Fondul forestier național a înregistrat, în 2020, o creștere de aproximativ 0,2%, față de anul precedent, în timp ce volumul de masă lemnoasă recoltată s-a majorat cu 4%, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS).
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
La 31 decembrie 2020, suprafața fondului forestier era de 6.604.206 hectare (+11.976 hectare față de 2019), din care suprafața pădurilor totaliza 6.449.417 hectare. Aceasta a înregistrat anul trecut o creștere de aproximativ 0,3% față de anul precedent, adică un plus de 22.077 hectare. Suprafața pădurilor reprezintă 97,7% din fondul forestier național, scrie Agerpres.
Conform statisticii oficiale, creșterea de 0,2% a fondului forestier național se datorează în principal unor reamenajări de pășuni împădurite și introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate și a terenurilor neîmpădurite, stabilite în condițiile legii a fi împădurite (Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic).
Potrivit datelor INS, suprafața regenerată a crescut anul trecut cu 3%, respectiv cu 730 hectare. Volumul de masă lemnoasă recoltată a ajuns la 19,652 milioane metri cubi (mc), înregistrând un salt de 748.400 hectare (+4%) față de 2019, când a totalizat 18,903 milioane de mc.
Suprafața parcursă cu tăieri de regenerare a pădurilor a fost în 2020 de 185.339 hectare, mai puțin cu 5.271 hectare față de 2019, din care tăierile rase reprezintă 2.773 hectare, în scădere cu 745 hectare. În 2019 a fost consemnată o suprafață de 3.518 hectare cu tăieri rase.
Distribuția fondului forestier pe regiuni de dezvoltare indică o concentrare într-o proporție însemnată a acestuia în regiunile de dezvoltare: Centru (19,2% din totalul fondului forestier) și Nord-Est (18,2%), urmate de regiunile de dezvoltare Vest (16,2%), Nord-Vest (15,3%), Sud-Vest-Oltenia (12,3%), Sud-Muntenia (10%), Sud-Est (8,4%) și de București-Ilfov (0,4%).
Potrivit sursei citate, cel mai mare volum de masă lemnoasă s-a recoltat în regiunea de dezvoltare Nord-Est (25,8% din totalul volumului de masa lemnoasă recoltată), urmată de regiunea de dezvoltare Centru (25,7%) și într-o proporție mai mică de regiunile de dezvoltare Nord-Vest (12,5%), Vest (11,9%), Sud-Muntenia (10,6%), Sud-Vest Oltenia (6,8%), Sud-Est (6,4%) și București-Ilfov (0,3%).
La nivelul anului 2020, cele mai mari suprafețe pe care s-au realizat lucrări de regenerare a pădurilor s-au înregistrat în regiunile de dezvoltare: Nord-Est (28,8% din suprafața totală regenerată), Centru (16,6%), respectiv Nord-Vest (13,6%). Ierarhia continuă cu regiunile: Sud-Est (12,8%), Sud-Muntenia (10,3%), Vest (8,7%), Sud-Vest Oltenia (8%) și București-Ilfov (0,6%).
Fondul forestier reprezintă totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață,conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, indiferent de forma de proprietate.
De asemenea, suprafața pădurilor reprezintă terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 hectare, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 metri la maturitate în condiții normale de vegetație. Masa lemnoasă recoltată reprezintă volumul brut de masă lemnoasă pe picior din partizile aferente anului de producție pentru care se întocmește cercetarea statistică, recoltat până la data de 31 decembrie a anului respectiv. Nu constituie masă lemnoasă recoltată, masa lemnoasă rămasă pe picior.
Potrivit normelor metodologice publicate de INS, suprafața parcursă cu tăieri de regenerare reprezintă suprafața pe care s-au executat tăieri de masă lemnoasă, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o generație la alta, prin care se urmărește în principal asigurarea regenerării acestora pe cale naturală și realizarea unor structuri optime sub raport funcțional.
Tăierile rase reprezintă extragerea integrală a arboretului bătrân printr-o singură tăiere, regenerarea pădurii realizându-se pe cale artificială, prin împăduriri. Regenerarea reprezintă procesul prin care se instalează o nouă generație de arbori forestieri, ce înlocuiește generația vârstnică, proces care se poate realiza pe cale naturală sau artificială.
