Autori

Pe canalele de comunicare oficiale și semioficiale ni se servește constant, aproape obsesiv, o falsă dilemă, caracterizată în plus cu epitete crâncene precum "vitală", "existențială" sau "de viață și de moarte": stoparea sau măcar frânarea ritmului de escaladare a infectărilor cu coronavirus versus necesitatea de a nu sufoca complet economia cu restricțiile determinate de prima exigență.Ambalarea sub formă de dilemă e de altfel ipocrită, pentru că mesajul care se vrea transmis e de fapt că trebuie să oprim tot, să ne încuiem în case și să așteptăm ca autoritățile să câștige meciul cu pandemia.

Unde-i lege, nu-i tocmeală, și cine nu se supune normei juridice poate fi condamnat și să stea ani buni în pușcărie. În același timp însă o serie de juriști și filosofi susțin că norma juridică, nu trebuie să încalce norma morală. Se ține cont de asta în România? Păi, nu prea.

Le e mai bine popoarelor din Africa și Asia după primăvara arabă? Dar presei românești după eliminarea mogulilor? Simt prosperitatea negrii din Zimbabwe și din Africa de Sud după renunțarea la apartheid? Păi, dacă națiunile sau categoriile exemplificate nu se bucură de o soartă mai bună înseamnă că avea dreptate Gustave Le Bon.