Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis motivarea deciziei din mai anul acesta prin care a obligat Guvernul să vândă către salariații OMV Petrom, cel mai mare producător de țiței și gaze din România, un procent de până la 8% din acțiunile companiei, la prețul la care grupul austriac OMV a preluat controlul asupra Petrom în 2004, după cum prevede legislația de privatizare a societății.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Decizia ÎCCJ este definitivă. Acțiunea principală în proces a fost intentată de un număr de peste 14.000 de reclamanți. Cu tot cu cei care au făcut cereri de intervenție pe parcurs, numărul acestora ajunge la aproape 23.000.
La prețul la care s-a făcut privatizarea și la care salariații ar urma să cumpere, un pachet de 8% din acțiunile OMV Petrom valorează 237,9 milioane euro. Luând în calcul prețul curent de piață al titlurilor SNP și cursul actual euro/leu, din momentul redactării acestui articol, un procent de 8% din OMV Petrom are în prezent valoarea de 414,5 milioane euro, diferența fiind de aproape 177 milioane euro, reprezentând un plus de peste 74% față de cotația la care Petrom a fost cumpărată de austriecii de la OMV.
În motivarea deciziei sale, instanța supremă arată că, deși este adevărat că legiuitorul nu a precizat în mod expres un anumit termen în care să fie adoptată hotărârea de Guvern necesară vânzării acțiunilor Petrom către salariați, nu se poate ignora faptul că, de la data publicării O.G. nr. 55/2003 și până la data demarării procesului (9 martie 2015), au trecut peste 10 ani, astfel că ne aflăm în prezența unui "exces de putere", prin încălcarea drepturilor reclamanților, drepturi care ar deveni iluzorii dacă s-ar accepta apărările formulate de Guvern, prin amânarea pentru un termen nedefinit a momentului vânzării pachetului de acțiuni.
"Există jurisprudență a instanței supreme în sensul respingerii acțiunilor însă, la momentul de față, noțiunea de "exces de putere" trebuie interpretată și aplicată în funcție de situația actuală, fiind de importanță și faptul că, de la data emiterii actului normativ incident în cauză și până la momentul soluționării recursului (2019), au trecut peste 15 ani, ceea ce conduce la concluzia că intimatul-pârât (Guvernul – n.r.) nu va acționa în sensul respectării drepturilor recurenților astfel că jurisprudența mai veche și-a pierdut forța argumentativă. Nu se pot reține apărările intimatului în sensul că poate decide când și în ce măsură se va efectua vânzarea pachetului de acțiuni, aceste argumente neputând fi valide după trecerea a peste un deceniu de la data când avea obligația de a emite hotărârea de guvern, pentru că unui drept prevăzut legal i-ar reveni o obligație lipsită de conținut, redus la un nudum jus", se afirmă în documentul citat.
Potrivit motivării, marja de apreciere a Guvernului nu poate echivala cu nerespectarea principiului proporționalității, care impune respectarea unui just echilibru între interesul public și drepturile legitime ale particularilor, pentru a nu se ajunge la situația în care textele legale care prevăd drepturi să fie, în fapt, lipsite de eficiență, astfel încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, să fie, în realitate, lipsită de conținut.
"Amânarea adoptării hotărârii de guvern, pentru mai mult de 10 ani, ar putea afecta chiar caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la însăși existența acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât recurenții aveau o speranță legitimă în concretizarea dreptului lor de a achiziționa acțiuni, deja prevăzut prin actul normativ, iar obiectul litigiului nu vizează instituirea, modificarea sau abrogarea unor norme juridice, ci organizarea executării și executarea în concret a acestora, atribute ce țin de acțiunea administrației publice", mai argumentează ÎCCJ.
În vara acestui an, Johan Meyer, CEO Franklin Templeton Investments și manager de portofoliu al Fondului Proprietatea, opina că vânzarea pachetului de 8% din OMV Petrom către angajații companiei va dura ani de zile, în condițiile în care legislația este extrem de neclară.
