Formularul prin care plătitorii de TVA declară toate operațiunile naționale - D394 este foarte dificil de completat și, din acest motiv, generează riscuri foarte mari de erori, spune Ioana Iorgulescu Executive Director E&Y, într-un interviu pentru Profit.ro, anticipând că, în jurul datei de 25 august, termenul limită de depunere pe noul format, va fi un nou val de nemulțumire din partea companiilor. Fiscul ar fi putut prelua modelul European de raportare SAF-T prin intermediul căruia transmiterea datelor relevante către ANAF ar fi fost mai simplă.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Noul format al declarației 394 a intrat în vigoare de la 1 iulie 2016 și trebuie depus, pentru prima oară, de către persoanele plătitoare de TVA până la termenul limită de 25 august pentru toate operațiunile desfășurate în România. Formularul, care ar fi trebuit inițial să fie introdus de la 1 aprilie, a suferit modificări în urma dezbaterilor cu mediul privat. Motivul nemulțumirii a fost volumul foarte mare de informații care trebuie raportat.
De ce ridică probleme noua declarație?
Ioana Iorgulescu explică de ce companiile consideră că această declarație ridică probleme și ce implicații au acestea pentru business. “În ceea ce privește D394, anticipez că, în jurul datei de 25 august, termenul limită pentru depunerea D394 aferentă lunii iulie (și prima pe noul format), va fi un nou val de nemulțumire din partea companiilor, pentru că D394 este foarte dificil de completat și, din acest motiv, apar riscuri foarte mari de erori”, spune directorul E&Y, Ioana Iorgulescu.
Totodată, ea consideră că formatul ar fi putut fi preluat după modelul OECD, așa cum au procedat alte țări europene, și ar fi fost mai simplu pentru mediul privat si, din experiența altor țări, eficient si pentru Fisc.
CITEȘTE ȘI Anunț ANAF: Firmele pot testa Declarația 394 înainte de 1 august 2016 “La nivel european se constată tendința de standardizare a modului de furnizare a informației către autoritățile fiscale, pe cale electronică. În acest sens, soluția OECD a fost implementarea unor jurnale predefinite (achiziții și livrări) în format electronic (xml), fișiere standard (Standard Audit File for Tax – SAF-T). Acest SAF-T a fost introdus cu succes în mai multe state membre UE (e.g. Portugalia, Luxemburg) și, de asemenea, de la 1 iulie 2016 și în Polonia, iar de la 1 octombrie va fi introdus și în Lituania. În România, acest nou formular 394 vine probabil ca un răspuns/aliniere la această tendință europeană. Însă modelul local nu s-a pliat pe practica europeană. Acest standard SAF-T ar fi putut fi preluat și de Fiscul românesc, iar pentru companii ar fi fost mult mai simplu pentru că, spre desosebire de 394, acest mod de raportare nu mai presupune compilări de date, calcule, agregări etc. Prin SAF-T s-ar fi făcut un transfer de informație la Fisc care ar fi putut să culeagă din aceste jurnale informațiile necesare (care acum sunt cerute prin intermediul noului formular 394). SAF-T aduce beneficii importante statelor membre care l-au implementat (de exemplu din punct de vedere al derulării controalelor fiscale, nu numai din punct de vedere al TVA, ci și al impozitului pe profit, al reconcilierilor datelor declarate de parteneri și identificarea unor «anomalii», posibilitatea analizei unor mostre de date și extrapolări ulterioare”), explică Ioana Iorgulescu.
Eforturi pentru companii, neclarități și riscuri
Declarația implică unele costuri pentru companii, în funcție de dimensiunea activității.
