Multilateralismul rămâne cea mai bună variantă

Abilitățile de guvernare și conducere demonstrate de Statele Unite în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial sunt bine cunoscute.

America a fost puterea politică, economică și militară predominantă a lumii și, în loc să se folosească de poziția sa pentru a-i penaliza pe învinși și a cere reparații, a contribuit la planificarea și fondarea unor instituții multilaterale de guvernanță globală care să ofere tuturor țărilor un loc la masă.

În cadrul acestei noi ordini internaționale, reconstrucția postbelică și dezvoltarea economică urmau să fie finanțate prin intermediul Băncii Mondiale, în timp ce sistemul comercial internațional urma să fie sprijinit de statul de drept prin intermediul Acordului General pentru Tarife și Comerț și al celui care i-a urmat, Organizația Mondială a Comerțului. Fondul Monetar Internațional a fost însărcinat cu asigurarea stabilității financiare globale, iar organizații precum precum Organizația Națiunilor Unite și NATO au oferit cadre pentru a aborda tensiunile geopolitice.

Această lume bazată pe reguli a menținut pacea și a stimulat prosperitatea. Nu au mai existat conflicte armate la nivel mondial și, datorită piețelor deschise și nu au mai existat conflicte armate la nivel mondial și, datorită piețelor deschise și sistemului comercial global, multe țări sărace au reușit să se dezvolte în mod considerabil prin îmbunătățirea substanțială a nivelului de trai al populației lor. Între timp, majoritatea economiilor avansate  au obținut îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește sănătatea, speranța de viață, educațiea și reducerea a sărăciei.

Toate aceste realizări au fost rezultatul multilateralismului. Cu siguranță, SUA au fost și sunt încă liderul de facto al acestei ordini globale. Dar din moment ce reprezintă mai puțin de 5% din populația mondială [2] și doar aproximativ o cincime [3] din PIB-ul global, nu este suficient de mare ca pur și simplu să dicteze lucrurile tuturor. În schimb, ea se bazează pe sprijinul din partea aliaților pentru a-și promova obiectivele și interesele pe scena mondială.

După 70 de ani de pace relativă și prosperitate în creștere, administrația Trump a respins multilateralismul ca o chestiune de principiu. În consecință, a desființat [4] Parteneriatul Trans-Pacific, un parteneriat pe deplin negociat, centrat pe SUA, încheiat de 12 state din zona Pacificului. A lansat un război comercial împotriva Chinei, impunând unilateraltarife vamale ridicate la importurile chinezești, încălcând normele OMC [5]. Și a a slăbit și mai mult OMC, împiedicând funcționarea corpului de soluționare a litigiilor [6] și introducând noi măsuri protecționiste [7] pe motive incerte de securitate națională.

Urmărind toate aceste măsuri în mod unilateral, administrația Trump s-a împușcat singură în picior. Dacă ar fi vrut să contracareze China, ar fi avut un succes mai mare dacă ar fi lucrat multilateral prin intermediul OMC.

Mulți observatori au sperat și au crezut că administrația președintelui american Joe Biden va inversa politicile izolaționiste și protecționiste ale lui Trump și va adopta o poziție mai internaționalistă. Din nefericire, în schimb, a continuat pe aceeași cale [8]. Nu numai că majoritatea tarifelor vamale impuse de Trump împotriva Chinei rămân în vigoare, dar SUA a introdus acum o politică industrială de amploare [9] pentru a subvenționa anumite industrii naționale și a discrimina restul lumii.

În timp ce invazia Rusiei în Ucraina a intensificat nevoia de multilateralismului, a întărit, de asemenea, eforturile administrației Biden de a proteja economia SUA de concurența străină. În mod evident, aceste două impulsuri sunt în conflict. SUA are nevoie de partenerii și aliații săi - în special europeni - pentru a se asigura că sprijinul său pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei sunt eficiente. Cu toate acestea, prin urmărirea unor măsuri economice auto-suficiență economică, aceasta discriminează [10] împotriva exporturilor acestor țări.

Printre altele, administrația Biden a căutat și a obținut [11] aprobarea Congresului pentru a finanța achizițiile pentru producție și consum de semiconductori, baterii, vehicule electrice și multe altele în SUA. Consumatorii americani au dreptul la un credit fiscal de 7.500 de dolari [12] pentru achiziționarea unui vehicul electric, cu condiția ca acesta să îndeplinească cerințele privind conținutul fabricat în SUA; iar guvernul federal va subvenționa producția de noi baterii pentru vehicule electrice în valoare de 7 miliarde de dolari [13]. De asemenea, 39 de miliarde de dolari [9] au fost alocate pentru construcția de noi instalații de semiconductori în SUA.