"Nu se știe cât de mult până la 8%. Ar putea fi și 0,1%. De asemenea, nu se știe dacă este vorba despre angajații Petrom din momentul privatizării sau despre cei acum. Este un coșmar! Dacă procesul merge înainte, cred că va dura ani de litigii, pentru că unii se vor simți păcăliți. Sincer, aș fi foarte surprins ca Guvernul să vândă acțiuni Petrom la prețul la care s-a făcut privatizarea. Nu este un demers pe care-l vom vedea rezolvat rapid", spunea Meyer.
În 2008, la 4 ani de la privatizare, un grup de salariați Petrom s-au săturat să aștepte și au dat Guvernul în judecată la Curtea de Apel Pitești, cerând instanței să oblige Guvernul să adopte HG-ul la care acesta se angajase prin legislația de privatizare a companiei, prin care să stabilească cota din capitalul Petrom ce urmează să fie vândută angajaților companiei, momentul și modalitatea vânzării. Curtea le-a dat dreptate, arătând că, "Nefiind contestat dreptul pârâtului de a alege momentul în care se va adopta hotărârea solicitată de reclamanți (...), puterea autorității nu poate depăși limita unui interval rezonabil, dincolo de care dreptul invocat prin acțiune devine iluzoriu, lipsit total de conținut, ceea ce echivalează cu o negare a însăși existenței dreptului".
Guvernul a făcut însă recurs la ÎCCJ și a avut câștig de cauză, Înalta Curte argumentând atunci că "pe calea contenciosului administrativ nu se poate pretinde autorității publice o anumită conduită generală sau adoptarea unui anumit act normativ, ceea ce ar constitui o imixtiune nepermisă în activitatea executivului, cu încălcarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului".
Din documentarea Profit.ro rezultă că, în total, din 2008 încoace, grupuri mai mici sau mai mari de salariați Petrom au intentat cel puțin 9 acțiuni în justiție pentru a obliga Guvernul să le vândă acțiunile promise.
Mai mult, speța a ajuns în 2011 și la Curtea Constituțională, cu reclamația că este neconstituțional ca legislația de privatizare a Petrom să nu prevadă un termen de emitere a HG-ului pentru vânzarea acțiunilor către salariați. CCR a respins reclamația, arătând că "Faptul că prevederile de lege criticate nu conțin un termen rezonabil înlăuntrul căruia Guvernul să fie obligat a emite o hotărâre pentru ca salariații Societății Comerciale "Petrom" - S.A. să intre în posesia acțiunilor nu înseamnă că acestea sunt neconstituționale, ci poate fi interpretat ca neîndeplinirea de către Guvern a unei obligații de a face, astfel încât persoanele interesate pot promova o acțiune în justiție".
Pe scurt, toate procesele intentate de salariații Petrom au eșuat la ÎCCJ, cu argumentul că justiția nu poate obliga Guvernul să adopte o Hotărâre, întrucât astfel s-ar încălca separația puterilor în stat. Cu excepția acestuia din urmă, demarat în 2015.
În prezent, compania este controlată de grupul austriac OMV, cu 51,01% din acțiuni, celălalt acționar major fiind statul român prin Ministerul Energiei, cu 20,63% din capital. Participația statului ar urma să scadă la 12,63% dacă ministerul va vinde acțiuni Petrom către salariați la plafonul maxim prevăzut de legislația de privatizare, de 8% din capital.
Ieri, Bursa de Valori București (BVB) a consemnat cea mai mare tranzacție individuală cu acțiuni OMV Petrom din ultimii 3 ani, peste 0,25% din capitalul companiei (circa 145,8 milioane de titluri) schimbându-și proprietarul aproape de ora 13, contra sumei de 63,4 milioane lei. Tranzacția s-a perfectat la un preț de 0,435 lei/titlu, similar cu cel din ședința precedentă. Ulterior, apetitul investitorilor pentru compania controlată de grupul austriac OMV a continuat să se manifeste prin alte tranzacții, care au dus totalul rulajului SNP la peste 160 milioane de acțiuni, cel mai mare din octombrie 2004, moment în care negocierile pentru privatizarea Petrom se aflau într-un stadiu avansat.
