Mai mult, au dat statul român în judecată la Curtea Federală a Districtului Columbia din Statele Unite, soliticând recunoașterea și punerea în executare a hotărârii arbitrale ICSID.
Asta deși Guvernul de atunci a aprobat pe 30 mai 2024, un memorandum de suplimentare în acest scop a limitei de credite bugetare pentru Ministerul Finanțelor pe luna respectivă, iar suma de circa 256 milioane lei apare ca fiind achitată drept despăgubiri în dosarul ICSID menționat a doua zi, pe 31 mai, în fișierul Excel cu plăți efectuate de minister în intervalul 27-31 mai 2024.
Profit.ro a relatat pe larg speța.
Explicația ține de o lege adoptată de Parlament în 2015, de aprobare a OUG nr. 77/2014.
Aceasta stipulează că, ″în cazul măsurilor susceptibile să reprezinte ajutor de stat care sunt dispuse printr-un titlu executoriu ce constă într-o hotărâre judecătorească sau arbitrală, orice executare silită a acestui titlu nu poate începe sau, după caz, se suspendă de drept, de la data comunicării către furnizor a numărului de înregistrare la Comisia Europeană a documentației de notificare în sistemul SANI a măsurilor dispuse prin titlul executoriu ce constă într-o hotărâre judecătorească sau arbitrală″.
În plus, legea prevede că, într-un astfel de caz, ″în vederea punerii în executare a titlului executoriu, în termen de o zi lucrătoare de la data comunicării (numărului de înregistrare – n.r.), furnizorul ajutorului de stat solicită Trezoreriei Statului, la care acesta are deschise conturile, deschiderea unui cont cu afectațiune specială, purtător de dobânzi, pe numele creditorilor și, după caz, la dispoziția executorului judecătoresc″.
Iar în speța ICSID de față, România a notificat Comisiei această hotărâre în temeiul normelor privind ajutoarele de stat și a informat Executivul de la Bruxelles că a efectuat, în mai 2024, o plată în cadrul hotărârii într-un cont deschis în numele beneficiarilor hotărârii arbitrale.
″La data de 20.02.2024, Tribunalul arbitral a obligat România la plata către reclamanți a sumei de 42,2 milioane de euro dobândă, precum și costuri de arbitraj în sumă de 503.610,17 USD și cheltuieli de apărare în sumă de 3.241.048 USD și 525.000 euro, pronunțată în dosarul ARB/18/19 AL ICSID – LSG Building Solutions GmbH și alții vs România.
Având în vedere art. 38³ alin. (3) din OUG nr. 77/2014, în data de 31.05.2024, Ministerul Finanțelor a afectuat plata sumei de 256.020.536,28 lei, reprezentând contravaloarea în lei a sumelor sus-menționate, <într-un cont cu afectațiune specială pe numele creditorilor și, după caz, la dipoziția executorului judecătoresc (...)>, deschis la ATCPMB (Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București – n.r.)″, a transmis, la solicitarea Profit.ro, Ministerul Finanțelor.
Banii nu vor fi eliberați decât dacă Comisia Europeană decide că plata nu constituie ajutor de stat sau că ajutorul de stat este compatibil cu piața internă a UE.
Dobânda aplicabilă la disponibilitățile în contul cu afectațiune specială este dobânda la vedere practicată de Trezoreria Statului, iar sursa de plată a acestei dobânzi este bugetul Trezoreriei Statului.
Potrivit reclamantelor din dosarul ICSID, la data de 3 mai 2024, totalul datorat de România în baza hotărârii arbitrale se ridica la 52.071.561 euro, cu dobânda continuând să se acumuleze într-un ritm de 9.438 euro pe zi.
La finalul lunii trecute, Comisia Europeană a lansat o investigație aprofundată pentru a evalua dacă hotărârea arbitrală este conformă cu normele UE privind ajutoarele de stat.
″În această etapă, opinia preliminară a Comisiei este că hotărârea arbitrală și executarea acesteia constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE („TFUE”), care este incompatibil cu piața internă. Comisia va investiga în continuare măsura și compatibilitatea acesteia cu piața internă și, în special, o posibilă încălcare a tratatelor UE prin măsura de ajutor.
Ajutoarele de stat sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt aprobate de Comisie ca fiind compatibile cu funcționarea pieței interne. O măsură care încalcă alte dispoziții ale dreptului Uniunii nu poate fi declarată compatibilă în temeiul normelor privind ajutoarele de stat″, a transmis atunci Executivul european.
Acesta a mai explicat că jurisprudența CJUE stabilește că arbitrajul intra-UE dintre investitori și stat bazat pe tratate bilaterale de investiții este contrar dreptului UE (hotărârea Achmea din 2018, cauza C-284/16). În Comunicarea Comisiei din iulie 2018 privind protecția investițiilor se explică faptul că acest lucru se aplică și clauzei de arbitraj dintre investitori și stat din TCE. În 2019, 22 de state membre ale UE au semnat o declarație privind consecințele hotărârii Achmea și aplicarea acesteia în cazul TCE.
În 2021, în hotărârea pronunțată în cauza Komstroy, CJUE a statuat că TCE face parte integrantă din dreptul Uniunii, iar clauza de arbitraj prevăzută de acesta nu se poate aplica litigiilor intra-UE. În 2024, statele membre au semnat o Declarație privind consecințele juridice ale hotărârii Curții de Justiție în cauza Komstroy și înțelegerea comună privind neaplicabilitatea TCE ca temei pentru procedurile de arbitraj din interiorul UE. A urmat retragerea UE din TCE, care a intrat în vigoare la 27 iunie 2025.
Mai multe state membre s-au retras, de asemenea, din TCE. România s-a retras la 22 mai 2026, cu efect de la data de 23 mai 2027.
″Dispozițiile fiabile și transparente privind sprijinirea producției de energie electrică din surse regenerabile sunt importante pentru a asigura încrederea investitorilor și a permite investițiile necesare aferente Pactului pentru o industrie curată și pentru a realiza obiectivelor Uniunii în materie de decarbonizare. Faptul că dreptul Uniunii se opune arbitrajului în materie de investiții în interiorul UE în temeiul tratatelor bilaterale de investiții sau al TCE nu înseamnă că investitorii nu beneficiază de protecția investițiilor în UE. Acțiunile investitorilor individuali care solicită anularea măsurilor naționale sau compensații financiare sunt de competența instanțelor naționale. Investitorii din UE beneficiază de protecția acordată de legislația UE.
În cazul în care un investitor consideră că investiția îi este periclitată în mod eronat de o decizie a Comisiei privind ajutorul de stat, acesta poate contesta decizia direct în fața Tribunalului. În cele din urmă, Directiva privind energia din surse regenerabile [Directiva (UE) 2018/2001] prevede obligația statelor membre de a se asigura că sprijinul acordat proiectelor privind energia din surse regenerabile nu este revizuit într-un mod care să afecteze în mod negativ drepturile acordate prin acest sprijin și să submineze viabilitatea economică a proiectelor care beneficiază deja de sprijin. O astfel de dispoziție nu exista în 2013″, a mai spus atunci Comisia.
