Inflația din Turcia a atins în februarie un nou maxim al ultimilor 20 de ani, de 54,44%, depășind așteptările, în timp ce lira turcească continuă să se deprecieze, iar prețurile energiei sunt în creștere, relatează CNBC.
Prețurile bunurilor de larg consum au crescut cu 4,81% față de luna precedentă, potrivit Institutului de Statistică din Turcia, scrie News.ro.
Indicele prețurilor la producători a crescut cu 7,22% față de luna precedentă, înregistrând un avans anual de 105%.
Importurile record de energie din ianuarie au contribuit la creșterea deficitul comercial al Turciei, iar prețurile materiilor prime continuă să se aprecieze pe fondul preocupărilor legate de aprovizionare și al invaziei ruse în Ucraina.
Cotația țițeiului Brent a crescut cu 53% în acest an.
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a acordat prioritate creditelor și exporturilor, în timp ce susține constant – împotriva legilor economice – că creșterea dobânzilor de fapt agravează inflația, mai degrabă decât o temperează.
Banca centrală a Turciei a redus ratele dobânzilor cu 5 puncte procentuale începând din septembrie la 14%.
Lira turcească s-a depreciat cu aproximativ 47% în ultimul an, într-o criză cauzată de refuzul lui Erdogan de a crește dobânzile pe măsură ce inflația a accelerat constant.
Deprecierea monedei i-a lovit puternic pe turci, deoarece valoarea salariilor lor a scăzut, iar costurile vieții au crescut dramatic.
Creșterile abrupte ale tarifelor la energie electrică și gaze naturale au agravat impactul pentru consumatori și întreprinderi.
Inflația din ianuarie a fost de 48,7%, deja cea mai mare din ultimele două decenii.
La mijlocul lunii februarie, Erdogan a promis că va ”sparge cătușele ratelor dobânzilor” și va reduce inflația la o singură cifră. El a pus problemele valutare ale Turciei pe ”instrumente financiare străine”.
Guvernul lui Erdogan a promovat, în schimb, ”lirizarea permanentă” și un ”plan de salvare” care prevede ca banca centrală turcă să garanteze economiile în lire, intervenind și compensând pierderi la depozitele în lire, dacă valoarea acestora în raport cu valutele forte scade peste dobânzile stabilite de bănci.
Analiștii spun că planul este costisitor și este, în esență, o majorare ascunsă a ratei dobânzii și probabil că nu va fi sustenabil pe termen lung.
