După ce au cheltuit aproximativ 380 de miliarde de dolari în ultima decadă, fapt care a condus la dublarea capacității energiei eoliene în Europa, companiile de utilități apelează în prezent la o piață relativ puțin cunoscută pentru a se proteja împotriva unei perioade prelungite de condiții meteorologice nefavorabile, în care vântul nu bate cu intensitatea anticipată.
Decidenții, în special cei politici, țin să ignore faptul că, indiferent cât de mult investești în capacități de generare regenerabile, producția reală va fi întotdeauna dictată de cât de tare bate vântul sau soarele, după caz.
În România, în pofida majorării capacităților de producție regenerabile comparativ cu cea disponibilă în primul trimestru al anului trecut, de la 1.500 MW net, în cazul fotovoltaicului, și 2.966 MW net, în cazul eolianului, la 2.109 MW, respectiv 3.035 MW, producția de energie regenerabilă a scăzut cu 15% sau 0,4 TWh, de la 2,6 TWh în primele 3 luni ale lui 2024 la 2,2 TWh în aceeași perioadă a acestui an.
Viteza vântului în Europa în perioada februarie-aprilie 2025 a înregistrat probabil cea mai mare scădere față de mediile pe termen lung din 1940, conform datelor de la Institutul pentru Schimbări Climatice al Universității din Maine, citate de Bloomberg.
Drept urmare, în prezent, companiile de utilități la piața instrumentelor meteorologice derivate și au încheiat în acest an mai multe tranzacții de acoperire a riscului eolian pentru această vară decât în trecut, a declarat Pierre Buisson, de la reasigurătorul Munich Re. Recent, acesta primit 4-5 solicitări majore, mai multe decât de obicei, iar atenția s-a îndreptat acum către lunile de vară.
„Interesul pentru acoperirea riscurilor eoliene a crescut semnificativ în ultimii doi-trei ani, iar penuria actuală a vântului a pus și mai multă paie pe foc”, a declarat Ralph Renner, fost trader de energie și șef al departamentului de originare la Parameter Climate, care consiliază companiile cu privire la acoperirea riscurilor.
Operatorii cumpără contracte care oferă protecție împotriva unei producții eoliene mai mici decât cea așteptată. Dacă o companie de utilități se așteaptă să producă o anumită cantitate de TWh de energie eoliană într-o perioadă stabilită, dar nu produce suficient din cauza vitezelor insuficiente ale vântului, aceasta va primi compensații de la contrapartidă - Munich Re, Swiss Re AG sau alte firme similare.
În România nu există încă astfel de instrumente și este puțin probabil să apară, ca urmare a faptului că statul român a decis să “asigure” el viitoarea producției de energie regenerabilă.
Astfel a apărut schema de sprijin CfD, menită să asigure constanța veniturilor în etapa de exploatare a unui proiect de investiții în producția de energie verde. Astfel, în esență, investitorului îi este garantat un preț de vânzare a energiei după începerea producției, intitulat "preț de exercitare", preț care să-i asigure un anumit nivel minim de rentabilitate.
În cazul în care prețul de vânzare real de pe piață, calculat ca preț de referință într-un interval dat, este mai mic decât cel de exercitare, investitorul are dreptul să fie compensat prin plata diferenței. Există și varianta ca prețul de referință să fie mai mare decât cel de exercitare, iar în acest caz investitorul este obligat să returneze diferența.
Prețurile de exercitare aplicabile licitațiilor nu pot depăși valorile de 80 euro/MWh pentru energia electrică produsă în instalații eoliene onshore și 73 euro/MWh pentru energia electrică produsă în instalații solare fotovoltaice.
La prima licitație, cea de anul trecut, prețurile minime, respectiv maxime de exercitare ofertate și declarate câștigătoare, pentru fiecare tehnologie, au fost următoarele: - producerea de energie electrică din surse eoliene onshore: maxim – 77,33 euro/MWh, respectiv minim – 54,49 euro/MWh; - producerea de energie electrică din surse solare fotovoltaice: maxim – 54,18 euro/MWh, respectiv minim - 45,05 euro/MWh.
