„E foarte mult hype în piață. În momentul de față, cred că este o nebuloasă cu privire la ce știu să facă aceste companii alături de inteligența artificială versus ce cred ele că ar putea să facă. Și atunci discrepanța dintre acești doi poli contribuie la acest hype din piață. Dar ceea ce s-ar putea întâmpla cu ajutorul instrumentelor de inteligență artificială este că am putea să rescriem felul în care facem business”, a declarat Raluca Păduraru, expert și consultant în AI, la emisiunea Profit Live, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, de luni până joi, de la ora 14.00.
În practică, însă, numeroase companii cumpără licențe și lasă în seama angajaților atât învățarea instrumentelor, cât și identificarea proceselor care pot fi automatizate. Fără o abordare coordonată, rezultatul este o utilizare fragmentată, care nu produce neapărat schimbări semnificative în activitatea organizației.
Consultantul identifică trei cauze principale pentru care adopția se blochează: lipsa unei strategii, implicarea insuficientă a liderilor și rezistența naturală a angajaților la schimbare. Executivii transmit mesaje despre importanța AI, dar nu oferă întotdeauna un exemplu concret de utilizare și nu explică modul în care tehnologia ar trebui integrată în activitatea echipelor.
„Faptul că ai achiziționat niște licențe de Copilot sau whatever, ce instrument este el acolo, nu înseamnă că gata, adopția s-a întâmplat. Înseamnă că ai achiziționat niște licențe. Dacă ai așteptarea că după ce ai achiziționat licențele și atât, lucrurile se întâmplă prin magie, e o așteptare ușor nerealistă”, spune Raluca Păduraru.
În plus, angajaților li se cere să adopte instrumente despre care aud frecvent că le-ar putea înlocui locurile de muncă. În aceste condiții, reticența nu ar trebui privită ca o excepție, ci ca o reacție firească, pe care managementul trebuie să o ia în calcul atunci când construiește planul de transformare.
La nivelul achizițiilor, Microsoft Copilot este unul dintre instrumentele care câștigă teren în companiile românești, avantajul fiind integrarea în ecosistemul Microsoft, deja utilizat de numeroase organizații prin Azure și Office. Urmează Gemini, datorită integrării cu Google Workspace, în timp ce IMM-urile se orientează și către soluțiile OpenAI și Anthropic. În cazul ultimelor, există însă întrebări legate de siguranța datelor.
Problema nu este neapărat performanța instrumentelor, ci diferența dintre beneficiul obținut de angajat și randamentul investiției la nivelul întregii organizații. Un instrument precum Copilot poate economisi unui angajat aproximativ jumătate de oră pe zi, ceea ce înseamnă aproape trei ore pe săptămână, dar acest câștig individual nu se transformă automat într-un rezultat financiar pentru companie.
„Păi logic, oamenii au câștigat, organizația nu. De ce? Pentru că nu există strategie”, explică Raluca Păduraru.
În timp ce marile companii pot cumpăra licențe pentru un număr mare de angajați, IMM-urile preferă o abordare mai selectivă, identificând câțiva angajați cu rol de campioni AI în fiecare departament, cărora le oferă acces la instrumentele plătite. Deși acestea pot fi mai scumpe, utilizarea lor de către un grup restrâns de oameni poate menține costurile sub control.
„O corporație vine și aduce Microsoft Basic și dă acces tuturor angajaților. Și cumva este la latitudinea angajatului, folosesc sau nu folosesc. IMM-urile au o strategie ușor diferită, în sensul în care identifică niște campioni în fiecare departament și ulterior le dau acces doar acestora la instrumentele plătite. Și atunci, probabil că la nivel de costuri, există un echilibru între cele două”, mai spune aceasta.
Nici utilizarea excesivă a AI nu reprezintă, în opinia consultantului, o problemă de tehnologie, ci tot una de management. Fenomenul numit „token maxing”, apărut în unele companii, presupune încurajarea angajaților să consume cât mai multe tokenuri și să construiască cât mai multe aplicații cu AI, fără o delimitare clară a utilității lor pentru business. În anumite situații, angajații ajung să utilizeze resursele pentru activități fără legătură cu obiectivele companiei, inclusiv pentru a-și îndeplini indicatorii de performanță.
