Ați auzit despre rata solvabilității? Ce se întâmplă, e greu să vorbim de raportul dintre capital și active ponderate cu diverse clase de risc în locuri în care e de neînțeles utilitatea instrumentelor simple, precum cardul sau contul bancar?!
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Dacă se observă așa ceva, poate că ar fi bine să revenim la cazul ipotetic al unui sistem bancar ce are mult capital importat dintr-o țară cu rating junk. La un moment dat, capitalul provenit din respectivul stat domina sectorul, dar, acum, acționarii nu prea mai au de unde să-l furnizeze, chiar dacă băncile lor sunt în bună stare de funcționare.
Și adăugam, când am scris pentru prima oară despre acel caz, ipotetic, că, atunci când se acumulează credite neperformante, acționarii trebuie să suplimenteze capitalul pentru ca solvabilitatea să nu scadă sub un anumit nivel și supraveghetorul să-i mai lase să funcționeze. Da, numai că instituțiilor de credit nu le trebuie doar asta, ci și linii de finanțare, fiindcă în măsura în care de la băncile mamă cu probleme la ele în țară nu pot procura resurse, și nici de piața pe care activează, degeaba stau ele bine în rata solvabilității, dacă nu pot acorda împrumuturi.
Bineînțeles că toată lumea și-ar dori să vină acționari care să aducă banking proaspăt, chiar și de pe piețe emergente, ori să vină bani, de ce nu?!, de pe piața de capital, dar dacă nu apar investitorii, pentru că mediul de afaceri a redevenit ostil, ce-i de făcut?
Soluția veche, proactivă, oferită la jumătatea verii, în acel articol, era compusă din două sintagme: bridge bank și bail-out.
Deci, ca să se instaureze încrederea în sistemul dintr-o țară, desigur, ipotetică, e necesar să existe niște bani de rezervă pregătiți de la buget. Cu sublinierea că, deși rata solvabilității se plasează în parametri, în situația managementului actual, când există posibilitatea deprecierii ireparabile a unui activ, se poate instaura riscul sistemic.
După care, când managementul dovedește că are capacitatea să readucă performanța, statul se retrage și instituțiile sunt redate sectorului privat.