Diferența e că în timp ce statul român se comportă ca un asigurator de preț pe 15 ani (care face inutil demersul producătorilor autohtoni de a apela la asiguratori privați), instrumentele derivate meteorologice vizează nivelul producției. În plus, statul român socializează eventualele pierderi sursa de finanțare a CfD fiind fie bani europeni, plătiți de contribuabilii europeni, fie direct contribuabilii români, prin nou apărutul tarif de acoperire a costurilor CfD.
Instrumentele derivate meteorologice există de decenii pentru a proteja împotriva modelelor meteorologice nefavorabile, însă ele sunt mai comune în agricultură, evenimente sportive, călătorii și divertisment.
În timp ce majoritatea piețelor de mărfuri și energie au devenit mai transparente în ultimele decenii pe fondul presiunilor din partea autorităților de reglementare, piața instrumentelor derivate meteorologice a rămas opacă. Nu există date disponibile cu privire la amploarea acoperirii riscurilor eoliene, iar firmele active pe piață au refuzat solicitările de a oferi mai multe detalii.
European Energy Exchange AG, cea mai mare bursă de electricitate din lume, și Nasdaq Inc. au lansat ambele contracte eoliene pe platformele lor în ultimul deceniu, dar nu au reușit să câștige teren. Acordurile sunt de obicei semnate direct între utilități și firma care oferă contractul de asigurare.
Ca și în România, cei mai mari producători de energie eoliană din regiune și-au majorat considerabil capacitățile de producție anul trecut, însă producția reală a evoluat diferit. Iberdrola SA a raportat o mică creștere a producției în primul trimestru, în timp ce producția de la Orsted AS a scăzut. Pentru RWE AG, cel mai mare producător de energie electrică din Germania, producția de energie eoliană offshore a scăzut cu până la o treime. Toate companiile implicate au refuzat să comenteze cu privire la acoperirea riscurilor eoliene.
„Companii precum RWE ar putea pierde zeci de milioane din cauza intensității slabe a vântului”, a declarat Patricio Alvarez, analist senior la Bloomberg Intelligence.
Chiar și cu prețurile mai scăzute din ultimul timp, energia europeană rămâne mai scumpă decât înainte de criza energetică, ceea ce face costisitoare pentru companii înlocuirea deficitului de producție.
Compania de utilități suedeză Vattenfall AB, cu parcuri eoliene în nord-vestul Europei, a înregistrat o scădere a producției cu 20% în primul trimestru. Nu folosește în mod specific contracte de acoperire a riscurilor eoliene, ci echilibrează producția cu alte părți ale portofoliului său de generare, a declarat Catrin Jung, șefa departamentului de energie eoliană offshore din cadrul firmei.
„Există îngrijorări că tendința de vânt slab ar putea persista”, a declarat Robin Girmes, fost trader meteo RWE, care oferă consultanță utilităților prin intermediul propriei sale firme, RM Energy Weather GmbH.
Deși încălzirea globală face clima mai imprevizibilă, nu există explicații meteorologice evidente pentru această lungă serie de perioade de acalmie eoliană, a declarat Nathalie Gerl, analist principal pentru energie la London Stock Exchange Group. Modelele de prognoză pe termen lung sunt pline de incertitudine, dar o analiză sezonieră realizată de MetDesk Ltd. arată că perioadele cu viteze reduse ale vântului vor dura toată vara, putând crește și mai mult nevoile de acoperire a riscurilor.
„Vântul este greu de prognozat, iar volatilitatea vântului este extrem de mare. Această volatilitate mare poate avea un impact semnificativ asupra prețurilor, făcând ca vântul să ofere margini de hedging extrem de atractive”, a declarat Renner de la Parameter Climate.
Vitezele medii zilnice ale vântului în Germania în aprilie au fost cele mai scăzute din 1996, potrivit prognozei naționale Deutscher Wetterdienst.
„Acesta este cu siguranță un regres pentru operatori. Aceștia au fost nevoiți să compenseze deficitul prin achiziționarea de energie electrică de pe piață sau prin creșterea producției de energie pe bază de combustibili fosili. Iar ambele variante tind să ofere marje mai mici”, a spus Alvarez de la BI.
