„Sistemul bancar este unul dintre actorii importanți în procesul de absorbție a fondurilor europene. Ne dorim și considerăm că direct sau indirect avem o contribuție importantă la finanțarea multor proiecte, atât publice, cât și private. În practică, recomandăm beneficiarilor să vină la bancă înainte să depună proiectul, dar de cele mai multe ori ajung la bancă doar după ce au aprobat proiectul și atunci descoperă că nu au contribuția proprie”, a declarat Ramona Ivan, la emisiunea Profit Live, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, de luni până joi, de la ora 11.00.
Această decuplare între momentul planificării și cel al implementării generează situații în care proiecte bune, cu potențial, ajung să se blocheze. Ramona Ivan subliniază că există încă o „euforie a aprobării”, care îi face pe mulți beneficiari să trateze superficial analiza inițială, deși contextul economic se poate schimba, iar rigorile bancare rămân stricte. În plus, anumite tipuri de proiecte – precum cele din zona de cercetare sau resurse umane – sunt greu de finanțat bancar din cauza naturii lor, lucru pe care beneficiarii nu îl iau întotdeauna în calcul la timp.
„Am văzut proiecte bune care s-ar fi putut finaliza cu succes, dar care au ajuns să aibă probleme în implementare fiindcă nu au fost suficient de bine analizate de la început. Există încă acea euforie de tipul ‘mi s-a aprobat proiectul în sfârșit’, dar foarte multe etape și numeroase condiții rămân de îndeplinit”, a mai spus Ramona Ivan.
Ea explică faptul că, în ultimii ani, suprapunerea programelor guvernamentale – în special în perioada pandemiei și ulterior, în contextul războiului din Ucraina – a creat un mediu foarte complex. Măsurile lansate simultan au dus la confuzii, iar idealul unei coordonări unitare între autorități și bănci a rămas greu de atins. În paralel, instrumentele financiare elaborate împreună cu Fondul European de Investiții sau cu Banca de Dezvoltare a României au crescut considerabil, punând presiune pe bănci să creeze echipe specializate de monitorizare și implementare.
„În ultimii 8-9 ani, instrumentele financiare au crescut considerabil. Dacă până la un punct vorbeam doar de garantare sau partajare de risc, acum avem și instrumente noi lansate de Banca de Dezvoltare, unde băncile comerciale au deja contractele semnate. De la începutul anului viitor vom vedea efectiv aceste produse pe piață, atât pentru beneficiarii publici, cât și pentru cei privați”, a precizat Ramona Ivan.
Ea detaliază că portofoliul băncilor include credite-punte până la primirea grantului, credite de cofinanțare, finanțări pentru cheltuieli neeligibile, garanții de bună execuție, scrisori de confort și conturi speciale de proiect. Băncile monitorizează constant implementarea, pentru a preveni derapaje, a evita costuri nejustificate și a se asigura că proiectele respectă parametrii financiari, tehnici și de sustenabilitate.
Când finanțările nu implică fonduri nerambursabile, alternativa pentru companii sunt programele guvernamentale și instrumentele financiare cu componentă de garantare. Startup Nation, de exemplu, revine cu o nouă ediție, de această dată cu cursuri obligatorii pentru aplicanți, lucru considerat benefic pentru asumarea proiectelor. Există, de asemenea, produse pentru IMM-uri în zona verde sau de digitalizare, finanțate din fostul program româno-elvețian și instrumente de garantare gratuite prin Fondul European de Investiții, care permit companiilor să obțină credite cu condiții mai avantajoase.
„Există credite de investiții și de capital de lucru cu garanții gratuite într-o proporție mare, în condiții mult mai avantajoase decât un credit din surse proprii. Sunt deja multe bănci selectate, iar interesul companiilor este ridicat”, a explicat ea.
Pe zona publică, situația este și mai complexă. Multe proiecte PNRR nu pot fi finalizate până la termenul-limită de august 2026, iar autoritățile locale sunt obligate să găsească finanțări alternative. Noile produse dezvoltate împreună cu Banca de Investiții și Dezvoltare (BID) și Banca Europeană de Investiții (BEI) aduc atât credite, cât și componente nerambursabile pentru județele mai puțin dezvoltate. Beneficiarii trebuie însă să respecte criteriile DNSH – „Do No Significant Harm” –, care nu existau în mod tradițional în creditarea clasică.
„Dacă aș fi într-o municipalitate și proiectul meu nu mai poate continua cu bani europeni, m-aș uita imediat la băncile care au semnat cu Banca de Investiții și Dezvoltare și aș vedea ce trebuie făcut. Proiectele trebuie să demonstreze că nu prejudiciază mediul înconjurător, iar băncile au acum echipe care știu ce documentație este necesară. Practic, există un om din bancă care stă alături de beneficiar și îl sprijină în pregătirea documentelor”, afirmă Ramona Ivan.
Ea spune că municipalitățile au deja multe proiecte scrise și ar trebui să se miște rapid pentru a salva investițiile cu impact mare, chiar în lipsa finanțării de la buget, care este limitată în 2024 și abia parțial disponibilă pentru 2026–2027. Presiunea este uriașă pentru proiectele critice – poduri, infrastructură, utilități.
„Un primar spunea recent: ‘Nu mai primesc finanțare de la buget, primesc o parte abia în 2026–2027. Sper să nu cadă podul până atunci’. Nu trebuie să lăsăm să cadă podurile. Sunt proiecte cu impact major, iar sistemul bancar și autoritățile trebuie să colaboreze strâns ca să le salveze”, a subliniat Ramona Ivan.
IMM-urile se confruntă cu o altă serie de provocări – volatilitatea economică, costurile crescute, presiunea digitalizării și adaptarea la noile modele de business. Garanțiile de stat au fost esențiale în pandemie, dar nu pot rămâne baza sistemului. Companiile sunt nevoite să se orienteze spre soluții mai sofisticate, care nu sunt doar finanțări nerambursabile.
„Nu neapărat IMM-urile trebuie să se bazeze pe garanții de stat. Pandemia ne-a înghețat pe toți, dar acum trebuie să mergem mai departe. Companiile trebuie să înțeleagă că lumea și economia se schimbă, că digitalizarea și inteligența artificială transformă businessul. Uneori, o dobândă mai mică sau o garanție gratuită într-o anumită proporție poate fi mai utilă decât un grant”, afirmă ea.
Ramona Ivan subliniază și că problemele majore ale întregului sistem – de la municipalități la companii private și bănci – provin din lipsa resurselor umane specializate. În toate aceste structuri, oamenii care cunosc mecanismele fondurilor europene sunt puțini, greu de format și ușor de pierdut către alte domenii mai bine plătite sau cu mai puține presiuni.
„Principalul obstacol este că nu putem crește peste noapte oamenii specializați. Nu poți face experimente, nu poți învăța din greșeli, pentru că greșelile costă foarte mult. Este nevoie de educație, training, timp și o capacitate instituțională solidă. Aceste lucruri ne-au lipsit uneori și din această cauză nu am fost mereu la nivelul la care am fi putut fi”, a conchis ea.
