″Cunosc această lege foarte bine pentru că am lucrat la acest proiect încă de când eram secretar de stat în Ministerul Energiei și m-am implicat direct, inclusiv internațional, în construcția cadrului legislativ.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
În toamna lui 2023 am condus o delegație în Statele Unite, la invitația Departamentului de Interne al SUA, prin Programul de Asistență Tehnică Internațională, și am participat la Offshore Wind Regulators Forum – o premieră pentru România. Atunci am spus că România poate și trebuie să fie prima țară riverană Mării Negre cu o legislație pentru offshore wind.
Am reușit: legea a fost adoptată în 2024. Tocmai de aceea mă uit cu îngrijorare la ceea ce a urmat. Termenele din lege nu au fost puse acolo decorativ.
Normele de concesionare aveau termen 30 iunie 2025. Suntem în august 2026. Lista perimetrelor trebuia aprobată până la 31 martie 2025 și a apărut abia în iulie anul acesta.
Nu cred că ar fi corect să punem responsabilitatea pe un singur ministru. Au fost mai mulți miniștri ai Energiei în această perioadă și fiecare poartă o parte din responsabilitate. Dar nici măcar aceasta nu este problema principală.
Nu am ratat doar niște termene. Am consumat o parte din fereastra de oportunitate pe care România o avea″, a declarat, pentru Profit.ro, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), George Niculescu.
George Niculescu, la Offshore Wind Regulators Forum din SUA, octombrie 2023
El a explicat că legea prevede maximum opt ani de la semnarea contractului de concesiune până la punerea în funcțiune, pentru a beneficia de schema de sprijin.
″Din acești opt ani, doi pot fi utilizați pentru explorare, acesta fiind un drept al concesionarului. Rămân șase ani pentru studii de mediu, proiectare, autorizare, comenzi de turbine, construcția offshore și racordare. În Marea Nordului, unde există de decenii industrie offshore, porturi specializate, nave, furnizori și lanțuri de aprovizionare mature, un asemenea proiect poate dura opt sau nouă ani.
Strategia energetică 2025–2035 stabilește un obiectiv de 3 GW offshore instalați până în 2035. Dacă primul contract de concesiune se semnează, optimist, în 2027, cei opt ani ne duc exact în 2035. Asta face să avem zero marjă de timp pt orice poate pe parcurs în viitor. Am câștigat startul prin lege. Nu avem voie să pierdem cursa prin implementare″, a punctat Niculescu.
Șeful Autorității a mai explicat că există un număr limitat de nave capabile să instaleze turbine offshore și de linii de producție pentru turbine de mare capacitate.
″Există echipe specializate, furnizori de fundații, cabluri submarine, stații offshore. Iar toate acestea nu așteaptă ca România să se organizeze. Aceste resurse sunt contractate cu ani înainte. Când noi întârziem un an, industria mondială nu stă pe loc un an ca să ne aștepte. Alte proiecte ocupă acele capacități. Un proiect offshore de 1 GW presupune investiții de ordinul miliardelor. La asemenea dimensiuni, costul capitalului devine determinant.
Un investitor care vede că un termen legal de 30 iunie 2025 este îndeplinit în august 2026 își pune o întrebare foarte simplă: dacă s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla și la următoarea etapă? Iar incertitudinea are un preț. Se numește primă de risc. Prima de risc intră în costul finanțării, costul finanțării intră în prețul proiectului, iar la final o parte din acest cost ajunge inevitabil în prețul energiei.
De aceea predictibilitatea legislativă și administrativă nu este o discuție abstractă pentru investitori. Imprevizibilitatea administrației se transformă, mai devreme sau mai târziu, într-un cost″, a declarat George Niculescu.
În opinia sa, România trebuie să privească offshore wind dincolo de producția de energie.
