Reacția este transmisă după ce Profit.ro a anunțat că Guvernul a avut pe agenda ședinței de azi o hotărâre inițiată de MAE prin care este propusă retragerea statutului de utilitate publică recunoscut Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI), prezidată de Adrian Năstase.
Argumentul invocat este că ADIRI nu mai îndeplinește obligațiile de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea .
Hotărârea nu a fost adoptată în ședința de de azi, dar purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu, a precizat pentru Profit.ro că decizia a fost amânată pentru a fi completată nota de fundamentare a proiectului, iar acesta va reveni pe agenda unei ședințe viitoare.
Ministrul de Externe, Oana Țoiu, confirmă că a decis retragerea statutului de utilitate publică al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.), pentru că nu mai îndeplinește de 7 ani criteriile legale. Decizia MAE trebuie formalizată în ședință de guvern prin hotărâre de guvern și va fi reintrodusă pe ordinea de zi în următoarea ședință a Guvernului, mai spune ministrul.
Mesajul lui Adrian Năstase
"Era o prioritate a politicii externe românești și a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului de utilitate publică a acestei asociații?
Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI) este una dintre cele mai importante instituții academice și diplomatice create în România în perioada postbelică pentru studiul dreptului internațional, al relațiilor internaționale și al istoriei diplomației românești.
Înființată oficial în anul 1966, ADIRI a reunit, de la început, elite ale diplomației, ale mediului universitar și ale conducerii politice și culturale românești.Era oare o prioritate a politicii externe românești și a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului său de utilitate publică? Acum, când se împlinesc 60 de ani de la inființarea sa?
Înființarea ADIRI
Ședința inaugurală a ADIRI a avut loc la București în martie 1966, în prezența unor personalități de prim rang ale statului român.
Relatarea publicată în ziarul Scânteia din 16 martie 1966 arată dimensiunea instituțională și politică a proiectului.
La reuniune au participat:
Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe;
Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat;
Adrian Dimitriu, ministrul justiției;
Vasile Vlad, șeful Secției Relațiilor Externe a CC al PCR;
academicienii Constantin Daicoviciu și Athanase Joja;
Mircea Malița;
reprezentanți ai diplomației, culturii și mediului științific românesc.
Asociația a fost concepută că un cadru academic și profesional dedicat:
studiului dreptului internațional;
relațiilor internaționale;
istoriei relațiilor și diplomației românești.
Potrivit documentului inaugural, scopul ADIRI era:
„analiză și interpretarea principiilor de politică externă ale țării noastre”, precum și promovarea „legalității internaționale” și a relațiilor internaționale bazate pe pace și cooperare.
Prima conducere
Adunarea generală a ales drept:
președinte de onoare: Ion Gheorghe Maurer;
președinte: prof. dr. Traian Ionașcu, director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei RSR.
Vicepreședinți au devenit:
Corneliu Mănescu;
prof. dr. Grigore Geamănu;
acad. Constantin Daicoviciu.
Funcția de secretar general i-a revenit lui Mircea Malița, adjunct al ministrului afacerilor externe.
Consiliul executiv avea 21 de membri și era structurat pe trei mari secții:
Secția de drept internațional;
Secția de relații internaționale;
Secția de istoria relațiilor internaționale și a diplomației.
Printre conducătorii secțiilor se aflau:
Mihail Ghelmegeanu – Secția de drept internațional;
George Macovescu – Secția de relații internaționale;
acad. Andrei Oțetea – Secția de istoria diplomației.
Director al ADIRI a fost o lungă perioadă de timp, Nicolas Fotino – despre care am scris adeseori pe blogul meu, că și despre cei care au condus în anumite perioade mai apropiate secțiile Asociației – Ioan Mircea Pașcu, Dan Mircea Popescu, Adrian Severin, Vasile Secăreș, Silviu Brucan.
Revista ADIRI
Încă de la fondare, ADIRI și-a propus să publice rezultatele cercetărilor sale într-o revistă științifică de specialitate – Revista română de studii internaționale, pub;icată în română și în limbi străine. Redactor responsabil al revistei Asociației a fost ales, inițial, Grigore Geamănu.
Această tradiție editorială a continuat prin Revista Română de Drept Internațional (Romanian Journal of Internațional Law – RRDI), publicăție asociată Secției de Drept Internațional a ADIRI și ramurii române a Internațional Law Association (ILA).
