Banca Centrală Europeană a raportat recent [2] prima sa pierdere operațională anuală din 2004 încoace. Pierderile sale pentru 2023 s-au ridicat la 1,3 miliarde de euro (1,41 miliarde de dolari), în urma eliberării a 6,6 miliarde de euro din provizionul pentru riscuri financiare. În tratamentul său contabil al acestei pierderi, BCE se bazează pe același truc înșelător ca și Consiliul Rezervei Federale al SUA, care a inventat o categorie de "active amânate" pentru a face față pierderilor excesive.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
După cum explică comunicatul de presă al BCE [2], această pierdere "va fi reportată în bilanțul BCE pentru a fi compensată cu profiturile viitoare". Acest lucru înseamnă că o pierdere a fost înregistrată ca activ pozitiv, chiar dacă alternativa rezonabilă ar fi fost să o înregistreze ca profit nerepartizat negativ în secțiunea de capitaluri proprii din pasivul bilanțului. Capitalul propriu net total - suma capitalului vărsat, orice sume deținute în fondurile de risc financiar și de rezervă generală, conturile de reevaluare, orice pierderi acumulate din anii precedenți și orice profit/(pierdere) pentru anul respectiv - ar trebui să se regăsească în partea de pasiv a bilanțului.
De asemenea, Fed înregistrează pierderi care ar duce capitalul său net sub o valoare-prag, fie ca activ pozitiv [3] ("activul amânat") fie ca pasiv negativ [4] în bilanțul său. În propriile cuvinte [5]:
"Legea privind Rezervele Federale impune băncilor de rezerve să remită câștigurile excedentare către Trezoreria SUA după ce se asigură costurile de funcționare, plățile de dividende și orice sumă necesară pentru menținerea excedentului. În timpul unei perioade în care veniturile nu sunt suficiente pentru a asigura aceste costuri, se înregistrează un activ amânat. Activul amânat reprezintă valoarea câștigurile nete pe care băncile de rezervă vor trebui să le realizeze înainte de reluarea remiterilor către Trezoreria SUA."
Urmând această logică, de ce să nu permitem unei companii private deținute de acționari să includă pierderile care ar duce capitalul firmei sub un anumit nivel de prag ca activ amânat (sau pasiv negativ) în bilanț? La urma urmei, compania privată este obligată să trimită profiturile excedentare acționarilor săi, după contabilizarea veniturilor din exploatare. costurile de exploatare, serviciul datoriei și orice sumă necesară pentru a menține un excedent. Activul amânat al companiei ar fi valoarea câștigurilor nete viitoare pe care companiei ar trebui să realizeze înainte de a relua plata dividendelor către acționarii săi. În mod evident, aceasta ar fi o situație economică și financiară absurdă.
Cel puțin BCE raportează în mod corespunzător [6] profitul/pierderea atunci când face publice modificările la totalul capitalului său net. Capitalul propriu net a fost de 51,6 miliarde de euro la sfârșitul anului 2022 și de 44,5 miliarde de euro la sfârșitul anului 2023. Majoritatea titlurilor de valoare deținute de către BCE și Fed nu sunt evaluate la prețul pieței, ci la prețul amortizat (istoric). În cazul BCE, aceasta include toate instrumentele financiare deținute în scopuri de politică monetară. La sfârșitul anului 2023, titlurile de valoare deținute de către BCE în cadrul Programului privind piețele de titluri de valoare, al Programului de achiziționare de active și Programului de achiziții de urgență din pandemie valorau cu 39,9 miliarde de euro mai puțin [6] la valoarea de piață decât la costul amortizat, lăsând BCE cu un capital propriu pozitiv de 4,6 miliarde euro, cu active evaluate la prețul pieței valoare de piață. La sfârșitul anului 2022, ar fi existat un capital negativ de 7,9 miliarde euro la valoarea de piață.
Aceste reduceri la valoarea justă sunt surprinzător de scăzute. Nu am putut să obțin pierderile nerealizate cumulate pentru Eurosistem, dar pierderile nerealizate cumulate ale Fed au fost de 1.300 de miliarde de dolari [3] la 30 septembrie 2023. Activul amânat la la acea dată era de 105,9 miliarde de dolari. Valoarea raportată de Fed, de 42,7 miliarde de dolari, a capitalului totaldee se transformă, prin urmare, într-o "valoare justă și fără activ amânat" de - 1.365,1 miliarde de dolari.
Ce spun băncile centrale despre acest lucru? Potrivit BCE [2], aceasta "poate funcționa în mod eficient și își poate îndeplini mandatul principal de menținere a stabilității prețurilor, indiferent de eventualele pierderi". Fed nu doar face aceeași afirmație [7], dar adaugă și că pierderile nu pot fi o amenințare la adresa solvabilității sale: "Un rezultat net negativ, precum și crearea unor active nete corespunzătoare nu afectează capacitatea Rezervei Federale de a conduce politica monetară sau de a-și îndeplini obligațiile financiare".
E adevărat, deoarece BCE și Fed au datorii neglijabile denominate în monedă străină, acestea pot oricând să tipărească monedă națională pentru a-și îndeplini obligațiile financiare.
Dar, dacă pierderile sunt suficient de mari (pierderi realizate de 1.300 de miliarde de dolari ar fi o chestiune serioasă), seniorajul necesar pentru a evita insolvența ar putea amenința stabilitatea prețurilor.
În egală măsură, dacă pierderile sunt suficient de mari, singura modalitate prin care banca centrală își poate îndeplini obligațiile financiare și mandatul de stabilitate a prețurilor este un transfer financiar net de la beneficiarul (beneficiarii) său (săi).În cazul Fed, acesta ar fi Trezoreria SUA. În cazul BCE, ar fi vorba de cele 20 de bănci centrale ale statelor membre ale zonei euro și de beneficiarii efectivi (adică autoritățile fiscale naționale).
Însă Trezoreria SUA nu are niciun acord de salvare sau recapitalizare cu Fed (spre deosebire de Banca Angliei, care are un acord exemplar de recapitalizare cu Trezoreria Majestății Sale). În mod similar, este posibil ca băncile centrale naționale din întreaga zonă euro să nu fie în măsură să recapitalizeze BCE fără a crește tipăririle la o scară care să amenințe stabilitatea prețurilor (o mișcare care ar trebui să fie autorizată de către Consiliul guvernatorilor BCE). În plus, voința și capacitatea autorităților fiscale naționale din zona euro de a veni în ajutorul băncilor centrale naționale și a BCE sunt în cele din urmă necunoscute.
Willem H. Buiter, fost economist-șef la Citibank și fost membru al Comitetului de politică monetară al Băncii Angliei, este un consilier economic independent.
Copyright: Project Syndicate, 2024.
www.project-syndicate.org [8]
[1] http://ednet.project-syndicate.org/cms/cms.cgi?cmsid=76633bfe479688c6616f2272c8246e5
[2] https://www.ecb.europa.eu/press/pr/date/2024/html/ecb.pr240222~2e8045adc3.en.html
[3] https://www.federalreserve.gov/aboutthefed/files/quarterly-report-20231117.pdf
[4] https://www.federalreserve.gov/releases/h41/current/h41.htm#h41tab9
[7] https://www.federalreserve.gov/publications/files/balance_sheet_developments_report_202305.pdf
