Autori

Monetariștii, deși mai favorabili pieței libere decât keynesienii, nu au o soluție diferită față de aceștia din urmă privind ieșirea din criză. Primii văd salvarea în pomparea de bani de către banca centrală, ceilalți în programele de lucrări publice realizate de guvern.

Papa Francisc și-a făcut un obicei din a ataca ciclic capitalismul și proprietatea privată. Mai mult, o face utilizând inclusiv termeni extrem de circumscriși ideologic, cum ar fi "neoliberalism".

Bitcoin și criptomonedele în general sunt considerate seducătoare mai ales pentru imaterialitatea lor, faptul că se confundă, practic, cu rețeaua de coduri care le generează și în interiorul căreia sunt tranzacționate. Și totuși, se pare că acest statut de “frumoasă fără corp” este și cea mai mare slăbiciune a monedelor virtuale.

Înțeleg că băncile unde statul e acționar majoritar, precum CEC și Eximbank, e nevoie să susțină economia. Acestea trebuie folosite pe termen scurt pentru a împinge programele în economie. Pe termen mediu și lung există o strategie pentru întreg pachetul de instituții financiar-bancare pe care îl are statul.

În cartea lor din 1959, Principiul lui Peter, Laurence J. Peter și Raymond Hull argumentează că orice persoane care avansează în structura unei organizații bazate pe principii ierarhice o poate face până la ceea ce ei au numit "nivelul maxim de incompetență". Teoria s-a vrut inițial a fi o reinterpretare umoristică a faimosului "principiu al plăcerii" din psihanaliză, dezvoltat de Sigmund Freud, însă a ajuns să fie luată extrem de serios în știința managementului.