Revista a devenit una dintre principalele platforme românești dedicate:
dreptului internațional public;
jurisprudenței internaționale;
dreptului european;
diplomației juridice;
practicii României în organizațiile și instanțele internaționale.
Și să nu uit, prin 2002, biblioteca ADIRI a fost transferată MAE.
ADIRI și școala românească de drept internațional
De-a lungul timpului, ADIRI a funcționat că un spațiu de întâlnire între:
diplomați;
profesori universitari;
cercetători;
juriști specializați în drept internațional;
experți în politică externă.
Organizația a avut legături importante cu Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română șic cu principalele universități din țară.
În ultimii ani, Secția de Drept Internațional a fost asociată cu nume importante ale diplomației românești, printre care Bogdan Aurescu, președinte al Secției de Drept Internațional a ADIRI.
Trebuie să precizez că formulă de asociație „umbrelă” pentru cercetătorii și experții în politică externă care a funcționat, în condițiile cunoscute de dinainte de 1989, nu au mai permis o activitate „centralizată” în cadrul unei asociații naționale. Practic, după 1989, s-au format numeroase centre de analiză politică, think-tank-uri de diferite feluri, ONG-uri diverse – care nu mai acceptau o condonare într-o asociație cu regulile ADIRI.
Așa incât, încetul cu încetul, ADIRI și-a pierdut relevanța națională și internațională, activitățile sale fiind concentrate în intâlnirile restrânse organizate de regretatul ambasador Lupeș.
În istoria diplomației românești, ADIRI rămâne, insă, în opinia mea, una dintre instituțiile care au contribuit decisiv la formarea și afirmarea școlii române de drept internațional dar și la formarea a numeroși diplomați. Părintii unora dintre cei care conduc astăzi MAE frecventau activitățile Asociației.
Sigur, acel format nu mai era cel mai potrivit pentru lumea academică actuală. Dincolo de toate comentariile legate de rolul unora dintre membrii săi de după Revoluție, cred că ADIRI – o instituție inteligentă a politicii externe românești din perioada Războiului Rece – trebuia lăsată să dispară în liniște.
Nu deranja cu nimic – nu lua bani de la MAE sau de la guvern, nu mai avea sediu, nu mai avea salariați. Avea insă, și cred că are în continuare, un prestigiu pe care nu i-l poate afecta decizia inutilă a guvernului interimar, luată la propunerea ministrului de externe".
Asociația funcționează din 1966, dar Guvernul Năstase a fost cel care în iunie 2002 a recunoscut statutul de utilitate publică al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (A.D.I.R.I.).
Conform propriului CV, Adrian Năstase a fost vicepreședinte al ADIRI între 1990-2003, iar din 2003 deține, inclusiv în prezent, funcția de președinre al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI).
ADIRI editează Revista Română de Drept Internațional, al cărui redactor-șef este, din 2003, fostul ministru de Externe și consilier prezidențial Bogdan Aurescu, judecător la Curtea Internațională de Justiție din februarie 2024.
Revista este publicată de două ori pe an, iar ultimul număr (iulie-decembrie) a fost publicat anul trecut.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) arată că, în urma publicării, în luna noiembrie 2025, de către Secretariatul General al Guvernului a Listei persoanelor juridice beneficiare ale statutului de utilitate publică în baza O.G. nr. 26/2000, 2023-2024, actualizată, a efectuat o analiză cu privire la activitatea persoanelor juridice beneficiare ale statutului de utilitate publică pentru care MAE este autoritate inițiatoare conform Listei menționate.
”Din concluziile acestei analize a reieșit că Asociația nu mai îndeplinește obligațiile de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea, respectiv de a comunica MAE, în calitate de autoritate administrativă competentă rapoartele de activitate și bilanțurile anuale, prevăzute la art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare”, arată MAE.
Potrivit ministerului, ultimul raport de activitate a fost comunicat MAE în format electronic în anul 2019.
MAE mai arată că: ”De asemenea, Asociația nu mai întrunește nici condițiile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000”.
Conform art. 38 alin. (1) lit. b), invocat, asociația ”funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative”.
Potrivit legislației în vigoare, recunoașterea utilității publice conferă asociației sau fundației următoarele drepturi și obligații:
- dreptul de a i se atribui în folosință gratuită bunurile proprietate publică;
- dreptul de a menționa în toate documentele pe care le întocmește ca asociația sau fundația este recunoscută ca fiind de utilitate publică;
- obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea;
- obligația de a comunica autorității administrative competente orice modificări ale statutului, precum și rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligația să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
- obligația de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
