducă integral costurile excedentare ale îndatorării chiar dacă făceau parte din grupuri consolidate în scopuri de contabilitate financiară, dar Guvernul României nu a considerat necesar să le preia.
Băncile, bune de plată suplimentar și pentru împrumuturile din trecut
La fel de puțin îngăduitor a fost, în transpunerea Directivei, și cu excluderea împrumuturilor contractate în trecut de la noile reguli de limitare a deductibilității, permisă statelor membre.
Ca urmare, în România, băncile nu vor mai putea deduce nelimitat cheltuielile cu dobânzile la împrumuturi luate de la băncile mamă înainte de 1 ianuarie 2018 și aflate încă în sold. Majoritatea instituțiilor de credit românești au împrumuturi subordonate și alte linii de finanțare de la băncile mamă care încă nu au fost rambursate în totalitate.
De altfel, în cazul împrumuturilor subordonate, nici nu este permisă o rambursare anticipată dacă acestea au fost luate în considerare în cerințele de capital, fiind prevăzute maturități obligatorii de cel puțin cinci ani. Raiffeisen, spre exemplu, avea în sold, la finele anului trecut, împrumuturi subordonate din anii din urmă echivalând 955 milioane de lei, marea majoritate în euro (170 mil. euro și 42 mil. franci elvețieni), deși nu a mai luat împrumuturi subordonate noi nici în 2015, nici în 2016. Cea mai mare bancă din țară, BCR, a luat împrumuturi subordonate în lei de 1,33 de miliarde de lei în 2008, 120 de milioane de euro în 2009 și câte 100 de milioane de euro în 2012, fiind sancționată anul acesta de ANAF pentru dobânzile plătite Erste Group, apreciate de Fisc ca fiind prea mari, deși Erste primise scrisoare de la Banca Centrală Europeană că, dimpotrivă, își împrumută prea ieftin subsidiara.
Guvernul României a ales să nu excludă instituțiile financiare de la limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânzile, deși Directiva transpusă prin modificarea de acum a Codului fiscal recomandă, în preambul, ca acestea să păstreze deductibilitate totală: “Deși este în general acceptat faptul că întreprinderile financiare, și anume instituțiile financiare și întreprinderile de asigurare, ar trebui, de asemenea, să fie supuse unor limitări în ceea ce privește deductibilitatea dobânzii, este, de asemenea, recunoscut faptul că aceste două sectoare prezintă caracteristici speciale care necesită o abordare adaptată nevoilor acestora. Deoarece discuțiile în acest domeniu nu sunt încă suficient de concludente în contextul internațional și al Uniunii, nu este încă posibil să se prevadă norme specifice în sectorul financiar și al asigurărilor și, prin urmare, statele membre ar trebui să le poată exclude din domeniul de aplicare al normelor privind limitarea deductibilității dobânzii.”
Nici posibilitatea unor deduceri mai mari la nivel local, luând în considerare gradul total de îndatorare al grupului din care contribuabilul face parte nu a fost preluată din Directivă. Aceasta preciza că “În cazul în care contribuabilul face parte dintr-un grup care prezintă conturi consolidate statutare, poate fi luat în considerare gradul de îndatorare al grupului în ansamblul său, la nivel mondial, pentru a acorda contribuabililor dreptul de a deduce într-o măsură mai mare costurile excedentare ale îndatorării. De asemenea, poate fi oportun să se stabilească norme pentru o clauză de salvgardare privind capitalul propriu, prin care norma privind limitarea deductibilității dobânzii să nu se aplice dacă societatea poate demonstra că raportul dintre capitalul său propriu și activele sale totale este, în linii mari, mai mare sau egal cu raportul echivalent la nivelul grupului.”