″Pentru mine, una dintre cele mai mari mize ale acestei legi este Constanța. Un parc eolian offshore nu este o construcție care se termină la malul mării. Este o industrie care începe la malul mării. Fundațiile, platformele și componentele trebuie fabricate sau preasamblate undeva. Turbinele trebuie să plece dintr-un port. Navele de instalare trebuie aprovizionate. Iar apoi, timp de aproximativ treizeci de ani, turbinele trebuie operate, inspectate și întreținute.
România are un avantaj extraordinar: Portul Constanța. Pentru că avem deja o parte importantă din infrastructura și competențele necesare. Constanța are infrastructură de servicii offshore dezvoltată pentru industria de petrol și gaze. Are șantiere. Are companii. Are oameni care știu să lucreze pe mare.
Există un precedent foarte interesant în Europa: Esbjerg. Portul danez a trecut de la pescuit la petrol și gaze în Marea Nordului, iar apoi s-a transformat într-unul dintre marile centre ale industriei eoliene offshore europene. Astăzi, în jurul său există sute de companii și mii de locuri de muncă. Asta ar trebui să fie ambiția noastră pentru Constanța: Nu doar să avem turbine românești în Marea Neagră, ci să construim la Constanța hub-ul offshore al Mării Negre″, a spus Niculescu.
O altă provocare este integrarea a 3 GW de energie produsă în Marea Neagră în rețeaua românească de profil:
″Coridorul offshore pentru Marea Neagră este deja inclus în planificarea europeană a dezvoltării rețelei, iar Transelectrica are obligația legală de a realiza studiile necesare privind impactul integrării unor volume mari de energie offshore. Dar trebuie să înțelegem dimensiunea problemei. Trei gigawați injectați în Dobrogea nu sunt puțini.
Am spus același lucru și despre explozia proiectelor regenerabile onshore: rețeaua este provocarea structurală care poate transforma un boom al producției într-un blocaj al sistemului. La offshore problema este și mai serioasă, pentru că infrastructura de evacuare nu se construiește peste noapte. Nu putem ajunge în situația în care turbinele sunt gata, dar electronii nu au pe unde să plece″.
Președintele ANRE a mai spus că România poate recupera timpul pierdut.
″Dar nu dacă lucrăm ca până acum, secvențial. Aceasta cred că este principala lecție. Nu putem aștepta să terminăm concesiunile ca să începem să ne gândim la rețea. Nu putem aștepta proiectele ca să începem să pregătim portul. Nu putem aștepta turbinele ca să descoperim că nu avem supply chain.
Concesiuni, autorizare, rețea, infrastructură portuară și dezvoltarea lanțului industrial trebuie să avanseze în paralel, pe același calendar și cu repere asumate public. Am pierdut deja aproape doi ani la start. Într-un proiect de asemenea complexitate, un start ratat este foarte greu de recuperat în timpul cursei. Dar poate fi recuperat dacă de aici înainte există disciplină de execuție″, a conchis George Niculescu.
Jalonul 116, parte din Reforma 1 - Reforma pieței de energie electrică, prin înlocuirea cărbunelui din mixul energetic și susținerea unui cadru legislativ și de reglementare stimulativ pentru investițiile private în producția de electricitate din surse regenerabile, inclus în Componenta 6 – Energie a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), vizează ″introducerea unui nou cadru specific pentru centralele pe bază de energie din surse regenerabile offshore″.
În acest scop, Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore a impus Ministerului Energiei să realizeze un studiu de specialitate în vederea pregătirii procesului de concesiune și a activităților de explorare, construcție și exploatare a centralelor electrice eoliene offshore.
″În baza studiului de specialitate (...), prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Energiei, se aprobă, până la data de 31 martie 2025, lista perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate, definite prin coordonate topogeodezice. Aceasta include, pentru fiecare perimetru în parte, amplasamentul spațial în raport cu planul de amenajare a spațiului maritim, informații tehnice de bază, precum și informații privind impactul asupra mediului″, scrie în lege.
Studiul a fost finalizat, potrivit ministerului, și a fost întocmită lista definitivă a perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate în sectorul românesc al Mării Negre, prin modificarea variantei inițiale, prezentată anterior de Profit.ro.
