Uniunea Europeană sărbătorește în liniște o scădere consistentă a consumului de gaze și electricitate în acest an, pe fondul prețurilor record, a unei întreruperi a unei mari aprovizionări cu gaze rusești și a unei crize de lichidități pe piața energiei.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Cu toate acestea, motivul sărbătoririi este îndoielnic: întreprinderile nu doar își reduc consumul de energie și continuă să lucreze ca de obicei. Ele închid fabrici, reduc producția sau se mută. Europa poate fi pe drumul spre dezindustrializare, arată Adevarul.
Că Uniunea Europeană se îndreaptă către o recesiune este acum destul de clar pentru oricine urmărește indicatorii. Cea mai recentă perspectivă cu privire la activitate de producție din zona euro arată că aceasta a ajuns la cel mai scăzut nivel din mai 2020.
Indicele din octombrie PMI al S&P Global a semnalat, de asemenea, o recesiune care se profilează, scăzând și în această ultimă lună, lună care este a patra consecutivă, în care nivelul acestui indicator a fost sub 50, un indiciu al unei contracții economice.
O știre deloc optimisă arată că renumitul conglomerat german BASF a declarat luna trecută că își va reduce activitatea semnificativ în țara sa de origine și se va extinde în China. Anunțul a servit ca o lovitură pentru un guvern care încearcă să jongleze cu penuria de energie și cu obiectivele climatice fără a prelungi viața centralelor nucleare.
„Piața europeană a produselor chimice a crescut doar slab de aproximativ un deceniu [și] creșterea semnificativă a prețurilor la gaze naturale și la energie electrică în cursul acestui an pune presiune asupra lanțurilor valorice chimice”, a declarat directorul executiv al BASF, Martin Brudermueller, citat de FT, la sfârșitul lunii octombrie.
Cu toate acestea, merită remarcat faptul că criza energetică nu a fost singurul motiv pentru planurile BASF de a-și restrânge prezența acasă și de a crește în străinătate. Reglementarea UE din ce în ce mai strictă a fost, de asemenea, un factor din spatele acestei decizii, a spus Brudermueller.
De asemenea, alte industrii par să aibă probleme cu noile reglementări ale UE. Organismul comercial pentru industriile oțelului și aluminiului, care au suferit, de asemenea, în mod semnificativ din cauza inflației costurilor energetice, a propus recent ca UE să adopte o abordare graduală cu noul său mecanism de ajustare transfrontalieră, cunoscut și sub numele de taxa pe carbon la import.
CBAM a fost conceput ca o modalitate de a uniformiza condițiile de concurență pentru întreprinderile industriale europene supuse unei reglementări stricte privind emisiile, ceea ce face ca producția sa să fie mai costisitoare în comparație cu producția din țările cu standarde de emisii mai lejere. CBAM ar face și mai costisitoare materia primă importantă pentru industriile europene ale oțelului și aluminiului, adăugând la „durerile de cap” ale executivilor din aceste industrii, deoarece respectivele segmente industriale sunt și printre cele mai mari consumatoare de energie.
O zecime din capacitatea de producție de oțel brut a Europei a fost deja inactivată, conform estimărilor Jefferies. Toate topitoriile de zinc au redus producția, iar unele s-au oprit. Jumătate din producția de aluminiu primar s-a oprit și ea. Iar în ceea ce privește îngrășămintele, 70 la sută din fabrici au fost oprite din cauza deficitului de energie.
Fabricile chimice își reduc, de asemenea, activitățile, cuptoarele cu feroaliaje se răcesc, iar producția de materiale plastice și ceramice se micșorează, de asemenea.
Unele dintre aceste afaceri ar putea alege să se mute în cele din urmă într-un loc cu surse de energie mai ieftine și mai disponibile, contribuind la procesul de dezindustrializare din Europa. În ceea ce privește cel mai bun candidat pentru această relocare, potrivit unor observatori, este Statele Unite, cu rezervele sale abundente de gaze, producția în creștere și climatul investițional prietenos.
Între timp, un lucru a devenit clar: consumul redus de energie în sectoarele industriale europene nu este un motiv de sărbătoare. În orice caz, este un motiv de îngrijorare și acțiuni urgente din partea factorilor de decizie.
Plafonul pentru prețul gazelor asupra căruia UE a convenit recent ar putea ajuta puțin, dar din moment ce este legat de un consum mai scăzut, nu este cu adevărat o soluție pentru companiile care doresc să rămână în afaceri. Este un sistem de susținere a acestor industrii pe linia de plutire.