CITEȘTE ȘI ANAF demarează operațiunea de conectare a tuturor caselor de marcat la un sistem national de supraveghere “La momentul actual, companiile din România sunt nevoite să facă eforturi pentru adaptarea sistemelor informatice pentru a răspunde cerințelor declarative prin D394. Sunt companii cu activități foarte complexe și care au sute sau mii de facturi, bonuri fiscale pe care trebuie să le adune și să genereze rezultatul în 394. Problema este că încă sunt aspecte neclare în modul de declarare, de exemplu a plajei de numere pentru facturile emise. Este clar că în D394 se declară numai operațiuni locale (care au locul pe teritoriul României). Ori dintr-o plajă de numere (consecutive) de câteva sute sau mii de facturi, unele pot fi emise pentru operațiuni locale, altele pentru livrări intracomunitare sau exporturi sau altele pentru operațiuni care nu sunt purtătoare de TVA. Plaja de numere trebuie declarată numai pentru facturile care se referă la operațiuni locale. Și atunci cum se pot declara numai aceste plaje de numere de facturi? Efectiv, efortul administrativ al firmelor ar fi foarte mare în cazul în care ar trebui să declare plaja de numere factură cu factură. La un asemenea volum de date, erorile sunt frecvențe. Erau și până acum, dar numărul lor va crește. Ce se va întâmpla, de exemplu, în cazul unui control fiscal pentru rambursarea TVA? Dacă sunt multe inadvertențe față de ceea ce au declarat în D394 partenerii de afaceri ai companiei supuse verificării, controlul se poate întrerupe pentru a se face un control încrucișat la aceștia. Prin urmare, durata controlului (care și așa este mare) poate să crească”, precizează consultantul E&Y.
Schimbările în administrarea fiscală impun și companiilor un efort financiar și logistic pe care acestea îl apreciază ca fiind excesiv.
“Pe de altă parte, în 394 trebuie declarate și operațiuni cu persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA. De exemplu, trebuie declarate achiziții efectuate în baza unui contract de închiriere (de exemplu pentru un bun imobil) încheiat cu o persoană fizică. Scopul este tocmai de a identifica acele persoane fizice care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA deși ar trebui (de ex pt că au depășit plafonul cifrei de afaceri). Cu alte cuvinte, completăm o serie de informații în această declarație ca Fiscul să depisteze persoanele care nu se înregistrează și nu plătesc TVA. Înțelegem că este necesară furnizarea către autoritățile fiscale a cât mai multor informații pentru ca acestea să își poată pune la punct o bază de date în vederea efectuării de controale și analize de risc. Este totuși un efort administrativ foarte mare preluat de companii", spune consultantul.
Este așteptată, în același timp, implementarea proiectului de interconectare a memoriilor caselor de marcat electronice fiscale la server-ul ANAF, modificări preconizate să fie efectuate progresiv, din cursul anului 2016 până în 2018, și care presupun alocarea unor resurse financiare semnificative din partea companiilor.
"Totuși prin implementarea noului formular 394, se solicită companiilor să aloce (din nou) resurse pentru adaptarea sistemelor informatice pentru a putea declara niște informații pentru o perioadă scurtă de timp (o jumătate de an/un an). Pentru că, după ce interconectarea memoriilor caselor de marcat la server-ul ANAF va fi funcțională, cerintele din 394, cu privire la declararea bonurilor fiscale, nu vor mai fi necesare și ar trebui să fie excluse din D394. În concluzie, D394, după numeroase discuții, a intrat în vigoare fără modificări esențiale. Singura noutate (de apreciat) este deschiderea ANAF pentru dialog și sprijin, dar numai în ceea ce privește testarea functionării, o serie de clarificări /explicații referitoare la aplicarea și completarea ei. Pe fond, este în linii mari aceeași declarație care a suscitat nemulțumiri. Acum, companiile sunt puse în fața unui fapt împlinit și caută soluții să se adapteze la noile cerințe și să poată depune declarația la 25 august”, punctează Ioana Iorgulescu.
Declarația 394 este, din cauza poverii administrative și a costurilor, plasată pe primele locuri în topul problemelor birocratice reclamate pe site-ul maisimplu.gov.ro, pe care Guvernul s-a angajat să le rezolve prin punerea lor în dezbatere publică.
