Autori

Oare ce-o face francul francez în timpul în care trebuie să rămână în umbra euro? Nu e el invidios pe succesul francului elvețian? Asta e egalitate și fraternitate, să stai fără libertate sub poala monedei unice?

Un cunoscut om de afaceri al cărui business s-a dovedit in corpore falit, dar el e prosper pe persoană fizică, sugera - în urmă cu cinci ani - că românii, care n-au furat, nu i-a dus capul s-o facă, nu că n-ar fi vrut.

După cum am arătat și în alte articole, ceea ce i-a lipsit României în anii 90 a fost un ansamblu de reforme radicale de tip terapie de șoc, așa cum a implementat Polonia. Cu prețul unor suferințe acute, însă pe o perioadă relativ scurtă de timp, economia poloneză s-a eliberat în bună măsură de balastul comunist și a câștigat masiv productivitate și competitivitate.

Am avut la un moment dat un șef, la un ziar, care spunea: Exprimă-te simplu, ca să înțeleagă și mama! Mereu am fost tentat să-i spun: Trimite-o pe mama ta la școală! Dar n-am făcut-o, fiindcă femeia n-avea nicio vină, el nu înțelegea noțiunile de bază, deși patronul avusese curajul să-l pună să conducă o publicație.

După cum am mai scris, nici măcar Francis Fukuyama însuși nu mai crede în așa-numitul „sfârșit al istoriei”, anume că sistemul occidental format din democrație parlamentară și economie de piață s-a instaurat definitiv la „cârma” umanității. Dar m-am mai gândit că motivul e de fapt acela că ceea ce Fukuyama și cam toată lumea numește "economie de piață" nu e decât un soi de "etatism cu față umană".