După aprobarea listei prin HG, Ministerul Energiei va iniția și derula proceduri competitive de concesionare a perimetrelor.
Într-o primă fază, pe termen scurt, vor fi scoase la concesionare 3 perimetre (1, 2 și 3), fiecare definind o zonă pentru un proiect eolian offshore propus, cu o capacitate totală de 3.100 MW,.
″Aceste perimetre de concesiuni se află în zone potrivite pentru proiecte eoliene offshore cu fundații fixe. Aceste perimetre de concesiune sunt fezabile folosind tehnologia offshore actuală și evită zonele cu sensibilitate ridicată″, spune Ministerul Energiei.
Unul dintre perimetre se suprapune cu exploatările de gaze naturale offshore Istria a OMV Petrom și Midia a consorțiului Black Sea Oil&Gas-Petro Ventures Resources-Gas Plus Dacia.
Celelalte două sunt numai ″influențate″ de perimetrele gaziere offshore Luceafărul și Neptun Deep.
Conținutul cadru al avizului ANRMPSG se stabilește prin ordin al președintelui autorității de reglementare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. Avizul ANRMPSG se emite în termen de 60 de zile de la solicitarea Ministerului Energiei″, scrie în proiectul de HG.
Lista perimetrelor poate fi văzută integral aici.
″Potrivit analizelor realizate în cadrul raportului Băncii Mondiale Offshore Wind Roadmap for Romania, zona Mării Negre dispune de resurse eoliene semnificative, cu viteze medii ale vântului ce depășesc 7,5 m/s, fiind estimat un potențial tehnic total de aproximativ 76 GW, din care circa 22 GW ar putea fi instalați pe fundații fixe, iar 54 GW prin tehnologii flotante. Scenariile de dezvoltare analizate indică posibilitatea instalării unei capacități de 3 GW până în anul 2035 (scenariul moderat), respectiv până la 7 GW în cazul unei dezvoltări accelerate, ceea ce ar putea acoperi o pondere semnificativă din necesarul de energie electrică al României.
Obiectivul instalarii de 3 GW până în anul 2035 este asumat și prin Strategia energetică a României 2025–2035 și urmează a fi atins prin perimetrele din Faza 1, a căror capacitate totală estimată este de aproximativ 3,1 GW. Dezvoltarea sectorului eolian offshore are un impact pozitiv asupra economiei naționale, prin atragerea de investiții semnificative, dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare și crearea de locuri de muncă, valoarea adăugată estimată fiind cuprinsă între 16 și 27 miliarde euro″, mai arată Ministerul Energiei.
″Urgența este determinată de necesitatea finalizării cadrului legislativ secundar pentru implementarea Legii nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore, în contextul îndeplinirii Jalonului 116 aferent Componentei 6 – Energie din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Aprobarea Listei perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate reprezintă o etapă necesară pentru continuarea și finalizarea cadrului legislativ secundar aferent acestui jalon. Întârzierea adoptării actului normativ ar genera riscul neîndeplinirii angajamentelor asumate de România prin PNRR și, implicit, riscul unor consecințe financiare aferente neîndeplinirii jalonului. În aceste condiții, promovarea cu celeritate a proiectului este necesară pentru protejarea interesului public și evitarea acestui risc″, argumentează ministerul.
Instituția a pregătit și un proiect de norme specifice privind procedurile de concesionare a perimetrelor eoliene offshore, precum și a cuantumului redevențelor și taxelor.
De asemenea, mai multe structuri lucrează la identificarea măsurilor necesare pentru înființarea unui centru de studii și cercetări avansate în domeniul energiei eoliene offshore, inițiativă prevăzută de Legea eolienelor offshore.
La rândul său, Ministerul Economiei a elaborat un draft de Plan de măsuri pentru identificarea soluțiilor necesare pentru dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare locală pentru construcția de centrale eoliene offshore, în concordanță cu cele mai bune practici internaționale.
