Sunetul sirenei anunță în sfârșit reluarea lucrului la fabrica de zahăr Antonio Sanchez din provincia Antonio Sanchez din centrul Cubei, după mai multe ore de pauză provocată de lipsa de trestie de zahăr în această insulă care odată era cel mai mare producător mondial de zahăr, transmite AFP.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Însă zilele de aur ale zahărului cubanez sunt în trecut, potrivit cifrelor oficiale recolta din 2020-021 a fost cea mai proastă din ultimii 130 de ani, cu doar 800.000 de tone de zahăr produse, scrie Agerpres.
O lipsă gravă de combine de recoltat și camioane pentru a livra trestia la fabrici a limitat producția chiar dacă guvernul de la Havana se chinuie să relanseze o industrie care odată era una înfloritoare.
"De dimineața și până seara ne confruntăm cu un munte de probleme. Este un război fără sfârșit", spune Lazaro Manuel Torres, directorul fabricii de zahăr Antonio Sanchez.
Până în 1989, Cuba era cel mai mare exportator mondial de zahăr, principalul său client fiind SUA, până în 1960, apoi URSS care cumpăra zahărul cubanez la tarif preferențial. Însă căderea marelui frate sovietic a precipitat declinul zahărului cubanez, care s-a accelerat odată cu căderea prețurilor și lipsa de investiții, astfel că numărul de fabrici de zahăr a scăzut de la 156 până la 56.
Ironia sorții, în ultimii ani Cuba a fost nevoită să importe zahăr, în special din Franța.
În 1970, El Lider Maximo, Fidel Castro mobiliza întreaga insulă pentru a atinge la un obiectiv ambițios de 10 milioane de tone de zahăr produse într-un an, un obiectiv care nu a fost niciodată atins. În luna decembrie a anului trecut, fratele său Raul a făcut un apel pentru "salvarea" unei industrii aflată în pragul agoniei.
"Salvarea industriei înseamnă oprirea tendinței de scădere a producției, care este în declin începând din 2017. Dacă situația continuă industria va dispărea", avertizează Noel Casanas, director adjunct la producătorul de stat de zahăr AZCUBA.
Pentru a relansa sectorul zahărului, guvernul de la Havana adoptat 93 de măsuri precum dublarea prețului la producători, a autorizat angajarea și concedierea liberă a muncitorilor și a acordat o mai mare autonomie de decizie pentru fabricile de zahăr, într-o țară în care totul este condus de stat.
"Nu cred că aceste măsuri pot realns o industrie care este deja practic un cadavru", comentează cu pesimism economistul Emilio Morales, președintele firmei de consultanță Havana Consulting Group.
Noel Casanas recunoaște că sectorul se confruntă cu "limitări de orice tip", de la lipsa de finanțări externe, ca urmare a embargoului american, dar și a producției scăzute de trestie de zahăr.
De la debutul campaniei de recoltare a trestiei de zahăr, în luna decembrie, fabrica Antonio Sanchez nu a reușit să treacă de 65% din capacitatea de producție, care pentru acest sezon a fost stabilită la 20.000 de tone. Problema nu a fost lipsa de combustibili sau de materie primă cu lipsa de combina și de camioane care să livreze trestia pnă la fabrica de procesare. Pur și simplu nu sunt suficiente piese de schimb, sau anvelope, pentru fiecare vehicul din Cuba iar producătorii precum Lazaro Manuel Torres nu pot să cumpere componentele limitate care sunt disponibile.
"Dacă nu ai combine pentru recoltat și nici camioane nu poți să funcționezi la 100% din capacitate", subliniază Lazaro Manuel Torres.
În opinia lui Noel Casanas ceea ce este nevoie sunt investițiile străine pentru a extinde industria zahărului pe segmente derivate care sunt foarte profitabile precum bioetanolul. "Zahărul nu mai locomotiva economiei cubaneze și nici nu va mai fi" spune Noel Casanas, dar "rămâne un sector strategic care trebuie dezvoltat", adaugă Casanas.
