Impozitul pe cifra de afaceri pentru companiile din economia digitală va fi propus de Comisia Europeană spre finalul lunii martie. Ar urma să fie o măsură impusă temporar, având în vedere că soluția pe termen lung, impozitarea profiturilor, necesită consens internațional și este dificil de implementate. Alin Chitu, director Deloitte, analizează potențialele implicații ale acestei măsuri.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Totuși, propunerea de impozitare a cifrei de afaceri nu este nici ea ușor de pus în practică. Lipsește, în primul rând, claritatea conceptului, propunerea pornind de la premisa că economia digitală poate fi delimitată la anumite companii, fără să ia în calcul că fenomenul este în evoluție. Însă tot mai multe companii, indiferent de industrie, implementează tehnologii și își adaptează modelele de business la tendințele digitale. În acest context, vorbim de companii digitale sau, mai curând, de o economie care se „digitalizează”?
„Bricks and mortar” versus „bricks and clicks”
În fond, intenția de a crea reguli de impozitare pentru economia digitală a apărut pentru că multe companii nu au prezență fizică acolo unde generează venituri, iar fiscalitatea a fost gândită cu decenii în urmă când astfel de modele nici nu erau imaginate.
De aceea schimbările fiscale ar trebui să fie adoptate după ce se ajunge la o înțelegere comună asupra modelelor de afaceri digitale, a modelelor de afaceri tradiționale digitalizate și a procesului de creare a valorii. Afacerile nu mai pot fi împărțite între ”bricks and mortar” (cu prezența fizică) și digitale, tot mai multe devin „bricks and clicks”.
O a doua critică a impozitării pe cifra de afaceri este legată de distorsiunile pe care acest tip de impozit le poate produce inclusiv asupra consumatorilor finali care vor plăti mai scump serviciile. Fără posibilitatea de a deduce cheltuielile, un astfel de impozit ajunge să penalizeze companiile care sunt în fază investițională sau pe cele cu marje de profit mici.
Pe lângă dezbaterea de fond, există și discuțiile tehnice, la fel de complexe. De exemplu, cum vor fi raportate și identificate veniturile digitale? Va crește numărul de litigii fiscale? Ce instituții se vor ocupa de astfel de dispute?
Pe de altă parte, impozitul pe cifra de afaceri intră în contradicție cu principiile de lucru ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și cu cele de drept internațional fiscal, cum ar fi ghidul privind prețurile de transfer sau regulile de alocare a profiturilor. Devierea de la cadrul internațional, la care s-a ajuns cu greu după mulți ani de negocieri și analize, generează incertitudine fiscală.
Între timp, OCDE a agreat o soluție pe termen lung care vizează armonizarea sistemelor fiscale ale statelor astfel încât să fie eliminate lacunele care permit reducerea obligațiilor fiscale. Varianta OCDE ar urma să înlocuiască măsura pe care Comisia Europeană vrea să o aplice temporar, însă experiența ne-a arătat că măsurile temporare ajung, de regulă, să se permanentizeze. Taxarea diferită de către UE îi va crea un dezavantaj în competiția globală, existând riscul ca unele companii să prefere jurisdicțiile care nu aplică impozit pe cifra de afaceri.
