Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) va pronunța o hotărâre prealabilă care să tranșeze admisibilitatea cererilor clienților privind plata creditelor la cursul de la data acordării, așa-numita "înghețare" a cursului. Instanța Supremă a fost sesizată de Tribunalul Dolj să lămurească interpretarea unor articole privind protecția consumatorilor, dar și dacă este aplicat principiul nominalismului la creditele în franci elvețieni acordate înainte de criză.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
ÎCCJ va lua o hotărâre crucială în privința împrumuturilor în franci elvețieni, care va fi obligatorie pentru toate instanțele și care va unifica practica magistraților.
Tribunalul Dolj a dispus ca ÎCCJ să pronunțe o hotărâre prealabilă prin care să interpreteze dacă prevederile din Codul Consumului din 2004, Ordonanța 21/1992 privind protecția consumatorilor și Legea 289/2014 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, se circumscriu obligației legale a băncii de a informa consumatorul, în faza precontractuală, privind riscul ratei de schimb valutar.
Debitorii care au cerut instanței să le înghețe cursul de schimb la data la care au luat creditele, când francul valora cam jumătate din cât este acum, au primit hotărâri diferite de la instanțe. În timp ce unele instanțe au admis cererile debitorilor și le-au redus puternic ratele lunare – existând circa 150 de hotărâri în acest sens, dintre care 38 definitive – în mult mai multe cazuri magistrații au respins aceste cereri, motivând că nu pot dicta cursul la care trebuie rambursat un credit.
CITEȘTE ȘI Directorul și fostul președinte al celei mai vechi bănci din lume, anchetați pentru fals în contabilitate Tribunalul a admis o cerere de sesizare a unui client al Volksbank România (absorbită în Banca Transilvania), care susține că nu a fost informat de riscurile aferente unui credit într-o monedă “exotică” înainte să semneze contractul și, mai mult, că a fost dezinformat că moneda elvețiană este una “stabilă”.
“Această informare a consumatorului privind riscul ratei de schimb valutar încă din etapa publicității are o importanță esențială. Aceasta contribuie la transparența contractului, în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare, iar, pe de altă parte, permite consumatorului să aprecieze întinderea obligației sale, respectiv impactul economic al contractului”, susține debitorul.
Creditele în franci erau populare înainte de criză, pentru că ratele de dobândă erau mult mai mici decât în cazul împrumuturilor în lei sau chiar ale celor în euro. Astfel, debitorii fie puteau să împrumute sume mai mari, fie se încadrau mai ușor în gradul de îndatorare maxim admis de bancă. Criza financiară a reîntărit statutul francului de monedă de refugiu, astfel că acesta s-a apreciat față de celelalte valute și față de leu.
ÎCCJ va stabili și dacă principiile nominalismului monetar din Codul Civil de la 1864, care guvernează aceste contracte, sunt aplicabile în cauzele privind împrumuturile în franci elvețieni. Acest principiu spune că suma numerică în valută precizată într-un contract este cea care trebuie restituită la scadență, indiferent de variațiile dintre monede. Pe de altă parte, debitorii susțin că, deși au semnat contracte în care moneda era francul, ei nu au avut posibilitatea să acceseze creditul în franci, deoarece valuta nu exista la momentul acordării decât scriptic, astfel că au primit lei sau euro.
În cazul de față, clientul a împrumutat 63.350 de franci de la Volksbank, printr-un contract de consum cu ipotecă. Banii au fost schimbați imediat în lei, printr-un schimb valutar scriptural în cont, susține debitorul, a cărui acțiune a fost respinsă de instanța de fond.
Banca Transilvania susține că debitorul este cel care a vrut să tragă creditul în lei, deși îl putea retrage și în franci elvețieni. La fel cu plata ratelor, poate fi efectuat fie direct în franci, fie în lei.
CITEȘTE ȘI Băncile au primit termen până la finele anului să schimbe sistemul de verificare a clienților care solicită credite “Părțile nu au convenit plata sumelor datorate de reclamantă la un anumit curs de schimb, ci au convenit asupra plății sumelor în valută în care a fost stabilit creditul (…) Cursul oficial de schimb RON-CHF se stabilește de către BNR, nu de către Banca Transilvania”, arată apărarea băncii.