În România, Raluca Păduraru spune că nu a întâlnit astfel de excese, angajații fiind mai degrabă prudenți în utilizarea tehnologiei.
Presiunea pentru eficientizarea costurilor crește însă, în contextul în care companiile au început deja procesul de bugetare pentru 2027 și reduc alocările în anumite departamente. AI-ul poate deveni un instrument important de eficientizare, dar numai dacă este utilizat pentru regândirea proceselor, nu doar pentru accelerarea unor activități existente.
„În momentul de față, ce văd eu în piață este că cele mai multe companii folosesc AI-ul ca un fel de topping la înghețată. În care înghețata repre procesele și venim și turnăm AI-ul peste procese și vedem dacă nu cumva câștigăm jumătate de oră acolo, jumătate de oră acolo. Ceea ce, sigur, câștigăm, dar rezultatele rămân la nivel individual, nu se extind la nivelul organizației. O strategie mai bună ar fi să folosim AI-ul ca, să spun așa, cornetul în care turnăm după aia înghețata”, afirmă consultantul.
Mai exact, companiile ar trebui să analizeze și să cartografieze procesele organizaționale înainte de a decide unde pot integra AI. O abordare pornită de la imaginea de ansamblu către activitățile individuale ar permite identificarea oportunităților cu impact asupra întregii organizații, nu doar asupra productivității câtorva angajați.
„Trebuie un pic de gândire sistemică, trebuie abordate lucrurile nu de la micro la macro, ci invers, de la macro la micro”, subliniază aceasta.
Schimbarea presupune însă expertiză pe care multe companii nu o au încă. Raluca Păduraru observă inclusiv un avantaj al organizațiilor non-tehnice în integrarea AI, datorită competențelor de comunicare, colaborare și management al relațiilor cu stakeholderii. În cazul AI-ului generativ, care funcționează probabilistic, capacitatea de a înțelege nevoile oamenilor și de a anticipa problemele apărute în colaborare devine esențială.
Există și domenii în care deschiderea față de tehnologie este mai mare decât s-ar putea anticipa. Sectorul financiar, de exemplu, experimentează intens cu AI, în pofida reglementărilor și a riscurilor asociate gestionării banilor și datelor clienților. În cybersecurity, presiunea este și mai mare, pe fondul amenințărilor informatice tot mai complexe și al dezvoltării unor sisteme de atac automatizate. În paralel, producătorii care operează fabrici analizează integrarea AI nu doar pentru reducerea timpilor de lucru, ci și pentru a elibera resurse umane care să se concentreze pe cercetare, dezvoltare și deschiderea unor noi piețe.
„Ei nu se uită foarte mult la productivitate, spre deosebire de corporate, ci se uită foarte mult la zona de inovație, la ce altceva aș putea să construiesc pornind de la această tehnologie emergentă”, explică Raluca Păduraru.
Pe piața muncii, efectele AI nu se traduc deocamdată în România printr-un val direct de concedieri, ci mai degrabă printr-o prudență accentuată la angajare. Atunci când un angajat pleacă, companiile nu mai deschid automat un post pentru înlocuirea lui, ci redistribuie sarcinile către colegii rămași în echipă. Astfel, organizațiile încearcă să funcționeze cu mai puțini angajați și cu un volum mai mare de muncă pentru fiecare persoană.
Cea mai mare îngrijorare este însă reducerea recrutării de juniori. Companiile tind să considere că sarcinile repetitive, specifice începutului de carieră, pot fi preluate de AI, fără să ia suficient în calcul faptul că tocmai aceste activități îi ajută pe angajați să dobândească experiența necesară pentru a deveni seniori.
„Dacă noi nu mai antrenăm juniorii să devină seniori, cine o să mai creeze seniori pe piață?”, avertizează Raluca Păduraru.





















