Sunt pregătite garanții financiare obligatorii de minimum 200.000 euro, filtre severe pentru acționari și administratori, monitorizarea muncitorilor cel puțin 2 ani și obligația agențiilor de a suporta costurile de repatriere.
Condițiile sunt pregătite în contextul în care, cum a anunțat anterior Profit.ro, Guvernul a observat că mulți dintre muncitorii străini nu rămân în România, ci pleacă la muncă în alte țări din UE, folosind Bucureștiul doar ca o poartă către alte state europene.
Prin actul normativ redactat acum sunt create registre naționale și o platformă digitală controlată de MAI.
Ministerul Muncii, condus de ministrul Marius Manole (PSD), pregătește o schimbare radicală a cadrului legal prin care muncitorii migranți din state non-UE ajung să lucreze în România,
Proiectul de OUG al Ministerului Muncii – întins pe peste 50 de pagini – promite, în nota de fundamentare, o „profesionalizare” a pieței, o mai bună „protecție a lucrătorilor străini” și un mecanism de control riguros împotriva abuzurilor, traficului de persoane și migrației ilegale.
Proiectul de ordonanță inițiat de Ministerul Muncii poate fi consultat AICI
O frază posibil controversată din document - fără ca proiectul să enunțe explicit fraza „pașaportul va fi reținut” - este la articolul 10, care stabilește responsabilitățile agențiilor și angajatorilor: lucrătorii trebuie să dețină toate documentele necesare accesului și exercitării dreptului la muncă, iar verificarea și gestionarea acestor documente se face de către agenție și angajator, semnalează NewsCenter.ro
În practică, operarea mecanismului privind „dosarul complet” și „controlul condițiilor de ședere” poate conduce la reținerea pașaportului de către firmă sau angajator pentru a evita sancțiunile, așa cum au explicat experți în domeniu, care au spus că momentan nu doresc să fie citați pentru că „speră că proiectul este doar o variantă de lucru care va fi refăcută de minister”, arată sursa cigtată.
Reținerea pașapoartelor este deja o practică în multe țări asiatice și din Golf, iar introducerea unui cadru legal rigid, în care firma răspunde financiar pentru muncitor, favorizează astfel de abuzuri.
În plus, agențiile trebuie să notifice autoritățile în maximum 3 zile dacă un muncitor lipsește nemotivat 5 zile, ceea ce încurajează o supraveghere strictă asupra mobilității acestora.
Garanții de minimum 200.000 de euro pentru muncitorii migranți
Textul proiectului introduce măsuri care pot schimba structural piața de recrutare: garanții financiare uriașe, obligații noi cu costuri foarte ridicate, filtre de securitate extinse, limitarea severă a actorilor eligibili și un sistem digitalizat, centralizat, controlat strict de stat.
„Pentru multe firme mici sau medii din acest domeniu, aceste prevederi ar putea însemna practic imposibilitatea de a mai opera. În schimb, câteva companii foarte capitalizate ar putea rămâne singurii jucători viabili — o situație ce ridică întrebări firești despre riscul creării unor monopoluri sau oligopoluri”, ne-a declarat reprezentantul unei companii de specialiatate.
Una dintre cele mai controversate prevederi ale proiectului o reprezintă depozitul financiar obligatoriu, pe care orice agenție trebuie să îl constituie la Trezoreria Statului, înainte de a putea fi autorizată.
„Nivelul depozitului financiar (…) este de 200.000 euro pentru un număr de până la 1000 străini și se majorează cu 100.000 euro pentru fiecare 1000 de străini suplimentari”, se precizează în proiectul inițiat de Ministerul Muncii.
Acești bani sunt imobilizați pe toată durata funcționării agenției și pot fi executați automat de stat în diverse situații (expulzări, repatrieri, amenzi), urmând ca firma să fie obligată să reconstituie garanția în 30 de zile.
Interdicția de a percepe comisioane de la muncitori
Proiectul introduce o regulă aparent menită să protejeze muncitorii străini: agențiile nu mai pot percepe niciun comision, taxă sau depozit de la lucrători.
„Este interzisă perceperea de la străinii mediați a comisioanelor, tarifelor sau taxelor ori solicitarea constituirii de garanții”, se mai precizează în proiectul consultat de NewsCenter.ro.