Banca nu avea de unde să știe, la momentul încheierii contractului, că francul se va aprecia considerabil față de moneda națională și este sarcina debitorului să arate că și-ar fi procurat, astfel, câștiguri necuvenite, susține apărarea creditorului.
“Dacă situația ar fi fost în sens invers, respectiv dacă ar fi intervenit o depreciere a CHF în raport de leu, este evident că riscul valutar ar fi fost suportat de către bancă”, adaugă apărarea Băncii Transilvania.
ÎCCJ trebuie să dispună și în privința interpretării Legii 193/2000 privind clauzele abuzive, în sensul în care instituțiile bancare sunt obligate sau nu să introducă în contract o clauză clară și inteligibilă privind riscul valutar.
În unele contracte, Volksbank a inserat o clauză care îi conferă dreptul, dar nu și obligația, să convertească creditul în lei în cazul în care cursul depășea o anumită variație. Această prevedere a fost declarată abuzivă de mai multe instanțe, deoarece nu era negociată și genera un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
ÎCCJ emite o decizie într-un termen de 2 - 4 luni de la momentul în care înregistrează o sesizare. Pentru speța de față, nu a fost alocat un termen.
CITEȘTE ȘI OTP Bank a contestat în instanță toate solicitările privind darea în plată primite până pe 30 iunie Banca Transilvania s-a opus sesizării ÎCCJ, motivând că solicitarea este, în primul rând inadmisibilă, apoi neîntemeiată.
Potrivit băncii, practica la nivelul țării este una unitară, astfel că nu este nevoie de dezlegarea ÎCCJ. Pentru a-și întări cauza, avocații băncii fac trimitere la minutele unei întâlniri între Consiliul Superior al Magistraturii și președinții instanțelor superioare pe tema clauzelor abuzive și a creditelor în franci elvețieni, din noiembrie 2015. La acel moment, magistrații notau că soluțiile de admitere a “înghețării cursului” sunt izolate. Între timp, numărul lor a crescut.
Poziția Băncii Transilvania este în contrast cu cea a Consiliului Patronatelor Bancare din România, din care a făcut parte până în luna mai.
CPBR a trimis o scrisoare președinților instanțelor superioare, dar și Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a reclamat practica neunitară a instanțelor și s-a plâns de soluțiile împotriva băncilor în procesele pe credite în franci elvețieni. CSM a decis însă că Steven van Groningen, președinte al CPBR și al Raiffeisen Bank, a atins independența justiției prin redactarea scrisorii.
Populația avea credite în alte valute – aproape integral franci elvețieni – de 5,7 miliarde de lei (echivalent) la finele lunii august. Soldul a scăzut de la nivelul de 11,3 miliarde de lei, înregistrat la finele lunii ianuarie 2015, când Banca Centrală a Elveției a renunțat la pragul artificial față de euro și a lăsat francul să se aprecieze, ceea ce a slăbit suplimentar poziția debitorilor din România.
La acel moment, clienții cu credite în franci elvețieni s-au coalizat într-un grup de acțiune pe internet și au cerut Parlamentului să le rezolve problema, printr-o lege a conversiei, care însă nu s-a mai materializat. Băncile s-au împotrivit puternic unei astfel de reglementări și au avut și suportul Băncii Naționale a României, care a convins parlamentarii că cel mai bine este ca problema să fie rezolvată între părți.
CITEȘTE ȘI Piraeus Bank încearcă să-și convingă clienții să convertească în lei creditele în franci elvețieni. Detaliile ofertei Unele dintre băncile cu astfel de portofolii au venit cu oferte de conversie, cu un discount la sold care să ducă cursul efectiv cel puțin la nivelul înregistrat înainte de ianuarie 2015.
Oferte precum cele ale Băncii Transilvania pentru clienții preluați de la Volksbank, unde discountul a fost de 22,5%, au atras mare parte a debitorilor. În cazul altor oferte, precum cele propuse de OTP Bank, unde discountul mediu a fost de 17%, rata de acceptare a fost de circa 70%.
Debitorii încă așteaptă de la Parlament legea conversiei și au primit promisiuni că aceasta va fi dezbătută în comisiile de specialitate din Cameră începând cu săptămâna viitoare. În sesiunea de toamnă, proiectul nu a fost discutat, deși a intrat pe ordinea de zi a comisiilor în mai multe rânduri, pentru ca ulterior să fie retras.
