Autori

În momentul de față economia se dezvoltă rapid și atinge parametri record, în condițiile în care există o evidentă problemă de redistribuire a veniturilor la nivelul populației și se încearcă direcționarea lor în cantitate cât mai mare spre cheltuielile bugetare.

Puținii economiști cu expertiză pe care-i are România nu au încredere în inițiativele clasei politice. Aceasta nu e în măsură să aibă o abordare consecventă nici măcar atunci când exponenții ei pozează în specialiști. Iar asta se vede în incoerența și discreționarismul cadrului legislativ. Pentru că de aceea se și numește legislație cu dedicație.

“Serioasă, elegantă, văduvă…” sau “prezentabilă, credincioasă, singură...” ori “stilată, divorțată, licențiată …” doresc căsătorie/relație cu “…intelectual, nefumător, auto... ”. Din câte se observă bărbații sunt căutați mai ales pentru că-s intelectuali. Dar întrebarea e ce înseamnă asta? Să ai studii superioare?

De când ne știm, la școală învățătura e organizată pe materii separate. Asta încă din prima clasă primară. Cu timpul, pe măsură ce avansăm spre gimnaziu, liceu și facultate, materiile nu fac decât să se înmulțească și să se specializeze tot mai mult. După ora de română, ieșim în pauză, ne facem mintea tabula rasa, după care intrăm la ora de matematică, pentru ceva cu totul diferit, și tot așa. Ziua, ca și cunoașterea, ne este fracturată. Nici nu ne imaginăm că între toate aceste materii există, poate, o legătură de profunzime, care ar trebui să ne fie revelată. Nici nu ne închipuim că lucrurile ar putea sta și altfel și că au și stat altfel, altădată.

Am scris de curând un text numit „Binomul Rusia –Turcia este marea provocare pentru Uniunea Europeană”, în care mă întrebam care sunt adevărații dușmani ai UE, Rusia și Turcia, sau Statele Unite. În respectivul material trăgeam concluzia că acolo unde nu exercită influență socialismul pervertit al rușilor, cum e cazul țărilor din sud, încearcă să o facă liberalismul turcesc, ce „arbitrează” tarele democrației și drepturile minorităților. Chiar dacă cele două componente ale binomului sunt diferite din punct de vedere al accepțiunii economice, ceea ce le unește e slăbiciunea UE, venită din inconsistența principiilor economice, sociale și politice pe care le aplică.