Tranziția energetică este procesul de trecere de la combustibilii fosili și alte surse de energie cu conținut ridicat de carbon către alternative mai durabile și cu emisii scăzute de carbon. Acest proces este urmare a preocupărilor globale legate de schimbările climatice, de securitatea energetică și de sustenabilitatea mediului. Tot aceste motive stau la baza politicilor publice și măsurilor corporatiste care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atenuând astfel schimbările climatice și riscurile asociate.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Totodată, tranziția energetică încurajează inovația și progresele tehnologice în producția, stocarea și distribuția energiei. Ceea ce ar trebui să conducă la creștere economică și la crearea de locuri de muncă în industriile emergente precum energia regenerabilă și eficiența energetică. Iar prin diversificarea surselor de energie, prin tranziția către un mix de surse de energie, inclusiv surse regenerabile, nucleare și gaze naturale, se poate crea un sistem energetic mai rezistent și mai fiabil, reducând impactul întreruperilor aprovizionării. Națiunile care investesc în tehnologii și politici de energie curată se pot poziționa astfel ca lideri într-o nouă economie globală.
Dar nu se poate vorbi de tranziție energetică dând la o parte o sumă de riscuri asociate care trebuie gestionate cu înțelepciune de guvern prin politici eficiente, prin stimularea investițiilor companiilor producătoare și prin cooperare regională, dacă nu chiar internațională.
În primul rând, trecerea brutală de la combustibilii fosili poate avea consecințe economice nefaste, inclusiv pierderi masive de locuri de muncă și potențiale creșteri semnificative ale costurilor pentru consumatori în timpul tranziției, provocând o reală perturbare economică. Totodată, unele surse de energie regenerabilă, cum ar fi eolianul și solarul, sunt intermitente și pot fi mai puțin fiabile decât combustibilii fosili, ceea ce poate reprezenta provocări pentru menținerea unei aprovizionări stabile cu energie.
Apoi, tranziția către energie curată necesită investiții semnificative în modernizarea și extinderea infrastructurii și rețelelor energetice, care pot fi costisitoare și consumatoare de timp, iar producția de tehnologii de energie curată se bazează adesea pe minerale și materiale critice, a căror disponibilitate nu este totdeauna sigură, fiind adesea obiectul unor tensiuni geopolitice ce pot duce la blocaje în aprovizionare. Mai apare și riscul de exacerbare a sărăciei energetice, prin creșterea costurilor cu energia pentru mulți dintre consumatori.
Deloc în ultimul rând, incertitudinea politicilor și reglementărilor și inconsecvența reglementărilor energetice au ca efect major generarea unui grad ridicat de nesiguranță în rândul investitorilor și provoacă perturbări grave în sectorul energetic. Dacă guvernele pun în aplicare reglementări haotice sau prea stricte pentru a limita emisiile de carbon și pentru a promova energia regenerabilă, aceste reglementări pot crește costurile de conformitate și reduc competitivitatea producției de energie pe bază de combustibili fosili. Companiile energetice au adesea investiții semnificative în rezerve de combustibili fosili, în infrastructură și în centrale electrice. Dacă aceste active devin neeconomice din cauza scăderii cererii sau a modificărilor de reglementare, vor conduce la pierderi financiare semnificative atât pentru companii cât și pentru statul-gazdă. Iar impunerea mecanismelor de stabilire a prețului carbonului - cum ar fi taxele pe carbon sau sistemele de comercializare a cotelor de emisii - poate majora costul producției de energie cu consum intens de carbon și poate eroda și mai mult marjele de profit. Din aceasta nu pierd doar companiile ci și statele pe teritoriul cărora activează acești producători de energie, principali plătitori de taxe și impozite.
Ritmul și succesul tranziției energetice depind astfel de o combinație de reglementări inteligente obținute prin dialog cu producătorii de energie, de progrese tehnologice, de voință politică și de sprijin public. Recent, ministrul energiei Sebastian Burduja sublinia că România se află “într-un punct critic cu tranziția energetică”, dar și “în pragul unei revoluții energetice”.
Așadar, acceptând că ne aflăm într-un punct critic, este nevoie de multă înțelepciune în reglementare pentru a reuși un salt revoluționar în tranziția energetică.
Daniel Apostol este director general al Federației Patronale de Petrol și Gaze