Întrucât aceste subvenții vor oferi producătorilor americani un avantaj artificial în materie de costuri față de omologii lor străini, administrația Biden reproduce politicile protecționiste de care SUA se plânge de mult timp atunci când alte țări le adoptă. Mai mult, companiile străine semnalează deja [14] că și-ar putea amplasa noile fabrici în SUA, unde pot beneficia de avantajele suplimentare.

Aliații și partenerii comerciali ai SUA consideră, în mod firesc, aceste mișcări [15] ca fiind potrivnice intereselor lor și normelor OMC. În situația actuală, Statele Unite conduc riscul de a declanșa un nou război comercial.

Desigur, aprovizionarea cu anumite produse trebuie să fie asigurată în mod rezonabil, iar unele tehnologii trebuie să fie restricționate altor țări, deoarece au importanță militară evidentă. Dar modalitatea prin care acestea pot să nu ajungă pe mâini greșite este colaborarea cu țările prietene prin intermediul unor acorduri multilaterale. În cazul semiconductorilor [16], este foarte puțin probabil cavreo țară să poată ajunge la autosuficiență fără a suporta costuri prohibitive.  În multe alte probleme - inclusiv în ceea ce privește mediul și sănătatea publică - multilateralismul rămâne esențial pentru a atinge obiective globale comune.

Normele multilaterale bazate pe principiul comerțului liber reprezintă încă cea mai bună abordare pentru gestionarea fluxurilor internaționale ale majorității produselor de bază. Și chiar și atunci când preocupări reale de securitate națională împiedică o abordare globală, unilateralismul nu este răspunsul. Politicile multilaterale ar fi în cele din urmă mult mai bune și mai puțin costisitoare, atât în ceea ce privește menținerea sprijinul diplomatic din partea aliaților, cât și în promovarea obiectivelor economice ale SUA.

Anne O. Krueger, fost economist șef al Băncii Mondiale și fost prim director general adjunct al Fondului Monetar Internațional, este Senior Research Professor de Economie internațională la Johns Hopkins University School of Advanced International Studies.

Copyright: Project Syndicate, 2023.
www.project-syndicate.org [17]

Linkuri:
------
[1] http://ednet.project-syndicate.org/cms/cms.cgi?cmsid=76633bfe479688c6616f2272c8246e5
[2] https://www.worldometers.info/world-population/us-population/
[3] https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=US-1W
[4] https://www.cfr.org/backgrounder/what-trans-pacific-partnership-tpp
[5] https://www.theguardian.com/world/2020/sep/16/trump-attacks-wto-after-it-says-us-tariffs-on-china-broke-global-trade-rules
[6] https://www.piie.com/blogs/trade-and-investment-policy-watch/why-did-trump-end-wtos-appellate-body-tariffs
[7] https://www.cato.org/policy-analysis/protectionism-or-national-security-use-abuse-section-232
[8] https://edition.cnn.com/2022/01/26/politics/china-tariffs-biden-policy/index.html
[9] https://www.whitehouse.gov/briefing-room/statements-releases/2022/08/09/fact-sheet-chips-and-science-act-will-lower-costs-create-jobs-strengthen-supply-chains-and-counter-china/
[10] https://www.reuters.com/business/eu-talks-with-us-over-new-ira-law-trade-issues-2022-11-03/
[11] https://www.theverge.com/2022/8/9/23298147/biden-chips-act-semiconductors-subsidies-ohio-arizona-plant-china
[12] https://www.irs.gov/credits-deductions/credits-for-new-clean-vehicles-purchased-in-2023-or-after
[13] https://www.utilitydive.com/news/doe-battery-manufacturing-minerals-processing-award/634562/
[14] https://www.cnbc.com/2023/02/13/uk-semiconductor-strategy-chip-firms-threaten-to-move-overseas.html
[15] https://www.washingtonpost.com/politics/2022/10/11/biden-faces-allies-ire-ira/
[16] https://www.simonandschuster.com/books/Chip-War/Chris-Miller/9781982172008
[17] http://www.project-syndicate.org