Problema apare când această interdicție este dublată de noi obligații uriașe pentru agenții. De pildă, acestea trebuie să:
-
suporte costurile întoarcerii în țara de origine dacă muncitorul își pierde locul de muncă și nu poate fi reangajat rapid; (Art. 10 alin. 12 lit. c)
-
plătească repatrierea forțată, returnarea sau expulzarea, până la 2.000 EURO per străin; (Art. 13 alin. 2)
-
achite amenzi din garanția constituită.
Astfel, agențiile suportă costuri masive, în timp ce nu pot recupera niciun ban de la lucrători, ceea ce mută întreaga povară financiară pe firmele de recrutare. Consecința aproape inevitabilă este o scumpire puternică a serviciilor pentru angajatori sau dispariția agențiilor incapabile să acopere aceste riscuri.
Companiile de recrutare trebuie să nu fie „amenințări la adresa securității naționale”
Proiectul introduce un sistem de verificare amplu, în care Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) verifică:
-
cazier fiscal,
-
cazier judiciar,
-
apartenența la structuri care au fost sancționate,
-
statutul de „persoană semnalată cu implicare în activități ce constituie amenințări la adresa securității naționale”.
„Reprezentanții legali (…) nu sunt semnalați cu implicare în activități care constituie amenințări la adresa securității naționale”, conform (Art. 5 alin. 1 lit. g din proiect)
Această ultimă prevedere este deosebit de neobișnuită pentru legislația muncii și introduce un nivel de filtrare care nu există în alte domenii civile. Practic, aprobarea unei agenții depinde de evaluarea serviciilor de informații, iar procedura nu prevede nici transparență, nici criterii clare pentru aplicarea unei astfel de etichete.
Agențiile trebuie să supravegheze timp de doi ani a muncitorilor străini
Textul proiectului obligă agențiile să monitorizeze muncitorii timp de doi ani după intrarea în România, fiind responsabile pentru:
-
vizite trimestriale la locul de muncă;
-
sesizarea autorităților la orice suspiciune de exploatare;
-
raportarea rapidă a absențelor nemotivate ale muncitorilor;
-
identificarea de noi locuri de muncă dacă aceștia își pierd jobul.
„Agențiile au obligația de a verifica trimestrial, prin vizite, respectarea condițiilor de muncă.”, conform Art. 10 alin. 12 lit. f din proiect
Pentru firmele care lucrează cu sute sau mii de persoane, aceste obligații presupun un aparat logistic și administrativ uriaș, care ridică costurile la niveluri greu de susținut.
Un registru național al angajatorilor
O altă prevedere cu potențial semnificativ de control și concentrare de putere este crearea platformei:
WorkinRomania.Gov.ro, operată tehnic de Ministerul Afacerilor Interne
Platforma include:
-
Registrul Angajatorilor Străinilor (R.A.S.)
-
Registrul Agențiilor de Plasare a Străinilor (R.A.P.S.)
și interconectează toate bazele de date ale ministerelor relevante, inclusiv MAI, MAE, Justiție, ANAF.
În plus, agențiile sunt obligate să încarce acolo toate datele reprezentanților, asociaților și acționarilor — un grad de control fără precedent într-un sector privat obișnuit.
Suspendarea sau retragerea autorizației poate avea loc extrem de ușor
După intrarea în vigoare, o agenție poate fi suspendată dacă:
-
nu include toate elementele ofertei în contractul de muncă;
-
nu reîntregește garanția în 30 de zile;
-
20% dintre muncitori nu au calificare corespunzătoare;
-
nu raportează orice situație prevăzută în OUG.
„Într-un interval de 6 luni consecutive, dacă 20% dintre străinii mediați nu dețin nivelul de calificare necesar, autorizația se suspendă”, se mai precizează în inițiativă.
”Retragerea definitivă a autorizației se poate întâmpla și mai ușor — inclusiv dacă muncitorii ajung în situații de exploatare, chiar dacă agenția nu a avut nicio contribuție”, scrie la Art. 19 alin. 1 lit. e din proiect.
Astfel, agențiile devin responsabile nu doar de recrutare, ci, practic, de viața socială a muncitorului în România.
